Oceanul gandurilor

TRĂIM ÎNTR-UN OCEAN NESFÂRŞIT DE GÂNDURI

Gândul este deopotrivă lumea întreagă, marile dureri, bătrâneţea, moartea, păcatul, pământul, apa, focul, aerul, eterul. Gândul este cel care îl leagă pe om. De aceea, cel care îşi controlează gândurile devine un adevărat Zeu pe acest pământ.

Trăim într-o lume de gânduri. La început există gândul. Apoi începe exprimarea acelui gând prin organul vorbirii. Gândirea este intim legată de vorbire. Gândurile pline de răutate, mânie sau amărăciune, îi rănesc pe ceilalţi. Dacă mintea, care este cauza tuturor gândurilor, dispare, la fel vor dispărea şi obiectele lumii exterioare.

Sunetul, pipăitul, forma, vederea, gustul şi mirosul, cele cinci învelişuri, trezirea, visul şi somnul adânc - toate acestea nu sunt decât produsul minţii. SANKALPA, pasiunea, mânia, legăturile, timpul - toate sunt produse de minte. Mintea este regele INDRIYAS-urilor sau al simţu-rilor. Iar gândul este rădăcina tuturor proceselor mentale.

Gândurile pe care le percepem în jurul nostru (sub forma obiectelor exterioare) nu sunt decât minte exprimată în forme sau substanţă. Gândul creează, gândul distruge. Dulceaţa şi amăreala nu sunt proprietăţi ale obiectelor, ci ale minţii; ele îşi au sediul în subiect, în gândirea sa. Toate obiectele acestei lumi sunt puse în legătură şi asociate numai prin jocul minţii, care le dă culoare, formă şi toate celelalte calităţi cu care suntem obişnuiţi. Mintea îşi poate asuma forma oricărui obiect la care se gândeşte intens.

Prietenia şi duşmănia, virtutea şi viciul există doar în minte. Fiecare minte creează o lume a binelui şi a răului, a plăcerii şi mâniei, doar prin propria sa imaginaţie. Binele si răul, plăcerea şi durerea nu izvorăsc din obiecte; ele aparţin doar propriei voastre atitudini lăuntrice. Nu există nimic bun ori plăcut în această lume; ele există însă în mintea voastră.

Despre cei dragi care au decedat

Daca aveţi persoane care v-au fost foarte dragi să ştiţi că acestea de cele mai multe ori se află în preajma voastră şi după ce au murit.

 

De altfel, pe lângă îngeri păzitori,arhangheli şi ghizi spirituali, noi avem ca ajutoare şi persoane dragi care au decedat. Acestea pot fi rude decedate înainte ca voi să vă fi născut sau persoane cu care aţi
avut o legătură puternică în timpul vieţii şi care vă pot ajuta acum să învăţaţi o anumită lecţie de viaţă.

Când oamenii părăsesc pământul, li se dă şansa de a-şi dezvolta propriile calităţi spirituale, ajutându-i pe alţii. De aceea, mulţi se oferă voluntari pentru a-i însoţi pe cei dragi rămaşi în viaţă; de obicei vor sta alături de aceştia până când şi aceştia din urmă îşi vor
părăsi corpurile fizice. Măsurarea timpului în Ceruri este diferită de cea de pe Pământ, astfel încât 90 de ani tereştri echivalează cu o perioadă mult mai scurtă în Rai.

Aceste fiinţe rămân alături de voi şi după ce părăsesc viaţa cu trup, fiindcă vă iubesc. În acelaşi timp, fiind alături de voi şi călăuzindu-vă, aceste fiinţe au şansa de a-şi îndeplini unele misiuni pe care nu
au reuşit să le împlinească de-a lungul vieţii cu trup.

Dacă purtaţi numele vreunei mătuşi Aneta care nu mai este în viaţă, sunt foarte multe şanse ca aceasta să vă însoţească în plan spiritual. De obicei, persoanele decedate care au acelaşi nume cu noi devin ghizii noştri spirituali după ce părăsesc corpul fizic.

