John of God

CLC Claudian Dumitriu impreuna cu Joao de Deus

I se spune Joao de Deus sau John of God. Un personaj misterios, care pretinde a fi "unealta" lui Dumnezeu pe Pamant. Un om care si-a construit faima de a vindeca boli incurabile.

Personaj misterios si controversat, brazilianul taie pe viu, fara durere si face operatii invizibile, pretinzand ca poate vindeca boli incurabile. Marturiile unora care au trecut pe la el par sa-i confirme spusele. Dar a apela la un vindecator, chiar si dupa ce medicina moderna a dat gres, este o eroare, spun medicii.

Pentru cei care nu mai au speranta, Joao de Deus nu e capatul de drum, ci inceputul: de la el, din indepartata Brazilie, ei asteapta sa primeasca speranta in ziua de maine.

Faima vindecatorului brazilian a ajuns si in Romania, de unde un grup de oameni, unii cu boli foarte grave, a pornit intr-o calatorie lunga si epuizanta spre Brazilia. In avionul care ii duce spre Joao de Deus insa, nu oboseala, ci credinta ii insoteste pe acesti oameni apasati de griji. Fiecare cu povestea lui, cu gandurile lui, cu indoielile lui si, mai ales, cu sperantele lui.

Au calatorit 13.000 de kilometri, ca sa-l intalneasca pe cel mai faimos vraci al momentului. 14 romani bolnavi, unii dintre ei in stare grava, au plecat in Brazilia, convinsi ca vindecatorul supranumit "John of God" ii va face bine.

Toti cei care ajung la Abadiania, in Brazilia, vin cu un singur gand: ca tot ceea ce se spune despre John of God este adevarat. Ca toate marturiile pe care le-au citit sau auzit sunt reale. Ca vindecarile miraculoase chiar se intampla in fiecare zi, de sute de ori pe zi si ca ei vor fi printre cei atinsi de noroc.

Centrul din Abadiania este locul unui pelerinaj permanent. Oameni veniti din toate colturile lumii, toti imbracati in alb, asa cum cere mediumul, abia asteapta sa-ti povesteasca tot ce au vazut, ce au auzit si, mai ales, au trait. Aceste marturii sunt cele care i-au atras pe romani in acest loc: simplul fapt ca oameni bolnavi ca si ei pot garanta pentru puterile supraomenesti ale lui Joao de Deus este deja ca o promisiune ca n-au venit degeaba.

Doar doua-trei interventii au loc intr-o zi. Unii bolnavi cer ei insisi sa fie taiati, sperand ca astfel se vor vindeca mai repede. Pe altii ii alege John of God, pe criterii care raman un mister. Interventiile nu le produc durere celor operati si nici hemoragii. Dimpotriva, rana sangereaza putin si se inchide repede, fara complicatii, desi instrumentele sunt sterilizate doar in apa energizata, spun voluntarii care lucreaza pentru medium.

Celelalte interventii sunt invizibile. Bolnavii intra intr-o transa spirituala si nu sunt atinsi de nimeni, desi cei mai multi spun ca au simtit ca maini invizibile lucreaza asupra locului in care au tumora. Putini sceptici ajung la usa lui John of God si chiar si cei care au o umbra de indoiala in suflet pleaca din Abadiania convinsi, sustin cei care stau de ani buni in preajma mediumului.

Tocmai de aceea, romanii care au ajuns la el au venit incredintati ca Dumnezeu, prin mana mediumului brazilian, va face pentru ei un miracol.

Magia iubirii

Imaginaţi-vă acum că în loc de hrană, avem de-a face cu iubirea. Să spunem că în inima dumneavoastră există foarte multă iubire. Nu numai că vă iubiţi pe dumneavoastră, dar iubiţi întreaga lume. O iubiţi atât de mult încât nu mai aveţi practic nevoie de iubirea altcuiva. O răspândiţi necondiţionat asupra celor din jur,fără să puneţi condiţii.

Sunteţi un milionar al iubirii, iar cineva vă bate la uşă şi vă spune: "Hei, ţi-am adus nişte iubire. Poţi avea iubirea mea, dar numai dacă vei face ceea ce îţi voi spune eu".

Dacă sunteţi deja plin de iubire, care va fi reacţia dumneavoastră? Probabil veţi râde şi îi veţi răspunde: "Mulţumesc, dar nu am nevoie de iubirea ta. Inima mea e plină deja de iubire, chiar mai mare şi mai multă decât a ta, iar eu îmi dăruiesc iubirea necondiţionat".

Dar ce se întâmplă dacă dumneavoastră tânjiţi după iubire, dacă inima dumneavoastră este complet goală, iar altcineva vine şi vă spune: "Vrei puţină iubire? Uite, îţi ofer eu nişte iubire, dar numai dacă accepţi să faci ceea ce îţi spun eu"? Dacă tânjiţi cu adevărat după iubire, şi dacă apucaţi să gustaţi puţin din iubirea altuia,atunci veţi fi dispus să faceţi orice pentru acea iubire. Unii oameni sunt atât de goi încât sunt dispuşi să-şi vândă chiar sufletul pentru puţină atenţie.

