Acum 3 ani, am facut o greseala mare, gresind fata de cea mai buna prietena a mea. Suntem prietene de la 5 ani, si ne-am ajutat tot timpul, iar lucrurile au mers foarte bine intre noi. La un moment dat, a aparut un baiat in viata ei. A inceput sa vorbeasca tot mai putin cu mine, si incepeam sa ma simt neglijata, pentru ca nu aveam amici. A dat Domnu sa se intample, ca prietena mea sa plece in alt oras, sa sustina examenul de admitere la facultate. Si eu dadeam examen, asa ca eram ocupata cu invatatul. Aveam cateva carti imprumutate ei, si a trebuit sa le iau. Am sunat-o si mi-a spus ca e pe drum, in tren, si sa ma duc eu acasa la prietenul ei sa le iau. Aveau obiceiul sa studieze impreuna. Mi-a dat adresa, si m-am dus cu gandul sa iau cartile sa pot studia. In fata portii m-a intampinat prietenul ei, care mi-a zambit usor, si m-a invitat in casa. Stia pentru ce am venit, dar cum era frig afara, m-a invitat la un ceai cald. Si asa, putin cate putin, am inceput sa discutam despre una, despre alta. Fara sa ne dam seama, a trecut timpul, si afara era noapte. Ora 12:00 noaptea. Mi-a spus ca e prea tarziu si viscol sa ma duc acasa, asa ca pot dormi la el. Am acceptat, pentru ca avea destule camere. Asta a fost in prima zi. Dimineata, cand am plecat cu cartile, de data asta m-a invitat el sa trec pe acolo. Am fost bucuroasa ca am cartile, si ca prietena mea e pe maini bune; parea de treaba baiatul. In drum spre casa, o tiganca cu 3 copii dupa ea, mi-a spus "Aoleu, copila, te indragostesti de cine nu trebuie". M-am oprit, curioasa, si am intrebat-o la ce se refera. Si uite asa, a inceput sa spuna tiganca despre descantece, despre farmece. Eu nu credeam in asa ceva, dar am zis sa incerc. Mi-a facut tiganca farmece sa se indragosteasca acel baiat de mine. Toata ziua am invatat, si am uitat de intamplare. Seara, baiatul ma suna, si ma intreaba daca mai vin pe la el. Ma scuz ca nu am observat trecerea timpului, si spun ca o pauza dupa invatat nu ar strica. S-a decis sa vina sa ma ia el cu masina.
Si asa, iar ne-am intins la un ceai cald si povesti. La un moment dat, seara, cand era doar lumina de la focul din semineu, care ii lumina usor fata, i-am spus "Eu sunt singura femeie pe care o vei iubi toata viata". Si de atunci... s-a produs inevitabilul; stiti ce a urmat. Am tradat-o pe cea mai buna prietena a mea. A trebuit sa ii spun. Baiatul tot ma suna, dar eu nu mai vreau sa aud de nimeni. Parca e vrajit de mine. Nu stiu cine e de vina, ca am fost eu o fire slaba, ca a fost un moment de slabiciune. Am avut o tentativa de sinucidere; nu am reusit, pentru ca nu am avut curaj. Eu nu prea cred in vrajitorii, si cred ca a depins mai mult de noi, ce s-a intamplat.
Acum, sunt singura, fara sperante de viata, fara prieteni, fara nimic; am picat examenul la facultate; vad departe, o luminita, pe care vreau sa o cresc cate putin, cu visele mele de alta data.
Am avut o relatie foarte lunga si foarte foarte frumoasa. Am trecut prin toate etapele adolescentei cu el, m-a format, a fost ceva extraordinar, pana in zi de azi nu am mai cunoscut asa ceva. Aveam absolut totul in comun. Puteam spune ca e sufletul meu pereche. Eram logoditi si aveam planuri de casatorie dupa terminarea facultatii. De aceasta relatie ca si de urmatoarele care au venit am incercat mereu sa fug. Nici eu nu stiam de ce si unde. Aveam mereu o neliniste. La un moment dat am incetat subit sa-l iubesc, n-am inteles de ce, m-am dus si la un psiholog sa mai pot salva ceva. N-am reusit. In sfarsit… Am cunoscut pe altcineva. Am iubit, iar, nu la fel, in alt fel, n-am putut ramane impreuna. Suferinta. Am cunoscut pe alticineva. Planuri de casatorie. Nunta anulata. Bolnava. Dar doctorii (dintre cei mai buni si mai mari) nu vedeau mare lucru. Durerile de cap persistau si erau insuportabile, plus alte simptome. Ma trimite cineva la preot. Aflu pentru prima data ca am facute nenorociri/farmece(spuneti-le cum vreti)pe mine. Raman in stare de soc. Adica de-aia am pierdut eu atatia oameni minunati si am ajuns bolnava? Ca orice om sceptic ma hotarasc sa mai cer niste pareri. Ajung la altul care imi spune ca sunt “moarta” si nu pot tine nici o relatie, iar bolile le datorez faptului ca, corpul meu e prea slab sa lupte cu puterea vrajilor. Cineva ii spune prietenului meu de la vremea respectiva (mi-a vazut o poza) sa ma trimita la preot ca nu ma pot casatori desi el ii spusese ca nunta va avea loc in anul respectiv. I-a raspuns ca nu se va intampla. Si a avut dreptate. Stabilesc ca nu sunt o ignoranta din fundul nu-stiu-carei vagauni, ci una care a citi la viata ei carti de spiritualitate, despre karma, puterea gandului, lectii de viata, examene pe care trebuie sa le dam in viata pentru a ne inalta spiritual, coincidente care nu sunt