Cand prietena cea mai buna iti fura iubitul

Acum 3 ani, am facut o greseala mare, gresind fata de cea mai buna prietena a mea. Suntem prietene de la 5 ani, si ne-am ajutat tot timpul, iar lucrurile au mers foarte bine intre noi. La un moment dat, a aparut un baiat in viata ei. A inceput sa vorbeasca tot mai putin cu mine, si incepeam sa ma simt neglijata, pentru ca nu aveam amici. A dat Domnu sa se intample, ca prietena mea sa plece in alt oras, sa sustina examenul de admitere la facultate. Si eu dadeam examen, asa ca eram ocupata cu invatatul. Aveam cateva carti imprumutate ei, si a trebuit sa le iau. Am sunat-o si mi-a spus ca e pe drum, in tren, si sa ma duc eu acasa la prietenul ei sa le iau. Aveau obiceiul sa studieze impreuna. Mi-a dat adresa, si m-am dus cu gandul sa iau cartile sa pot studia. In fata portii m-a intampinat prietenul ei, care mi-a zambit usor, si m-a invitat in casa. Stia pentru ce am venit, dar cum era frig afara, m-a invitat la un ceai cald. Si asa, putin cate putin, am inceput sa discutam despre una, despre alta. Fara sa ne dam seama, a trecut timpul, si afara era noapte. Ora 12:00 noaptea. Mi-a spus ca e prea tarziu si viscol sa ma duc acasa, asa ca pot dormi la el. Am acceptat, pentru ca avea destule camere. Asta a fost in prima zi. Dimineata, cand am plecat cu cartile, de data asta m-a invitat el sa trec pe acolo. Am fost bucuroasa ca am cartile, si ca prietena mea e pe maini bune; parea de treaba baiatul. In drum spre casa, o tiganca cu 3 copii dupa ea, mi-a spus "Aoleu, copila, te indragostesti de cine nu trebuie". M-am oprit, curioasa, si am intrebat-o la ce se refera. Si uite asa, a inceput sa spuna tiganca despre descantece, despre farmece. Eu nu credeam in asa ceva, dar am zis sa incerc. Mi-a facut tiganca farmece sa se indragosteasca acel baiat de mine. Toata ziua am invatat, si am uitat de intamplare. Seara, baiatul ma suna, si ma intreaba daca mai vin pe la el. Ma scuz ca nu am observat trecerea timpului, si spun ca o pauza dupa invatat nu ar strica. S-a decis sa vina sa ma ia el cu masina.

Si asa, iar ne-am intins la un ceai cald si povesti. La un moment dat, seara, cand era doar lumina de la focul din semineu, care ii lumina usor fata, i-am spus "Eu sunt singura femeie pe care o vei iubi toata viata". Si de atunci... s-a produs inevitabilul; stiti ce a urmat. Am tradat-o pe cea mai buna prietena a mea. A trebuit sa ii spun. Baiatul tot ma suna, dar eu nu mai vreau sa aud de nimeni. Parca e vrajit de mine. Nu stiu cine e de vina, ca am fost eu o fire slaba, ca a fost un moment de slabiciune. Am avut o tentativa de sinucidere; nu am reusit, pentru ca nu am avut curaj. Eu nu prea cred in vrajitorii, si cred ca a depins mai mult de noi, ce s-a intamplat.

Acum, sunt singura, fara sperante de viata, fara prieteni, fara nimic; am picat examenul la facultate; vad departe, o luminita, pe care vreau sa o cresc cate putin, cu visele mele de alta data.