Atunci când cineva vrea să vă însoţească în spirit după ce a părăsit lumea cu trup, trebuie să urmeze o pregătire specială în acest sens. În şcoala Raiului va învăţa cum să vă ajute în mod eficient, fără a vă încălca liberul arbitru, cum să călătorească în planul astral şi cum să vă recepţioneze mesajele atunci când vă aflaţi în nevoi, pentru a vă putea veni rapid în ajutor. Va învăţa cum să comunice cu voi prin canale de comunicare subtile, spirituale, cum ar fi: prin vise,
prin vocea Eului interior, prin gânduri. Pregătirea pentru a deveni spirit călăuzitor necesită timp. 

De aceea,cei decedaţi de curând nu pot fi tot timpul alături de
voi în spirit. Doar cei care au trecut prin pregătirea necesară vă pot călăuzi în spirit permanent. 

 "Doreen Virtue - Cum sa ne auzim ingerii "

Altarul casei

Un altar este considerat sacru si este folosit de multe culturi, religii, traditii. Este folosit pentru a focaliza constiinta voastra la ceva ce vrei sa se manifeste, realiza, dorinta sau cult. El reprezinta cine esti, familia si cei dragi. Este un loc unde te retragi pentru rugăciuni, meditatie, relaxare. Construirea propriul altar poate sa duca la o viata ridicata din punct de vedere spiritual si vă va aduce binecuvântări. 

Ce elemente poti folosi pentru altarul tau? 

Tămâie pe care o adori, lumanari, flori proaspete, fructe, pietre pretioase si cristale, creatii orgonice, simboluri pe care le onorezi ca îngeri, delfini, zane, animale spirituale, statui de divinităti, conuri orgonice si pandantive. 

Acestea fiind puse pe altarul meu înaltă energetic altarul si se comportă ca portaluri de intrare pentru spiritele bune pentru a veni la sesiunile spirituale. 

Eu folosesc salvie alba si betigase parfumate pentru spatii de curătare înainte de a intra într-o ceremonie sau meditatie. 

Ele oferă o protectie, au un efect foarte puternic asupra celui de-al treilea ochi (sens psihic).

Un altar poate fi si unul mic decat o lumânare sau tămâie, puteti extinde prin adaugarea de simboluri cu care doriti sa lucrati.

De ce puterea de manifestare sau rugăciunea este mult mai puternica, atunci când se utilizează un altar? 

Altarul tău iti da puteri prin invocarea energiilor cu care doriti să lucrati: îngeri, arhangheli, vindecători spirituali, samani, delfini, zane, dragoni, zeite, spirite de animale,etc. 

Când se invocă aceste vibratii, mintea ta intră într-o stare din lumea paralelă existentei în care vibratiile sunt percepute în mod diferit si mintea ta este în măsură să se deplaseze între lumi si de a comunica cu alte spirite, în functie de capacitatea de comunicare.

Păstrati altarul curat, fara praf, cu onoare, intrati in acest spatiu fiind umil, cu respect. Muzica sacră poate fi utilizata pentru a amplifica concentrarea si competentele ritualului / ceremoniei. Când ati terminat munca in fata altarului tău, cand ati fost ajutati de spirite sau energii meditând, se cere spiritelor să plece în pace.

Respect toate traditiile, credintele, religiile, deci altarul meu este rezultatul studiului si experientei intuitive cu o multitudine de credinte si filozofii.

Din secretele unui saman psiholog,Alberto Villoldo

Pentru a vindeca sufletul şi a găsi acea parte care lipseşte, e necesar să mergem şi să pescuim în cele mai adânci ape ale sufletului - psyche - acolo unde nu am mai fost înainte. Acest tip de vindecare nu se poate petrece când nu ne putem desprinde de ţărm şi reluăm temerile cotidiene. Atunci când ne întâlnim sufletul în propriul său tărâm, uneltele psihologiei devin inutile. 

