INCURAJARE

Câteva dintre cele mai frumoase poveşti despre succes din istorie
au apărut în urma unui cuvânt de încurajare sau a unui semn de
încredere din partea cuiva iubit sau a unui prieten încrezător. 

 Dacă n-ar fi existat o soţie încrezătoare ca Sofia, poate că astăzi    n-ar fi existat în literatura universală numele lui Nathaniel    Hawthorne. 

Când Nathaniel s-a dus acasă cu inima frântă şi i-a spus soţiei sale că este un ratat şi că a fost dat afară din slujba lui de la vamă, mare a fost surpriza lui când soţia sa 1-a întâmpinat cu o exclamaţie de bucurie.
„Acum", spuse ea triumfător, „poţi să-ţi scrii şi tu cartea".
„Da", replică soţul ei neîncrezător, „şi din ce o să trăim până o
termin?"
Spre marea lui uimire, ea a deschis un sertar şi a scos din el un
teanc mare de bani.
„De unde, Doamne iartă-mă, ai toţi banii ăştia?", exclamă el.
„întotdeauna am ştiut că eşti un geniu. Ştiam că într-o zi vei scrie
o capodoperă. Aşa că în fiecare săptămână, din banii pe care mi-i
dădeai pentru gospodărie, am economisit câte puţin. Suma pe care o avem ne va ajunge pentru un an".
Din încrederea şi curajul ei s-a născut unul din cele mai bune
ramane din literatura americană, Litera Stacojie.

Imaginaţia înmulţită cu Voinţa devine Realitate

Mintea gândeşte în imagini şi nu în cuvinte.
Şi cu cât este imaginea mai vie, cu atât ceea ce dorim va deveni
realitate mai curând.

Am început să decupez reviste vechi şi să adun poze care exprimau „dorinţele inimii mele". Le-am aranjat într-un album fotografic scump şi am aşteptat plină de speranţă.

Eram foarte exigentă în ceea ce priveşte pozele. Ele conţineau:

1.Un bărbat frumos.

2. O femeie în rochie de mireasă şi un bărbat în frac.

3. Buchete de flori. (Sunt o romantică.)

4.O insulă înconjurată de albastrul strălucitor al Caraibelor.

5.O casă încântătoare.Mobila noua.

6.Vroiam să fiu prima femeie Vicepreşedinte din companie.

Opt săptămâni mai târziu, mergeam cu maşina pe o
autostradă în California, văzându-mi de-ale mele, pe la 10:30
dimineaţa. Deodată m-a depăşit un Cadillac superb, roşu cu alb.
Am privit maşina pentru că era frumoasă. Şoferul s-a uitat şi el
la mine şi mi-a zâmbit, iar eu i-am răspuns tot cu un zâmbet
pentru că îmi place să zâmbesc. Şi iată-mă în încurcătură. Aţi
păţit vreodată aşa ceva? Am încercat să mă prefac că de fapt nu
mă uitasem. „Cine, eu? Nici măcar nu te-am văzut!" M-a urmărit
vreo 20 de kilometri. M-a speriat de moarte! Mergeam eu,
mergea şi el. Parcam eu, parca şi el..., şi până la urmă m-am şi
căsătorit cu el!

In ziua următoare primei noastre întâlniri în oraş, Jim mi-a
trimis 12 trandafiri.
Ne-am întâlnit aşa vreo doi ani, şi în fiecare luni dimineaţă primeam un trandafir roşu cu tija lungă şi un bilet de dragoste de la el.

Cu trei luni înainte să ne căsătorim, Jim mi-a spus,, Am găsit
locul perfect unde să ne petrecem luna de miere. Vom merge în
Insula Sf. John în Caraibe". Râzând, i-am zis: „Nu m-aş fi gândit
niciodată la aşa ceva!" Nu i-am spus adevărul despre albumul
meu cu poze până în ziua când a trecut aproape un an de la
căsătorie,în ziua aceea ne-am mutat în noua noastră casă pe
care o mobilasem cu mobila elegantă la care visasem. (Jim se
dovedi a fi distribuitor en-gross de pe Coasta de Vest la una din
cele mai mari companii americane de mobilă).


Apropo de acest lucru, nunta am făcut-o în Laguna Beach,
California şi, bineînţeles, eu am purtat rochie de mireasă, iar el
frac. La opt luni după ce-mi alcătuisem albumul, am devenit
Vicepreşedinte al Departamentului de Resurse Umane în cadrul
companiei unde lucram.

Poate că totul sună a întâmplări de basm, dar este adevărat.

Jim şi cu mine ne-am făcut multe „cărţi cu poze" de când ne-am
căsătorit. Dumnezeu ne-a umplut vieţile arătându-ne ce e în
stare să facă puterea credinţei.

Stabiliţi exact ceea ce doriţi în fiecare domeniu al vieţii
voastre. Faceţi din fiecare dorinţă o imagine vie. Apoi acţionaţi,
alcătuindu-va cartea dumneavoastră cu vise. Transformaţi ideile în
realităţi concrete prin acest exerciţiu simplu. Nu există vise care
nu se pot realiza. Şi ţineţi minte, Dumnezeu le-a promis copiilor
Lui că le va dărui dorinţele din inimile lor.

DECLARATIA MEA DE APRECIERE PERSONALA

Eu sunt eu.

în toată lumea nu mai este nimeni exact ca mine.

Există oameni care au nişte părţi asemănătoare cu ale mele

dar nu seamănă cu mine perfect. De aceea, tot ce vine din mine

îmi aparţine numai mie, pentru că doar eu am hotărât aşa.