Pentru cei care nu cred in farmece

Am avut o relatie foarte lunga si foarte foarte frumoasa. Am trecut prin toate etapele adolescentei cu el, m-a format, a fost ceva extraordinar, pana in zi de azi nu am mai cunoscut asa ceva. Aveam absolut totul in comun. Puteam spune ca e sufletul meu pereche. Eram logoditi si aveam planuri de casatorie dupa terminarea facultatii. De aceasta relatie ca si de urmatoarele care au venit am incercat mereu sa fug. Nici eu nu stiam de ce si unde. Aveam mereu o neliniste. La un moment dat am incetat subit sa-l iubesc, n-am inteles de ce, m-am dus si la un psiholog sa mai pot salva ceva. N-am reusit. In sfarsit… Am cunoscut pe altcineva. Am iubit, iar, nu la fel, in alt fel, n-am putut ramane impreuna. Suferinta. Am cunoscut pe alticineva. Planuri de casatorie. Nunta anulata. Bolnava. Dar doctorii (dintre cei mai buni si mai mari) nu vedeau mare lucru. Durerile de cap persistau si erau insuportabile, plus alte simptome. Ma trimite cineva la preot. Aflu pentru prima data ca am facute nenorociri/farmece(spuneti-le cum vreti)pe mine. Raman in stare de soc. Adica de-aia am pierdut eu atatia oameni minunati si am ajuns bolnava? Ca orice om sceptic ma hotarasc sa mai cer niste pareri. Ajung la altul care imi spune ca sunt “moarta” si nu pot tine nici o relatie, iar bolile le datorez faptului ca, corpul meu e prea slab sa lupte cu puterea vrajilor. Cineva ii spune prietenului meu de la vremea respectiva (mi-a vazut o poza) sa ma trimita la preot ca nu ma pot casatori desi el ii spusese ca nunta va avea loc in anul respectiv. I-a raspuns ca nu se va intampla. Si a avut dreptate. Stabilesc ca nu sunt o ignoranta din fundul nu-stiu-carei vagauni, ci una care a citi la viata ei carti de spiritualitate, despre karma, puterea gandului, lectii de viata, examene pe care trebuie sa le dam in viata pentru a ne inalta spiritual, coincidente care nu sunt coincidente, datorii pe care trebuie sa le platim altora carora le-am facut rau in vieti anterioare, etc. si ma hotarasc ca nu cred in asa ceva. Asta impreuna cu “vrajile se leaga doar de cei ce cred in ele”.In concluzie nu am facut nimic. Am ignorat. M-am apucat sa studiez psihologia sa inteleg si mai bine neantelesul. Au urmat alte relatii esuate urmate de reantoarcerile lor care nu puteau trai fara mine, ghinioane nemasurate (nu cunosc personal o persoana care sa lupte mai mult ca mine pentru orice lucru marunt/important. Probleme la servici. Accidente de masina. De tren. E greu sa redau in cuvinte. In sfarsit…A inceput lumea dinnou sa ma trimita la un preot. Capac a pus tot o boala, cand am crezut ca dau coltul.Plus ca aveam cosmaruri (cand reuseam sa dorm). Nu mancam aproape nimic, ma uscam pe picioare. Doctorii nu-mi mai gaseau solutii.AJUNSESEM SA CRED CA NU MAI SUNT NORMALA. Eu stiam ca judec bine problemele si gasesc cele mai bune solutii dar intotdeauna ceva mergea prost. INTOTDEAUNA. AVEAM SENZATIA CA UMBLU IN MAINI CAND RESTUL LUMII ERA IN PICIOARE. In tot acest timp m-am rugat la Dzeu sa-mi explice ce se intampla ca eu una nu mai vad lumina. Ajung la un alt preot si aflu acelasi lucru ca acum 10 ani. Preotul(sa-i dea Dumnezeu muuulta sanatate si numai bine)se uita la mine si fara sa ma intrebe nimic incepe sa-mi descrie ceea ce traiesc eu. Soc total. Nici eu nu m-as fi exprimat mai bine. De data asta aflu si de unde mi se trage. Imi sfintesc casa si scap si de cosmaruri. Scap de boala. Incep sa am pofta de mancare. Ajung la mai multi preoti, incep sa ma leg tot mai mult de biserica. Era unicul meu sprijin. Am intrebat cum e posibil asa ceva.? Mi s-a raspuns “diavolul e pe pamant, 90% din populatie e “legata” intr-un fel sau altul”. Am ramas ingrozita si am considerat in inteligenta mea „(ne)masurata“ ca exagereaza. Procentul mi se parea foarte mare. Dar mi-a raspuns ca nu am idee ce vede el ca preot…

Acum nu imi mai permit sa nu cred. Asta doar daca vreau sa mor intr-un alt accident sau doborata de o boala. Dar ideea e, si asta spun sa auda cine are urechi de auzit, ca am pierdut 10 ani (de cand am aflat prima data) de iubire, liniste, sanatate si probabil o familie reusita pentru ca m-am crezut mai desteapta, cu picioarele pe pamant, si ca nu cred in “prostii”. Daca eram o igoranta rezolvam problema mai demult. Cine trece prin asa ceva, stie ce spun. Si nu va mai mirati. Chiar se intampla.