Psihologia este ca un pescar care îşi aruncă undiţa, lasă firul să atârne şi aduce în conştiinţă orice muşcă din momeală. Avem nevoie să învăţăm să sărim peste mal şi să urmăm curenţii către Lumea de Jos, pentru a-i explora misterele, înainte de a de a ajunge să aducem la suprafaţă ceea ce am prins. Iar ceea ce găsim în acele ape adânci poate să ne dezechilibreze sau chiar să ne înspăimânte. Putem crede că dorim să ne confruntăm cu aceste părţi pierdute ale sufletului nostru, dar când o facem, fricile noastre ne determină adesea să dorim să le distrugem - la urma urmei, ele pot fi înspăimântătoare şi respingătoare. 

Psihologia ne învaţă să analizăm aceste aspecte ale noastre - dar în recuperarea sufletului nu trebuie nici să disecăm şi nici să negăm aceste părţi de suflet pierdute, ci trebuie să devenim conştienţi şi să le vindecăm, integrându-le în întregul fiinţei noastre. Bineînţeles că acesta nu este un proces uşor. A ne pune din nou viaţa în ordine este un eveniment ce ne zdruncină, deoarece lumea noastră a fost întoarsă pe dos. Poate fi tentant să spuneţi în sinea voastră: „Nu mă pot ocupa de asta acum, sunt prea ocupat. 0 să o fac mâine, săptămâna viitoare sau anul viitor." 

Ei bine, reţineţi doar că atunci când mulţi dintre pacienţii mei vin pentru a-şi recupera sufletul, ei deja suferă de boli fizice sau au probleme emoţionale, pentru că părţile pierdute ale sufletului lor cer cu putere să fie conştientizate şi reintegrate. 

Cheia este să ne recuperăm părţile pierdute ale sufletului, înainte ca ele să ne transforme viaţa într-o confuzie totală. Putem face acest lucru călătorind în Lumea de Jos, pentru că aici ne întâlnim sufletul în propriul lui tărâm. Laika consideră că părţile pierdute ale sufletului sunt fiinţe pe care le putem aborda şi cu care putem vorbi, pe care le putem chiar vindeca şi salva. 

De exemplu, aspectul vostru plin de cruzime poate fi personificat de un bărbat sinistru, ce poartă o cagulă neagră - în timp ce vulnerabilitatea poate fi reprezentată de către o fetiţă micuţă şi speriată. Dacă sufletul vostru a fost fragmentat când eraţi copil, fetiţa pe care o veţi recupera nu va creşte imediat. Odată ce acea parte a sufletului vostru este regăsită, va fi necesar să o ajutaţi să se maturizeze, să crească şi să se simtă în siguranţă. Va fi necesar să aveţi răbdare cu ea,să o hrăniţi, să-i faceţi loc în viata voastră. Câteodată, când îmi ajut pacienţii, această fetiţă abandonată îmi vorbeşte şi mă întreabă: „De ce trebuie să mă întorc? Această doamnă spune că doreşte să aibă mai multă distracţie şi iubire în viaţă, dar nu mai are loc în programul ei, pentru aşa ceva!" Totuşi, dacă vă veţi ocupa cu adevărat de această parte a sufletului, ea poate creşte foarte repede, iar viaţa voastră se va schimba definitiv.

De aceea, atunci când un pacient vine la mine şi mă roagă să-1 ajut în problema recuperării sufletului, îl întreb: „Eşti sigur că ai suficient timp şi dăruire pentru aceasta, acum? Fiindcă, orice ar fi, transformarea va fi una majoră. Partea pierdută a sufletului tău se va întoarce acasă şi te va obliga să-ţi faci din nou ordine în viaţă," 

Dar să nu vă păcăliţi că recuperarea sufletului este ca şi cum aţi potrivi ultima piesă dintr-un puzzle, care vă va permite să vă rezolvaţi toate celelalte probleme - adesea, se petrece tocmai opusul. 

Un prieten mi-a spus, odată: „Vindecarea mi-a distrus toată viaţa!" Recuperarea părţii pierdute a sufletului său i-a deranjat echilibrul fragil şi nesănătos... dar, de asemenea, 1-a aşezat pe drumul către o viaţă mai bună.