Inima omului este la fel ca bucătăria magică din metafora de la începutul acestui capitol. Dacă vă veţi deschide inima, veţi avea la dispoziţie întreaga iubire de care aveţi nevoie. Nu are nici un sens să colindaţi întreaga lume cerşind după iubirea altora: "Vă rog, vrea cineva să mă iubească şi pe mine? Vă implor, mă simt atât de singur. Nu sunt suficient de bun pentru a fi iubit. Simt nevoia să mă iubească cineva,ca să îmi dovedesc că sunt vrednic de a fi iubit". Iubirea există deja în interiorul fiecăruia dintre noi, dar noi nu o vedem.

Nu vedeţi ce dramă creează oamenii atunci când sunt convinşi că nu dispun de iubire? Tânjesc atât de mult după puţină iubire încât atunci când apucă să guste puţin din iubirea altcuiva, ei devin dependenţi, creându-şi astfel o nevoie uriaşă. Devin obsedaţi de iubire. Atunci se produce marea dramă: "Ce o să mă fac dacă el/ea mă va părăsi? Cum am să pot trăi fără el/ea?" Ei nu pot trăi fără furnizorul de droguri, fără doza lor zilnică. Fiind atât de înfometaţi, ei sunt dispuşi să-i lase pe alţii să le controleze viaţa numai pentru acea doză minusculă. Acceptă ce le spun ceilalţi să facă şi să nu facă, cum să se îmbrace şi cum să nu se îmbrace, cum să se comporte şi cum să nu se comporte, ce să creadă şi ce să nu creadă. "Te voi iubi dacă o să te comporţi în acest fel. Te voi iubi dacă mă vei lăsa să îţi controlez viaţa.

Te voi iubi numai dacă vei fi bun cu mine. În caz contrar, poţi să-ti iei adio de la iubirea mea".

Drama oamenilor este că ei nu ştiu că în inima lor există o bucătărie magică.

Toată această suferinţă a început cu mult timp în urmă, când noi ne-am închis inima şi am uitat de iubirea care există în ea. La un moment dat din viaţa noastră, noi am început să ne temem de iubire, convinşi că iubirea nu este dreaptă, că noi am iubit pe alţii mai mult decât ne-au iubit ei pe noi, că iubirea răneşte. Am încercat să fim buni cu alţii, să îi iubim, dar am eşuat. Am avut două sau trei relaţii, dar ne-am ales de fiecare dată cu inima rănită, aşa că ne vine greu să ne mai asumăm încă o dată riscul.

Noi ne criticăm atât de mult, încât nu este de mirare că în inima noastră nu mai există loc pentru iubirea de sine. Iar dacă nu reuşim să ne iubim nici măcar pe noi înşine,cum am putea să ne împărtăşim iubirea cu alţii?

Atunci când intră într-o relaţie, oamenii devin egoişti, pentru că sunt posesivi.Lor li se pare că întreaga lume se învârte în jurul lor. Ei sunt atât de egoişti încât şi-ar dori ca persoana cu care îşi împart viaţa să simtă aceeaşi nevoie de iubire ca şi ei.

Oamenii îşi doresc pe cineva "care să aibă nevoie de ei", pentru a-şi justifica propria existenţă, pentru a avea un motiv să continue să trăiască. Ei cred că ceea ce caută este iubirea, dar în realitate ei caută pe "cineva care să aibă nevoie de ei", pe care să-l controleze şi să-l manipuleze.

Războiul controlului care caracterizează relaţiile dintre oameni se datorează felului în care au fost crescuţi şi îndoctrinaţi, în care au fost educaţi de mici să concureze unii cu ceilalţi pentru controlul atenţiei celor din jur. Ceea ce ei numesc iubire – cineva care să aibă nevoie de mine, cineva căruia să-i pese de mine – nu este de fapt iubire, ci egoism curat. Cum ar putea să meargă o relaţie bazată pe egoism?

Este imposibil, căci egoismul este contrariul iubirii. Ambii parteneri sunt însetaţi de iubire. Ei gustă o picătură din această iubire în relaţiile lor sexuale, după care devin dependenţi de ea, pentru că şi-o doresc prea mult. Dar egoismul naşte critici, temeri,vinovăţie, drame...

De aceea, mulţi oameni îşi îndreaptă atenţia către sfaturile altora. Au apărut atâtea cărţi despre iubire şi despre sexualitate, dar marea lor majoritate ar putea fi intitulate: "Cum să fii egoist şi să îţi împlineşti nevoile sexuale". Intenţia lor este bună, dar unde este iubirea?

Nici una din aceste cărţi nu te învaţă cum să iubeşti. De altfel, iubirea nici nu poate fi învăţată. Ea există deja în genele noastre, ţine de natura noastră. Singurele lucruri care pot fi învăţate sunt invenţiile oamenilor din această lume a iluziei. Ei caută iubirea în exterior, deşi sunt scăldaţi în iubire.

Iubirea este pretutindeni, dar ei nu au ochi pentru ea. Corpul lor emoţional a uitat frecvenţa iubirii.