Nu stiu cum e posibil sa ajungi asa un pinocchio dus de sfori de o forta malefica. Dar eu sunt prea “marunta” poate pentru a mi se permite dezvaluirea unor asemenea “greutati”.

Se intampla multe pe lumea asta, in jurul nostru, dar noi vedem doar ceea ce ne este permis. Un televizor alb negru nu a cunoscut niciodata alte culori, dar asta nu inseamna ca ele nu exista…Intr-o zi o sa intelegem si noi mai multe. Desi multi vad, putini pricep… (tally_weijl). Sursa - portaltfm

Rugaciune simpla de la arhanghelul Mihail

Cine va vrea să facă o rugăciune plină prescurtată, face trei metanii la pământ, oriunde s-ar afla, se ridică, face pe faţă o închinăciune, pune mâinile la piept şi zice cu smerenie: „Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime. Milostivă să-mi fii mie, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; (iar trei metanii) Milostivi să-mi fiţi mie Sfinţilor Arhangheli Mihail,Gavril şi Rafail; (iar trei metanii)” Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti (trei metanii). Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii îngeri din ceruri (trei metanii).Milostivă să-mi fii sfânta zi de azi şi sfântul zilei de azi (trei metanii). Milostiv să-mi fii mie îngeraşul meu păzitor”. Creştinul cât trăieşte în lume e dator să-şi tocmească rugăciune plină către mulţi sfinţi şi puteri cereşti.

Cine este alaturi de noi !

”Nu suntem niciodată abandonați, și niciodată nu suntem lipsiți de iubire. Iubirea Divină este constantă. Iubirea poate veni sub forma ființelor umane, a animalelor de companie, a Îngerilor, Arhanghelilor, Maeștrilor Ascensionați, etc. Este indicat să aflați cine anume vă este ghid, căci aceste minunate ființe de lumină ne susțin în moduri în care oamenii nu o pot face. Ei văd totul din perspectivă cosmică și vă pot ghida și iubi necondiționat, căci văd limpede unde vă aflați și încotro vă îndreptați. Cereți-le ajutorul și ghidarea clară, și ei vor face întocmai, cu nespusă iubire.
Deseori, prietenii ne oferă iubire necondiționată acolo unde cei cu care suntem într-o relație de iubire nu o pot face – din cauză că energiile sunt atât de intense, și cu cât suntem mai apropiați din punct de vedere fizic, cu atât mai distanți putem părea din punct de vedere emoțional sau mental.
Așadar, nu căutați iubirea într-un singur suflet și o singură persoană, întrucât ea se află pretutindeni, mereu prezentă!"
Judith Kusel

TATĂL NOSTRU- ZAMOLXE

TATĂL NOSTRU- ZAMOLXE.

TATĂL NOSTRU CARE EȘTI ÎN LUMINA DE DINCOLO DE CERURI, SLĂVEASCĂ-SE NUMELE TĂU ETERN,VIE ÎMPĂRĂȚIA TA DE LUMINA SFÂNTĂ ȘI ETERNĂ, FACĂ-SE VOIA TA PRECUM ÎN ETERNELE CERURI AȘA ȘI PE PĂMÂNT.

DA-NE NOUĂ PENTRU MÂINE CU CE SĂ ÎMPLINIM TOATE NEVOILE ZILEI DE AZI ȘI DE MÂINE ȘI ALE TIMPULUI NOSTRU, IARTĂ-NE NOUĂ PĂCATELE NOASTRE PRECUM ȘI NOI IERTĂM CELOR CE NE-AU GREȘIT ȘI NE GREȘESC.