Calatorie samanica

Samanism: Prezentare scurtă

Samanismul este cea mai veche practica spirituala cunoscuta omenirii. Stim din dovezile arheologice ca aceasta practica dateaza de cel putin 40000 ani. Unii antropologi cred ca practica dateaza peste 100.000 de ani.

Cuvântul "shaman" vine de la tribul Tungus în Siberia si inseamna vindecator spiritual sau unul care vede în întuneric. Samanismul a fost practicat în Siberia, Asia, Europa, Africa, Australia, Groenlanda,nativ America de Nord si de Sud.

Un shaman este un barbat sau o femeie care utilizează capacitatea de a vedea "cu ochii puternic" sau "cu inima" de a călători în tărâmuri ascunse. Samanul interactionează direct cu spiritele pentru a aborda aspectul spiritual al bolii și de a efectua extragerile sufletului, preia puterea pierduta,elimina blocajele spirituale. Samanul ghiceste de asemenea, informatii pentru comunitate. Samanii actionează ca vindecatori, doctori, preoti,preotese, psihoterapeuti, mistici si povestitori.

Shamanismul ne învată că tot ceea ce există este viu si are un spirit. Samanii vorbesc de o retea de viată care se conectează toată viata si spiritul care traieste in toate lucrurile. Totul de pe pământ este interconectat si orice convingere că suntem separati de alte forme de viata, inclusiv pământul, stele, vânt, etc este pur o iluzie. Rolul samanului în comunitate este pentru a mentine armonia si echilibrul între omenire si fortele naturii.

Una dintre cele mai importante ceremonii a unui saman se numeste călătorie samanică. Un shaman este un barbat sau o femeie care merge intr-o stare modificata de constiinta si calatoreste in afara timpului in taramurile ascunse. Văd realitatea ca un univers paralel cu al nostru.

In aceste realităti ascunse, există spirite care ajută, spirite compasiune care oferă îndrumare de asemenea, ajutorul lor de vindecare în numele tuturor formelor de viată de pe pământ.

De obicei samanii folosesc o formă de percutie, în special tobe sau zăngănit, pentru a merge intr-o stare modificată care permite sufletului liber al samanului sa calatoreasca în lumile invizibile.

Lumile ascunse  sunt cunoscute ca sub lumea sau Lumea de Jos, Lumea Mijlocie si Lumea de Sus. Există numeroase niveluri atât în lumea inferioară de asemenea, în Lumea Superioară si sunt în afara timpului. Trăim într-un univers nelimitat.

Samanismul este un sistem de revelatie directă. Toti samanii pot descrie experientele diferit.
Lumea de Jos este atinsa călătorind printr-un tunel care duce în pământ. Această lume pare a fi foarte pământeasca si se caracterizează prin pesteri, mări, jungle dense, păduri si deserturi. Fiintele care locuiesc in lumea de Jos sunt duhuri de animale, copaci, plante, roci si precum spiritele umane care au legătură cu misterele de pe pământ.

Cele două tipuri mai frecvente de spirite care lucrează în parteneriat cu samanul sunt animale de putere, de asemenea, numit spirite păzitori, precum există profesori în formă umană.

Culturile samanice cred că atunci când suntem născuti, spiritul de la cel putin două animale rămân cu noi pentru a ne mentine sănătosi emotional si fizic, să ne protejeze de rău. Aceste animale sunt asemănătoare in credinta crestină cu îngerii păzitori. 

Legile si limitele telepatiei

In transmiterea si receptia gândurilor nu exista nici o senzatie de efort autentic. Legea simpatiei sau a vibratiei simpatice este, de fapt, o lege a armoniei. Si, dupa cum s-a putut dovedi, efortul este absolut strain, tocmai în baza principiilor acestei legi.

In acelasi timp, nici constrângerea, nici stânjeneala, nici constiinta de sine si nici nimic altceva din ceea ce este nenatural nu are nimic comun cu manifestarea acestui fenomen.