Oamenii se tem atât de mult să iubească pentru că iubirea nu le oferă nici o siguranţă. Teama de a fi respinşi îi înspăimântă de moarte. Ei preferă să pretindă că sunt ceea ce nu sunt, aşteptând de la partenerii lor să-i accepte, deşi sunt incapabili să se accepte chiar ei înşişi. Problema noastră nu este că suntem respinşi de un partener,ci că ne respingem singuri, pentru că nu suntem suficient de buni, pentru că asta credem noi despre noi înşine.
Fragment - Arta de a iubi - Don Miguel Ruiz

Cum functioneaza cu adevarat o icoana facatoare de minuni ?

Arhanghelul Mihail

Foarte multi dintre noi am fost in biserici recunoscute prin icoanele facatoare de minuni, dar oare v-ati intrebat cum functioneaza o astfel de icoana ? Nu cred, pentru ca oamenii pun baza pe credinta in aceste icoane si faptul ca a functionat la altii, de ce nu ar merge si la alte persoane care au nevoie. Am putea spune ca pe unii ii ajuta icoana, pe altii nu.

Am invatat urmatoarele de la maestrul meu, eu sunt de acord cu explicatiile lui, fiind mult mai aproape de adevar.

Sa presupunem ca Monica merge la icoana facatoare de minuni din biserica Madona (Craiova). Inaintea ei au fost o multime de oameni care au mers si s-au rugat acolo, o parte din energia lor pozitiva (prin gandire si rugaciune) ramane absorbita in icoana asemenea unui burete, nimeni nu va merge cu ganduri ascunse sau rautacioase (desi mai exista si mici exceptii). 

Dumnezeu asculta rugaciunea Monicai care se roaga pentru sanatatea ei (are cancer) si atunci elibereaza energia acumulata in icoana respectiva, avand loc acele minuni despre care vorbesc toti. 

Totul se face cu acordul lui Dumnezeu, de aceea la unele persoane are loc vindecarea si la altele nu.

Nu putem blama oamenii, spunandu-le ca nu au avut destula credinta pentru a se vindeca.

Asta se poate intampla si pentru o alta persoana pentru care se inalta rugaciuni la acea icoana.

Asa functioneaza si minunile de la SINCA VECHE, este vorba de energia locului respectiv, ca si multe altele din aceasta tara care este binecuvantata de Dumnezeu.

În străvechea ţară a Făgăraşului, la câţiva kilometri de Perşani, între oraşele Braşov şi Făgăraş, se află satul Șinca Veche. La câțiva kilometri de acest sat, printre dealurile împădurite, departe de orice urmă de civilizație, se găsește Templul de la Șinca Veche sau Templul Dorințelor. Mai este cunoscut şi sub denumirile de “Templul Ursitelor”, “Grota de la Şinca Veche”, “Mănăstirea Săpată în Stâncă” sau “Templul Extratereştrilor”.

Templul este format din cinci încăperi, în care se găsesc două altare, iar pe tavan există un horn prin care se poate vedea cerul. Pereții sunt desenați cu diverse semne, dar și cu texte într-o limbă uitată sau necunoscută. Aici se află un alt mister al locului: peretele altarului are inscripţionate un portret despre care se spune că este al Mântuitorului şi două simboluri care conferă unicitate acestui sălaş – o stea cu şase colţuri, hexagrama, cunoscută sub numele de Steaua lui David sau Pecetea lui Solomon şi cercul Yin-Yang, ambele fiind două simboluri ezoterice, cunoscute în toate şcolile de misterii.

Se spune că acest templu este unul magic, unde energia pozitivă abundă și chiar dacă unele fenomene inexplicabile se petrec uneori, dorințele întotdeauna sunt îndeplinite celor care au inima curată.

Zece lectii invatate de la ingeri (Doreen Virtue)

Zece lectii invatate de la Ingeri

Iata care sunt cele zece lectii invatate de Doreen Virtue de la ingeri:

1. Traieste in integritate. Ingerii mi-au spus: „Petrece-ti timpul facand activitati care se potrivesc cu cele mai inalte intentii ale tale. Renunta la lucrurile pe care intuitia ta te indeamna sa renunti. Acele lucruri fie se vot vindeca, astfel incat sa te bucuri de ele ori altfel, activitatea va pica de la sine.”
Ingerii m-au indemnat sa-mi ascult inima. M-au asigurat ca voi fi in siguranta daca refuz munca care nu se potriveste adevaratelor mele intentii. Am descoperit rapid ca ingerii aveau dreptate!

2. Nu exista decat ACUM. „Esti complet si intreg acum. Nu-ti arunca ochii asupra a ceea ce-ti poate aduce ziua de maine – asta ar implica ca esti imperfect sau iti lipseste ceva acum, si ca vei fi complet atunci cand ceva exterior apare in viata ta intr-un viitor.”
Cand ingerii mi-au spus acestea, am realizat ca eu traiam pentru viitor. Ma concentram pe ceea ce ziua de maine mi-ar fi putea aduce, si nu pe binecuvantarile din prezent. Acum fac o „lista de recunostinta” mentala in fiecare seara.