coincidente, datorii pe care trebuie sa le platim altora carora le-am facut rau in vieti anterioare, etc. si ma hotarasc ca nu cred in asa ceva. Asta impreuna cu “vrajile se leaga doar de cei ce cred in ele”.In concluzie nu am facut nimic. Am ignorat. M-am apucat sa studiez psihologia sa inteleg si mai bine neantelesul. Au urmat alte relatii esuate urmate de reantoarcerile lor care nu puteau trai fara mine, ghinioane nemasurate (nu cunosc personal o persoana care sa lupte mai mult ca mine pentru orice lucru marunt/important. Probleme la servici. Accidente de masina. De tren. E greu sa redau in cuvinte. In sfarsit…A inceput lumea dinnou sa ma trimita la un preot. Capac a pus tot o boala, cand am crezut ca dau coltul.Plus ca aveam cosmaruri (cand reuseam sa dorm). Nu mancam aproape nimic, ma uscam pe picioare. Doctorii nu-mi mai gaseau solutii.AJUNSESEM SA CRED CA NU MAI SUNT NORMALA. Eu stiam ca judec bine problemele si gasesc cele mai bune solutii dar intotdeauna ceva mergea prost. INTOTDEAUNA. AVEAM SENZATIA CA UMBLU IN MAINI CAND RESTUL LUMII ERA IN PICIOARE. In tot acest timp m-am rugat la Dzeu sa-mi explice ce se intampla ca eu una nu mai vad lumina. Ajung la un alt preot si aflu acelasi lucru ca acum 10 ani. Preotul(sa-i dea Dumnezeu muuulta sanatate si numai bine)se uita la mine si fara sa ma intrebe nimic incepe sa-mi descrie ceea ce traiesc eu. Soc total. Nici eu nu m-as fi exprimat mai bine. De data asta aflu si de unde mi se trage. Imi sfintesc casa si scap si de cosmaruri. Scap de boala. Incep sa am pofta de mancare. Ajung la mai multi preoti, incep sa ma leg tot mai mult de biserica. Era unicul meu sprijin. Am intrebat cum e posibil asa ceva.? Mi s-a raspuns “diavolul e pe pamant, 90% din populatie e “legata” intr-un fel sau altul”. Am ramas ingrozita si am considerat in inteligenta mea „(ne)masurata“ ca exagereaza. Procentul mi se parea foarte mare. Dar mi-a raspuns ca nu am idee ce vede el ca preot…
Acum nu imi mai permit sa nu cred. Asta doar daca vreau sa mor intr-un alt accident sau doborata de o boala. Dar ideea e, si asta spun sa auda cine are urechi de auzit, ca am pierdut 10 ani (de cand am aflat prima data) de iubire, liniste, sanatate si probabil o familie reusita pentru ca m-am crezut mai desteapta, cu picioarele pe pamant, si ca nu cred in “prostii”. Daca eram o igoranta rezolvam problema mai demult. Cine trece prin asa ceva, stie ce spun. Si nu va mai mirati. Chiar se intampla.
Nu stiu cum e posibil sa ajungi asa un pinocchio dus de sfori de o forta malefica. Dar eu sunt prea “marunta” poate pentru a mi se permite dezvaluirea unor asemenea “greutati”.
Se intampla multe pe lumea asta, in jurul nostru, dar noi vedem doar ceea ce ne este permis. Un televizor alb negru nu a cunoscut niciodata alte culori, dar asta nu inseamna ca ele nu exista…Intr-o zi o sa intelegem si noi mai multe. Desi multi vad, putini pricep… (tally_weijl). Sursa - portaltfm
Cine va vrea să facă o rugăciune plină prescurtată, face trei metanii la pământ, oriunde s-ar afla, se ridică, face pe faţă o închinăciune, pune mâinile la piept şi zice cu smerenie: „Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime. Milostivă să-mi fii mie, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; (iar trei metanii) Milostivi să-mi fiţi mie Sfinţilor Arhangheli Mihail,Gavril şi Rafail; (iar trei metanii)” Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti (trei metanii). Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii îngeri din ceruri (trei metanii).Milostivă să-mi fii sfânta zi de azi şi sfântul zilei de azi (trei metanii). Milostiv să-mi fii mie îngeraşul meu păzitor”. Creştinul cât trăieşte în lume e dator să-şi tocmească rugăciune plină către mulţi sfinţi şi puteri cereşti.
”Nu suntem niciodată abandonați, și niciodată nu suntem lipsiți de iubire. Iubirea Divină este constantă. Iubirea poate veni sub forma ființelor umane, a animalelor de companie, a Îngerilor, Arhanghelilor, Maeștrilor Ascensionați, etc. Este indicat să aflați cine anume vă este ghid, căci aceste minunate ființe de lumină ne susțin în moduri în care oamenii nu o pot face. Ei văd totul din perspectivă cosmică și vă pot ghida și iubi necondiționat, căci văd limpede unde vă aflați și încotro vă îndreptați. Cereți-le ajutorul și ghidarea clară, și ei vor face întocmai, cu nespusă iubire.
Deseori, prietenii ne oferă iubire necondiționată acolo unde cei cu care suntem într-o relație de iubire nu o pot face – din cauză că energiile sunt atât de intense, și cu cât suntem mai apropiați din punct de vedere fizic, cu atât mai distanți putem părea din punct de vedere emoțional sau mental.
Așadar, nu căutați iubirea într-un singur suflet și o singură persoană, întrucât ea se află pretutindeni, mereu prezentă!"
Judith Kusel