Telepatia este spontana si libera prin natura sa. Ea este deci, în esenta si în detaliu, absolut pura si naturala, iar fiintele se pare ca au detinut-o înca din epoca primitiva a umanitatii; se pare ca gândul a fost – înainte de instalarea vorbirii – un mod natural de comunicare între fiintele umane.

Este indubitabil ca animalele comunica între ele. S-a dovedit ca lumea insectelor poseda un mijloc de comunicare asemanator sau aproape identic cu conceptia noastra despre principiul telepatiei. Mai multe argumente în acest sens au fost prezentate în prima parte a acestui manual.

Asadar, este absolut rezonabil sa presupunem ca descendentii omului preistoric au suferit în timp atrofierea acestui simt pe care 

l-au detinut si care a adus cele mai mari servicii epocii primitive în care vorbirea era grosolana si figurata. Aceasta atrofiere trebuia în mod natural sa conduca la o neglijare inconstienta si aproape completa a acestui simt.

Cele mai multe dintre perfectionarile actuale aduse de mecanica si electronica în viata noastra au determinat ca simtul telepatic, chiar daca era un lucru bun, sa devina totusi un exercitiu inutil si chiar deplorabil pentru dezvoltarea noastra musculara.

Natura nu tolereaza neglijenta; un simt neutilizat este un simt care se atrofiaza si acest lucru este definitive demonstrate de stiinta din zilele noastre; un simt neutilizat devine un simt atrofiat, tot asa cum un membru neutilizat devine în timp un membru atrofiat.

Cert este însa ca a existat indiscutabil în vremuri de demult acest simt al telepatiei si existenta unor reminescente ale acestuia pot fi dovedite azi cu prisosinta.

Limitele telepatiei

Omul are înca multi pasi de facut înainte de a ajunge la deplina dezvoltare a facultatilor sale interioare.

Este totusi un mit sa credem ca în dezvoltarea abilitatilor noastre de comunicare telepatica vom putea atinge vreodata perfectiunea. Asa cum nici vorbirea, scrierea si toate celelalte mijloace de comunicare umana nu pot ajunge la un nivel care sa atinga perfectiunea, tot asa si arta de comunicare telepatica nu are sanse reale de a fi ridicata la rang de ideal. In plus, astazi fiintele umane beneficiaza de multe alte posibilitati de comunicare, care le confera un grad sporit de confort.

Niciodata nu ne vom putea permite sa atingem bucuria si posesiunea tuturor bogatiilor care ni s-au promis. Desi practica telepatiei se bucura de mari avantaje, ea nu va avea sanse sa înlocuiasca complet celelalte forme de comunicare umana si de aceea ea se va pastra si va functiona la un loc cu celelalte mijloace cunoscute si folosite de oameni.

Cu toate acestea, telepatia este o arta si o stiinta în acelasi timp cu totul si cu totul speciala, care poate juca un rol foarte important în viata noastra cea de toate zilele. Pe lânga ideea ca transmiterea gândului se face cu o viteza ce nu poate fi atinsa de altceva în lumea noastra, în plus, ea ne asigura ca este cel mai economicos, cel mai simplu si cel mai eficace mod de comunicare dintre cele cunoscute.

Telepatia poate surmonta cele mai mari obstacole. In acest sens vom lua un exemplu dat de cazul a doua persoane care se iubesc, de exemplu un sot împreuna cu sotia sa, sau oricare alte doua personae de sex opus care împartasesc împreuna acest minunat sentiment.

Oricât ar dori aceste fiinte sa fie alaturi tot timpul, prin natura preocuparilor lor ei se vor afla deseori la distante mari unul de celalalt. Comunicarea telepatica dintre ei ar putea sa le rezolve cele mai diverse probleme din viata lor atunci când sunt la distanta unul de celalalt. Un mesaj transmis telepatic ajunge mai repede la destinatie decât orice alt mijloc obisnuit de comunicare, de exemplu: o scrisoare, o telegrama sau chiar un telefon.