3. Tot conflictul este in interiorul mintii tale. „Orice conflict pe care il vezi sau il experimentezi in lumea exterioara este o proiectie a egoului tau. In realitate, lumea este in pace si tu iti proiectezi frica de pace asupra lumii. Tu nu vrei sa-ti rezolvi conflictul interior, dar vrei sa-l indepartezi de tine. Asa ca-l proiectezi asupra altor oameni si crezi ca „ei” sunt cei care iti cauzeaza disconfortul. Alti oameni sunt neutri, tablite goale pe care tu le colorezi cu propriile semnificatii si definitii. Apoi, reactionezi de parca aceste culori si definitii ar fi reale. Alti oameni, in schimb, te trateaza in felul in care te astepti, intr-o profetie de auto-indeplinire.”
In timp ce ingerii imi explicau acestea, am realizat  destul de des ca i-am permis fricii sa-mi creeze momente dureroase. Dar intotdeauna am avut puterea de a alege gandurile si sentimentele pe care eu le-am atribuit situatiilor.

4. Purifica-ti dieta. „Toata hrana are vibratie si tu vrei sa vibrezi la fel de inalt si de fin cu frecventa la care rezonezi. Hraneste-te cu fructe si legume proaspete, nuci si cereale integrale, deoarece au cele mai inalte frecvente vibrationale. Evita carnea, produsele lactate, alcoolul, zaharul, ciocolata si cofeina, care au cele mai scazute vibratii. Si aminteste-ti ca esenta tuturor alimentelor pe care le mananci te afect eaza mult timp dupa ce mancarea se digera.”
In momentul in care ingerii mi-au spus de lectia a patra, dieta mea era deja destul de sanatoasa. Renuntasem la carne rosie si alba si la alcool. Totusi, mai era loc de imbunatatiri, asa ca am urmat sfaturile ingerului meu pazitor si am adoptat o abordare alimentara Vegan. Imbunatatirea aspectului si energiei a fost radicala si imediata! In loc sa simt ca-mi lipseste ceva, alegerea unei alimentatii mai sanatoase era usoara si naturala.

5. Nu da pentru a primi. „Renunta la a mai planifica rezultatele pe care le astepti ca urmare a ceea ce daruiesti. Vei primi rezultate pentru ca ai daruit; aceasta este o lege universala. Dar nu depinde de tine felul in care cauza si efectul vor circula. In plus, daca vei astepta ceva in schimb, n-ai oferit in realitate nimic. In schimb, retii darul in constiinta ta, asteptand sa primesti ceva inainte ca tu sa-l eliberezi   complet.”
Inca o data, m-am simtit jenata in timp ce ingerii vedeau in strafundurile sufletului meu. Stiau ca sunt o persoana generoasa. Totusi, trebuia sa recunosc ca daruiam uneori cu dorinta de a primi ceva in schimb. Cu o incredere totala in ingerii mei, am decis sa renunt la toate legaturile atasate de darurile mele pentru ceilalti. Aproape imediat, am inceput sa primesc recompense surprinzatoare, cum ar fi noi propuneri de afaceri si experiente minunate cu prietenii.

6. Petrece timp de unul singur in natura. „Sunetele si mirosurile naturii sunt invizibile, asa ca iti poarta mintea spre taramul invizibil al spiritului, unde lucrurile vibreaza mai inalt si mai rapid decat materia. Exista proprietati vindecatoare in natura. De asemenea, exista ingeri ai naturii foarte reali. Le poti cere acestor ingeri ai naturii sa te vindece. A sta in natura te ajuta sa te adaptezi ritmului natural al pamant ului si asa cum sincronizarea si ciclurile fac parte din tot, tu te vei sincroniza cu ritmul vietii.”
La indemnul ingerilor, m-am indepartat de biroul meu si am inceput sa-mi petrec orele pranzului afara. Aerul proaspat, razele de soare si parfumul florilor m-au ajutat sa patrund la niveluri mai profunde. Stau afara si ii rog pe ingerii naturii sa ma inconjoare.

7. Detaseaza-te de materie. „Atunci cand esti atasat de materie in gand, ramai atasat de produsele mintii egoului si astfel ramai atasat de ego. Nu exista cale de a scapa de aceasta lege.”
Ingerii mei mi-au clarificat ca nu exista nimic rau in lucrurile materiale. Materia e neutra, conform cu ingerii. Ei de asemenea realizeaza ca oamenii au nevoi materiale, cum ar fi mancarea, imbracamintea si adapostul. Dar cand idolatrizam aceste lucruri materiale – cum ar fi gandirea continua la bani si posesiuni – ne concentram asupra naturii noastre inferioare si nu asupra sinelui nostru superior.

8. Nu judeca. „Ii judeci pe altii ca o metoda de a te apara pe tine insuti, pentru a-i tine departe de tine, astfel incat sa nu te apropii de ei si sa te ranesti. Dar ti-am spus ca nu e nevoie sa te gandesti la siguranta ta. Tu esti in siguranta, iar un tipar de gandire de ingrijorare covarsitor in ceea ce priveste securitatea ta, poate aduce exact ceea ce te temi in viata ta.”
Ingerii au explicat ca atragem spre noi lucrurile la care ne gandim. Daca ma gandesc in mod obsesiv la pericolul fizic si emotional, creez un climat in care cele mai teribile temeri se adeveresc. Prin exercitiu, am inceput sa observ momentele in care ii judecam pe ceilalti oameni. Am inceput sa-mi eliberez temerile catre ingeri si am descoperit ca obiceiul de a judeca a disparut treptat.