FII CĂLĂUZA NOASTRĂ ÎN VREMURI GRELE DE FURTUNĂ ȘI ISPITĂ,DU-NE PE CALEA CEA DREAPTĂ A LUMINII TALE,

ÎNTRU IUBIREA LUMINII ETERNE ȘI A NUMELUI TĂU !

Rugaciunea sf.Nectarie cea mai puternica

"O, preasfinte şi întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător prea minunat scăpând şi către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugăm ţie: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia şi ticăloşia noastră. Vezi rănile sufletelor şi ale trupurilor noastre. Ne rugăm ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre şi nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, că ştim, sfinte al lui Dumnezeu, că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas neajutat. 

Că cine te-a chemat întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai uşurat suferinţa? Minunile şi ajutorul tău ne-au făcut şi pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, să te chemăm să ne vii în ajutor. Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginţi 

arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă şi nici durere pe care să nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boală căreia tu să nu îi poţi aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci şi pe mulţi bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credinţă şi în răbdare, şi să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Îngenunchind, ne rugăm ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri. Către Acela roagă-te, ca să fim şi noi ajutaţi şi miluiţi cu rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăviţi, ca să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.

Ajutor pentru un loc de munca potrivit

Dragă "Formula AS",

Cuvintele îmi sunt prea sărace, în comparaţie cu darul pe care l-am primit de la Bunul Dumnezeu, nu­mă­rându-mă printre cititorii dvs., pentru ca astfel să fac cunoscută o minune a Sfântului Nec­ta­rie.

Am terminat o şcoală cu profil sanitar, mai spre în­ceputul toamnei vieţii mele, iar o parte dintre apropiaţi îmi spuneau că nu mai am nici o şansă să reuşesc să-mi găsesc de lucru. Un timp, am izbutit, totuşi, să am un loc de muncă, dar calvarul şi umilirea la care am fost supusă m-au făcut să-mi dau demisia, unul dintre mo­tive fiind acela că şeful meu mi-a spus să vând me­di­camente expirate pacienţilor, iar eu nu pot să accept lucrul ăsta. Au fost zile în care am ajuns la cele mai gre­le momente. Nu ştiam unde să mă duc şi la ce uşă să bat, ca să îmi pot găsi un loc de muncă, pentru a pu­tea pune pe masă o bucată de pâine. Dar ceva mi-a lu­mi­nat viaţa şi mi-a dat pu­tere să mă ridic: rugăciunile.

Cu ajutorul rugăciunilor către Sfântul Nectarie, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Mina şi, nu în ultimul rând, către Măicuţa Domnului, do­rin­ţa mi-a fost ascultată şi mi-am găsit un loc de muncă, alături de nişte oameni minu­naţi.
Într-o noapte, l-am visat pe Sfântul Nectarie, spu­nân­du-mi să nu-mi fie frică, pen­tru că el este alături de mine! L-am întrebat cum se poate una ca aceasta? Răspunsul Său a fost: "Tu Mă porţi tot timpul cu tine în buzunarul hainei tale". Într-adevăr, eu am o iconiţă a Sfântului Nectarie, pe care o port mereu, dar n-am crezut nicio­dată că ea îmi va deschide uşa spre bună­tatea lui. A­cum, când dorinţa mi s-a împlinit, spun cu mâna pe inimă că rugăciunea este fapta cea mai mare a omului. Îl simt mereu pe Dumnezeu că este cu mine. Rugă­ciunea mea a fost ca un strigăt de durere, de aju­tor, şi el a venit.
Suntem săraci sufleteşte, dar rugăciunea ne umple su­fletul de speranţă, de putere, iar cel care ne aude ru­gă­ciunea este "Soarele cel mai presus de soare: Dum­nezeu".
Dacă un om se roagă o singură dată, se "hrăneşte" numai o singură dată, dacă se roagă întotdeauna, se "hră­neşte" toată viaţa.
Dragi cititori, miracolele rugăciunii chiar există şi stă în puterea noastră să constatăm că ele se înfăp­tuiesc, dacă ne rugăm şi postim.
MARIANA -sursa Formula As