Asadar, distanta nu poate constitui un obstacol pentru telepatie. O parere absolut rezonabila ne sugereaza ca gândul ia în derâdere orice distanta. Gândul are o viteza mai mare decât cea a luminii.

Desi nu este usor de determinat legatura dintre viteza si distanta pentru distante foarte mari, punând totusi în evidenta constanta vitezei luminii, apreciata ca fiind egala cu circa 300.000 km/sec, ipoteza precum ca ea ar fi cea mai mare viteza fizica cunoscuta se dovedeste a fi cu totul falsa daca avem în vedere rapiditatea cu care se “misca” gândul nostru.

Daca ne fixam privirea asupra unei stele pe cerul unei nopti senine, sa zicem pe una despre care stim ca se afla la o distanta de un an-lumina, în timp ce o raza de lumina care pleaca de lânga noi ar ajunge pe steaua noastra abia dupa un an de zile, gândul nostru, de exemplu cel care fixeaza un anumit punct al stelei respective, se transmite aproape instantaneu, în câteva fractiuni de secunda.

Prin telepatie, chiar de la distante foarte mari, se pot transmite si/sau receptiona diverse mesaje, avertismente etc., care traverseaza timpul si spatiul într-un mod absolut spectaculos. Iubita poate primi în orice moment de la iubitul ei un mesaj de genul: “Nu exista o clipa fara sa ma gândesc la tine!”, sau “Nu exista nimic care eu sa nu pot împarti cu tine!”, sau înca “Nici timpul, nici spatiul nu sunt obstacole pentru noi!”.

Orice gând frumos poate fi transmis si receptionat la si de la distante care ar putea sfida însusi universul. Cu atât mai mult, nu pot exista nici un fel de obstacole într-o comunicare telepatica perfecta a doua suflete care se iubesc si care se armonizeaza reciproc.

Daca totusi, dintr-un motiv oarecare, unul din cei doi operatori telepatici refuza comunicarea mentala, atunci aceasta nu mai poate avea loc. Iata, desigur, o înteleapta precautie fara de care telepatia ar putea deveni o facultate periculoasa atunci când este exercitata.

Asadar, daca reusita comunicatiei telepatice depinde de armonia existenta dintre cei doi subiecti, facultatea de a întrerupe aceasta comunicatie exista la fiecare din ei. Telepatia este o comunicatie a vointei. Indiferenta sau aversiunea de o parte sau de alta interzice aceasta comunicatie.

In concluzie, este deci imposibil ca o fiinta umana sa instituie un control telepatic cu rea vointa asupra alteia.

Facultatea de a accepta sau de a refuza comunicatia telepatica este, de fapt, existenta la toate fiintele umane. Toate faptele rele raportate azi ca niste abuzuri care au la baza folosirea unui control telepatic sunt doar idei fixe care n-au nimic comun cu realitatea. Investigati chiar dvs însiva aceste situatii si va veti convinge ca astfel de teorii se bazeaza pe o ignoranta absoluta.

Cautând deci cheia unor mistere ale naturii umane vom avea mereu certitudinea ca stiinta nu face altceva decât sa ne deschida usa care desparte doua lumi distincte: aceea a stiintei binelui si a raului care, de fapt, nu sunt altceva decât lumea vietii si cea a mortii.

Cum transmiti un gand prin telepatie

Transmiterea unui gând

v     Ocupa undeva o pozitie confortabila si relaxanta

v     Inchide ochii si concentreaza-te, încercând sa-ti fixezi un gând în minte. Gândul trebuie sa fie în legatura cu o persoana pe care o cunosti si careia vrei sa i-l transmiti

v     Adu acest gând cât poti mai bine în fata ochilor închisi si amesteca-l cu energia pe care o simti în jurul corpului tau

v     Cauta un moment potrivit si lanseaza gândul în afara ta, facându-l sa calatoreasca liber catre persoana vizata

v     Deschide ochii si relaxeaza-te la loc.

            Nu uita: Relaxarea si destinderea în cazul acestor exercitii joaca un rol foarte important. Daca esti tensionat succesul nu poate fi garantat.