9. Traiesti acolo unde constiinta ti-e focalizata. „Daca ai un gand neiubitor sau lipsit de iubire – competitie, invidie, grija – simti durere. Tu ESTI constiinta ta si simti efectele locului in care iti este focalizata constiinta. Tu nu-ti doresti durere. Asa ca, alege sa dai luminii toate gandurile tale neiubitoare.”
La inceput, aceasta lectie a fost dureroasa. Intotdeauna am crezut ca circumstantele din exterior imi influentau fericirea. Si totusi, ingerii insistau ca lucrurile stau invers si ca gandurile mele erau cele care colorau lumea. Ei mi-au spus ca fericirea mea nu era legata de ceea ce aveam, ci de ceea ce gandeam.

10. Slaveste-l pe Dumnezeu in toate. „Nu cauta slava pentru tine insuti. In esenta, totusi, atunci cand il slavesti pe Dumnezeu, tu slavesti acea parte din tine care este una cu Dumnezeu. Prin slavirea Sa, stai departe de starea ta de ego si te centrezi pe constiinta sinelui tau superior.”
Initial, lectia mea m-a umilit. Dar inainte de a aluneca in sentimente de rusine, ingerii mei mi-au oferit un sprijin, amintindu-mi ca – deoarece sinele meu adevarat este una cu Dumnezeu – imi laudam adevaratul „eu” de fiecare data cand il slaveam pe Dumnezeu.


Cele zece lectii sunt acum parti permanente ale vietii mele.
Atunci cand clientii mei imi fac complimente in privinta claritatii indrumarii Divine pe care o primesc in timpul sedintelor noastre, le spun:
„Va multumesc, insa tot meritul le apartine lui Dumnezeu si ingerilor. Ei m-au invatat cum sa primesc indrumarea Divina. Meritul meu este ca urmez aceasta indrumare, deoarece – multumita lor – sunt acum un foarte bun ascultator.”

Dans in doi

Imaginaţi-vă o relaţie perfectă. Vă aflaţi într-o stare continuă de fericire perpetuă, pentru că trăiţi alături de bărbatul ideal sau de femeia ideală. Cum aţi descrie viaţa alături de o asemenea persoană? 

Ei bine, relaţia cu o asemenea persoană ar putea fi asemănată cu relaţia cu un câine. Un câine nu poate fi altceva decât un câine. Orice aţi face, el nu se va schimba.Acelaşi lucru este valabil dacă aveţi o pisică, sau un cal. Orice animal este ceea ce este.

Acceptarea acestui adevăr în relaţia cu alţi oameni este foarte importantă. Nici un om nu poate fi schimbat de către un altul. Fie îl iubim aşa cum este, fie nu. A încerca să-l schimbăm pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca şi cum am încerca să schimbăm un câine, o pisică sau un cal. Realitatea este că orice om este el care este, inclusiv noi înşine. 

La fel ca în cazul dansului: fie doreşti să dansezi, fie nu. Trebuie să fii complet sincer cu tine însuţi, că nu se poate să dansezi şi să te simţi bine dacă tu nu doreşti acest lucru. 

Dacă aveţi un câine sau o pisică, gândiţi-vă la relaţia pe care o aveţi cu animalul. Să luăm exemplul relaţiei cu un câine. Animalul ştie perfect cum trebuie să se poarte cu dumneavoastră. Cum reacţionaţi atunci când câinele greşeşte? Orice i-aţi face, lui nu-i pasă, căci el vă iubeşte oricum. Câinele nu aşteaptă nimic de la dumneavoastră. Nu este ceva minunat? 

Cum stau însă lucrurile cu iubita sau cu iubitul dumneavoastră, cu soţul sau cu soţia? Aceştia au atât de multe aşteptări, şi în plus, se mai şi schimbă tot timpul.

Câinele este responsabil pentru jumătatea lui de relaţie cu omul. Când stăpânul lui ajunge acasă, câinele latră de bucurie, dă din coadă, sare pe el. El îşi joacă foarte bine rolul, iar omul ştie că este un câine perfect. Cei care îşi iubesc cu adevărat animalele îşi joacă la rândul lor perfect rolul: le hrănesc, le mângâie, se joacă cu ele.
Ei îşi iubesc necondiţionat animalele, aşa cum îi iubesc şi acestea pe ei. 

Ambele părţi îşi asumă perfect partea de responsabilitate pentru relaţia dintre ele. 

Marea majoritate a oamenilor îşi pot imagina foarte uşor un asemenea tip de relaţie cu un animal, dar nu şi cu un alt om. Oare de ce? Cunoaşteţi pe cineva care nu este perfect? Câinele este doar un câine, şi acest lucru nu vă deranjează. Nu vă simţiţi deloc responsabil pentru el, nu doriţi să-l faceţi să devină un alt câine. La rândul lui, el nu încearcă să facă din dumneavoastră altcineva decât sunteţi, de pildă un stăpân mai bun. De ce aţi încerca atunci să transformaţi o femeie într-o alta femeie, sau un bărbat într-un alt bărbat? De ce nu sunteţi dispus să îi acceptaţi aşa cum sunt?

Poate că vă gândiţi: "Dar ce mă fac dacă nu mă aflu alături de femeia potrivită sau de bărbatul ideal?" 

Într-adevăr, această întrebare este foarte importantă. 

Evident, trebuie să alegeţi femeia potrivită sau bărbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreşte să meargă în aceeaşi direcţie cu dumneavoastră, care este compatibil cu valorile şi cu convingerile dumneavoastră,din punct de vedere emoţional, fizic, economic, spiritual. 

Cum puteţi şti dacă partenerul dumneavoastră este potrivit pentru dumneavoastră? Să spunem că sunteţi bărbat şi că o femeie doreşte să vă aleagă ca partener de viaţă. Dacă ar exista o sută de femei aflate în căutarea unui bărbat, câte dintre ele ar fi dispuse să vă aleagă pe dumneavoastră? Răspunsul este simplu: nu aveţi de unde să ştiţi. De aceea, este necesar să exploraţi şi să vă asumaţi un anumit risc. Eu vă pot oferi un răspuns: femeia cea mai potrivită pentru dumneavoastră este femeia pe care o iubiţi aşa cum este, pe care nu veţi încerca să o schimbaţi în nici un fel. Aceasta este femeia potrivită pentru dumneavoastră. Dacă găsiţi o asemenea femeie, iar ea vă răspunde cu aceeaşi atitudine, atunci sunteţi un om norocos.

Sunteţi bărbatul potrivit pentru ea dacă vă iubeşte exact aşa cum sunteţi şi dacă nu doreşte să vă schimbe în nici un fel. Nu femeia este responsabilă pentru dumneavoastră; ea trebuie să aibă încredere că sunteţi cel care pretindeţi că sunteţi, că proiecţia dumneavoastră exterioară este identică cu adevărul dumneavoastră interior.
Trebuie să fie la fel de cinstită cu dumneavoastră şi să nu proiecteze în exterior o imagine diferită de cea reală, astfel încât să descoperiţi mai târziu că nu este cea care credeaţi iniţial că este.

Fragment din Arta de a iubi - Don Miguel Ruiz

Pygmalion feminin pentru iubirea ta

Povestea lui Pygmalion pentru cine nu o cunoaste inca....

Pygmalion, un sculptor din Cipru, fiind tanar si frumos, era foarte curtat de tinere.

Insa el nu era interesat de nici una, fiindca toate uitasera vechea cuviinta, se duceau la petreceri, purtau haine desucheate si vorbeau cu obraznicie.

Visand la femeia ideala, Pygmalion s-a inchis in casa si a inceput sa o sculpteze din fildes.

A creat o statuie reprezentand o tanara atat de frumoasa si de pura, incat s-a indragostit de ea. A numit-o Galateea, i-a adus haine si bijuterii.

Indurerat ca statuia nu-i putea impartasi dragostea, cand a venit ziua zeitei iubirii, Afrodita, Pygmalion s-a dus la altarul ei, a depus o ofranda si a rugat-o sa dea viata statuii. A fugit repede acasa, dar Galateea era tot pe soclu, nemiscata.

Dar lui nu i-a pasat, a imbratisat-o si i-a jurat ca ea va fi sotia lui. Atunci, minunea s-a intamplat si statuia a prins viata, iar Galateea s-a indragostit de el si i-a devenit sotie.

De ce nu ar exista si o varianta feminina a lui Pygmalion ? Cu siguranta, am putea sa ne cream o iubire asa cum ne-o dorim noi. Asta pentru cele, care doresc cu adevarat o iubire sincera si curata, bazata pe sentimente, nu pe interes. Poate ca aceasta poveste este destul de actuala pentru timpurile noastre.

Exista cu siguranta femei care s-au saturat de barbatii care se comporta asemenea tinerelor de pe vremea lui Pygmalion si isi doresc barbati asemenea lui Galateea.

Nu exista in realitate barbat sau femeie ideala, dar putem sa cautam ceva asemanator sufletului nostru.Niciodata o femeie visatoare nu va fi inteleasa de un barbat rational si inversul.
Poate avem nevoie de o iubire adevarata, puteti sa spuneti ca este un VIS, dar Visatorul din Scoala Zeilor spune ca oamenii pot obtine ce doresc daca indraznesc sa viseze.
Maestrul Mooji avertiza ca oamenii gresesc in relatii pentru ca se grabesc si intra in iubire, din disperare. 

Pentru cele care inca sufera din iubire si mi-au scris de atatea ori, pentru ca au pierdut drumul pe care mergeau din cauza iubitului care nu le mai vrea, mergeti mai departe si nu incetati sa visati si sa sperati, intr-o zi va veni si barbatul potrivit.

Cimitirul Bellu catolic, loc de pelerinaj pentru indeplinirea dorintelor

Daca cei mai multi au vrut sa lase, in urma trecerii lor prin aceasta lume efemera, macar un semn, exista persoane a caror ultima dorinta a fost ca piatra de mormant sa nu contina nici un nume. Caci ce mai conteaza un nume atunci cand spiritul paraseste aceasta lume?  Nu putine sunt mormintele anonime. Nici aici, in Bellu catolic, dar nici in alte cimitire. Unii ar spune ca din cauza rautatilor savirsite in timpul vietii urmasii refuza sa treaca numele celui plecat dintre vii, pe piatra de mormant. Dar asta e greu de crezut. Pentru ca Dumnezeu inseamna Iubire pentru aproapele tau, nu ura pana si dincolo de moarte.


“Roaga-te cu credinta si vei fi ajutat. Lumina ta, m-a ajutat pe mine, multumesc, sfant mormant.” Este inscriptia de pe unul din mormantele care nu au nici un nume. Iar oamenii vin si se roaga acolo, considerand ca cel decedat, renuntind la sine insasi, s-a contopit cu divinitatea. Amestec de orientalism cu un crestinism catolic, mormantele fara nume fascineaza uneori chiar mult decat celelalte, prin enigma de dincolo de ele.

Unul dintre mormantele cautate de pelerini, de oamenii simpli, care intra in cimitir nu pentru a admira monumentele, ci impinsi de nevoi, venind sa ceara sprijinul celor morti, pentru ca cei vii au uitat de ei, este cel al Eugeniei Rogalski. Cei care nu cunosc locul este suficient sa intrebe cum ajung la “lanturi”, asa a intrat mormantul in constiinta celor care alearga intre doua lumi, intre cea a mortilor si cea a viilor. Poate ca in sine mormantul nu ar avea nimic deosebit, dar credinciosii care vin acolo considera ca este dezlegator de farmece. Oamenii povestesc ca moartea Eugeniei a avut loc chiar in ziua nuntii sale. Unii spun ca fata ar fi murit in urma farmecelor facute de mama unei alte fete, care voia sa-si marite odrasla cu sotul Eugeniei. Marin Vasilica, o femeie in varsta de 67 de ani, care vine destul de des la mormantul surorii sale, imi relateaza:

“Am vorbit cu oameni care spuneau ca stiu sigur ce s-a intamplat la moartea fetii. Spuneau ca pana de dimineata, Eugenia nu avusese nimic. Era vesela si abia astepta sa ajunga la altar cu barbatul iubit. Numai ca, in clipa in care si-a pus rochia de mireasa, a cazut brusc, din senin. “

Au sarit femeile din casa sa o ajute sa-si revina si au pus lesinul pe seama emotiilor. Si intr-adevar, fata si-a revenit, dar ceva se schimbase la ea. Ochii care ii radeau pana deunazi, pareau reci si goi, iar privirea era una ratacita. S-a imbracat si a plecat la biserica. Aici, a intrat cu invitatii sai iar preotul a inceput ritualul de casatorie. “Nepoate, zice-se ca in clipa in care preotul a inceput slujba, fata a cazut ca secerata si nu s-a mai ridicat. Oamenii batrani ziceau ca asta nu-i lucru curat si ca cineva trimisese Diavolul in ea. Ca fermecase cineva rochia de mireasa si in clipa in care fatuca si-a pus rochia, Diavolul a si pus stapanire pe sufletul ei. Numai ca, vezi tu,o fi Satana puternica, in fata Lui Dumnezeu nu poate sta. Si a plesnit Diavolul in fata, dar si fata a murit, pentru ca sufletul ei era deja in mana Diavolului. Nu se mai putea face nimic. Dar a avut noroc, pentru ca a murit in Sfinta Biserica. Si cine moare in biserica, i se iarta toate pacatele de la Dumnezeu si merge Domnul Iisus pana in strafundurile Iadului ca sa aduca sufletul inapoi. Asa si cu fatuca ceea, a scapat de Diavol, dar de moarte nu a scapat”.


Pentru cei care afla povestea vietii si a mortii Eugeniei, mormantul capata o cu totul alta semnificatie. Lanturile grele care inconjoara mormantul par mai curand lanturile cu care Diavolul a fost inlantuit. Cu toate acestea, oamenii de aici, cred ca lanturile de la mormantul Eugeniei dezleaga cununiile si farmecele si vin cu necazurile lor, in speranta ca spiritele ii vor ajuta. De-a lungul anilor, totul s-a transformat intr-un adevarat ritual. Cei care vin la mormant trebuie sa tina post cu piine si apa timp de sapte zile, pentru a-si purufica trupul. Apoi, intr-o cana micuta pun tamiie sfintita pe care o aprand si inconjoara mormantul cu ea de 12 ori. La fiecare trei cercuri facute in jurul mormantului si se opresc la una din laturi. Cu fata spre mormant, fac trei cruci cu tamiia aprinsa si spun: Dumnezeu sa aiba grija de sufletul tau.” Apoi se intorc cu spatele la mormant si fac alte trei cruci, spre cer, spunand: “Dumnezeule din Ceruri, ai grija de sufletul acesta.” Urmeaza celelalte cercuri in jurul mormantului si oprirea la toate laturile acestuia, spunand si facand acelasi lucru. Prima latura pe care se opreste cel ce face ritualul la mormant, este latura estica, iar cercurile din jurul mormantului se fac in sens invers acelor de ceasornic. La finalul celor douasprezece cercuri se aprand trei luminari si se ia lantul de capatul liber. Cu prima za se fac trei cruci pe pamant, in numele Tatalui si al Fiului si al Fecioarei Maria si se spune:

“Cum dezleg lantul asta din lacasul lui, asa sa se dezlege cununiile lui X. Si in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintei Fecioare sa ramana X curat (I).”

“Cum dezleg lantul asta din lacasul lui, asa sa se sparga farmecele care s-au abatut asupra lui X. Si sa ramana X curat (I),i in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintei Fecioare”.

“Maica, sa stii ca uneori, in noapte, lanturile astea zornaie de te ia cu fiori. Ca vine Satana si incearca sa le rupa, ca sa nu ramana oamenii curati. Dar aici, in cimitir, puterea e a lui Dumnezeu si asta e pamant sfint. Nu poa’ sa faca nimica, ca Dumnezeu din Ceruri e mare si puterea lui e nemasurata”, spune tanti Vasilica si-si face cateva cruci, cu fata intoarsa spre rasarit.

Cel mai cunoscut mormant din cimitirul Bellu catolic, este, totusi, cel al unei copile de numai 8 ani, despre care se povesteste ca ar fi fost ucisa chiar de tatal sau. Anul mortii Olgutei Gambara este 1912, pe cand fata avea numai 8 anisori. Moartea a fost una cumplita, tatal sau zdobindu-i capul intr-un acces de furie.
“Oare cum poate fi numit acela care, calcand toate poruncile ceresti si legile omenesti, devine calaul propriului sau copil? Sa fie o scuza faptul ca omul poate fi, uneori, posedat de Diavol? Nu, caci daca noi am fi fara de pacate, Diavolul nu ar putea patrunde in trupul nostru” spune E.M., un enorias, aflat in cimitir la ora aceea pentru a curata mormantul mamei sale.

Dar oamenii, in simplitatea lor, au asemuit-o pe Olguta cu sfinta mucenita Paraschieva, protectoarea Moldovei, despre care se stie ca a fost ucisa tot de propriul tata. Faptul ca la deshumarea copilei, in anul 1972, trupul a fost descoperit aproape intact, i-a facut pe credinciosii sa afirme sus si tare ca fetita este o sfinta. Iar de atunci oamenii vin in numar mare la mormantul ei pentru a se ruga si a cere rezolvarea tuturor problemelor lumesti si sufletesti, carora nu le-au gasit inca dezlegarea. Povestea Olgutei, cea cunoscuta in cimitir, este una dramatica. Fetita a fost ucisa cu bestialitate de propriul tata caruia, un dusman ii umpluse urechile cum ca fetita nu ar fi fost a lui. Cum banuielile despre infidelitatea sotiei cresteau de la o zi la alta, la un moment dat, furia launtrica a barbatului a pus stapanire pe el si tatal a savirsit infioratoarea crima. Se spune ca, inainte de a fi deshumata, fetita a aparut in visele uneia dintre ingrijitoarele mormintelor si i-ar fi cerut acesteia sa mearga la preot si sa ceara dezvelirea mormantului, pentru ca vestea despre micutul trup sfintit sa ajunga la urechile oamenilor sarmani. La mormantul fetitei vin parinti si bunici care se roaga pentru copiii si nepotii lor. Cei care trec prin fata mormantului, pot citi pe cruce epitaful copilei: “Dorm nu plang”, cuvinte spuse ca un fel de iertare de dincolo de mormant, pentru cel care ia dat viata si care i-a si luat-o naprasnic. Cei care vin la mormantul Olgutei aprand doua luminari, una pentru sufletul copilei si una pentru Fecioara Maria, protectoarea familiei. Apoi, cu lumanarile in mina, pelerinii spun rugaciunile adresate spiritului fetitei si pun luminarile in lacasul lor. Pomul din fata mormantului este acoperit cu iconite de toate marimile, fiecare iconita fiind adusa ca un fel de ofranda de cei care, venind aici, au primit ajutor si li s-au rezolvat problemele.

In afara mormintelor despre care am vorbit, mai sunt altele, considerate facatoare de minuni. Aici intra, de regula, mormintele oamenilor care l-au slujit pe Dumnezeu pe durata vietii, respectiv mormantele calugaritelor si cele ale preotilor, la care vin unii pelerini si se roaga. Dar, din randul acestora, se desprinde unul deosebit, anume cel al episcopului catolic Vasile Aftenie, la care Insasi Sanctitatea Sa Papa Paul al II-lea s-a oprit pentru a se ruga. La acest mormant este un permanent pelerinaj, iar luminarile ard continuu. La un moment dat, se spune ca episcopul decedat ar fi aparut in vis unuia dintre ingrijitori si i-ar fi cerut sa stinga toate lumanarile de pe mormantul sau. Dar oamenii, in loc sa dea mortului linistea dorita, au interpretat in felul lor visul, iar numarul luminarilor aprinse a sporit de la an la an. Chiar daca religiile, atat cea ortodoxa cit si cea catolica interzic credinciosilor sa trezeasca spiritul vreunui decedat, oamenii raman oameni. Si la urma urmelor, atata vreme cat nu fac nimic rau si sunt convinsi ca mortii ii ajuta, de ce sa ii criticam? La urma urmelor, in felul acesta ei isi ajuta propria necredinta. Si cum spunea Domnul nostru Iisus, credinta poate urni chiar si muntii din loc, darmite sa vindece unele probleme trupesti sau sufletesti.