Eu îmi aparţin cu totul - corpul meu, cu tot ceea ce face el;

mintea mea cu toate gândurile şi ideile; ochii mei şi toate

imaginile pe care le văd; sentimentele mele, oricare ar fi ele -

furie, bucurie, dragoste, frustrare, dezamăgire, nerăbdare;

buzele mele şi toate cuvintele rostite - politicoase, dulci şi aspre,

corecte sau incorecte; glasul meu răspicat sau şoptit; toate

faptele mele, fie că includ pe alţii sau numai pe mine.

Am propriile mele fantezii, propriile mele vise, speranţe şi

spaime.

Am propriile mele triumfuri şi succese, dar şi propriile eşecuri

şi greşeli.

Pentru că eu îmi aparţin mie, mă pot cunoaşte îndeaproape.

Făcând acest lucru, mă pot iubi şi pot fi prietena tuturor părţilor

care mă alcătuiesc. Numai atunci o să pot să le fac pe ele să

lucreze pentru propriul meu interes.

Ştiu că există anumite aspecte legate de mine care mă

derutează, iar altele pe care nu le cunosc. Dar atâta vreme cât

sunt prietenoasă şi drăgăstoasă cu mine însămi, pot căuta

curajoasă şi plină de speranţă modalităţi de a afla mai multe

despre mine.

Oricum aş arăta şi m-aş auzi, orice aş spune şi aş face, şi

orice

aş gândi şi aş simţi la un moment dat, mă reprezintă întru

totul pe mine. Clipa aceea este autentică şi mă arată pe mine

cum sunt în acel moment.

Când revăd mai târziu cum am arătat şi cum m-am auzit, ce

am spus şi ce am făcut, cum am gândit şi ce am simţit, am

senzaţia că multe părţi nu mi se potrivesc. 

Atunci las, trec peste

aceste părţi, păstrându-le doar pe acelea care mi se potrivesc şi

încercând să inventez altele noi în locul celor abandonate.

Văd, aud, simt, gândesc, spun şi fac. Posed instrumentele de

a supravieţui, de a fi alături de ceilalţi, de a realiza ceva bun şi

de a găsi un rost şi o ordine în mulţimea de oameni şi de lucruri

din afara mea.

Eu îmi aparţin mie şi de aceea mă pot construi.

Eu sunt eu şi mă simt bine.

O lectie de terapie

Cel puţin o dată pe zi, pisoiul nostru vine la unul dintre noi cu

privirea aceea de parcă ar vrea să ne ceară ceva anume. Nu

înseamnă că vrea mâncare sau ceva de genul ăsta. Dorinţa lui

este cu totul aparte.

Dacă stai cumva jos îţi va sări în poală; dacă nu, va sta acolo

privindu-te melancolic, până când îl vei lua tu în braţe. O dată ce

s-a aşezat bine, începe să toarcă, chiar înainte să îl mângâi pe

spate, să îl scarpini sub bărbie şi să-i spui ce motanel cuminte

este el. Apoi turaţia motorul lui aflat la relanti creşte; se foieşte

şi se până când îşi găseşte un loc comod. Uneori torsul scapă de

sub control şi se transformă în sforăit. Se uită la tine cu ochii

mari plini de adoraţie, şi îţi oferă privirea aceea pisicească lungă

şi molcomă, de încredere absolută.

După un timp, încetul cu încetul, se linişteşte. Dacă vede că

nu te mişti, atunci se hotărăşte să tragă un pui de somn. Dar tot

atât de bine poate să sară jos din poală şi să plece la treaba lui.

Se simte bine în ambele cazuri.

Fiica noastră spune mai pe scurt: „Negruţ are nevoie să

toarcă".

In gospodăria noastră, el nu este singura care are nevoie de

acest lucru: şi eu şi soţia mea ştim că această nevoie nu ţine de

varstă. Totuşi, pentru că sunt dascăl, dar şi părinte, o asociez de

obicei celor mai tineri, pentru că ei simt nevoia imperioasă să

mibrăţişeze, să stea cu capul în poală, să fie luaţi de mână, să

fie înveliţi şi mângâiaţi, şi nu pentru că ar fi ceva în neregulă, ci

Pentru că aşa sunt ei.

Există multe lucruri pe care aş vrea să le fac pentru copii. însă, aca

ar fi să aleg unul singur, ar fi acesta: să-i ofer oricărui copil e oriunde,

cel puţin o şedinţă de tors pe zi.

Copiii, ca şi pisicile, au nevoie să toarcă.

Si eu sunt ca tine

CAŢELUŞI DE VANZARE

Un proprietar de magazin a atârnat într-o zi deasupra uşii un

anunţ pe care scria „Căţeluşi de vânzare". Anunţuri ca acestea

atrag de obicei copiii mici, şi nu trecu mult că şi apăru un băieţel

care se opri la uşă. „Cu cât vinzi căţeluşii?", întrebă el.

„Depinde; între 30 de dolari şi 50 de dolari", răspunse

proprietarul.

Băieţelul îşi goli buzunarele şi scoase nişte mărunţiş. „N-am

decât 2 dolari şi 37 de cenţi", spuse el. „Da', pot şi eu să mă uit

la ei?".

Proprietarul zâmbi, fluieră şi dintr-un coteţ ieşi Lady, care

alergă de-a lungul magazinului, urmată îndeaproape de cinci

ghemotoace micuţe de blană. Unul dintre căţeluşi rămăsese

mult în urmă, abia mişcându-şi picioruşele. Imediat, privirea

băieţelului căzu asupra căţeluşului şchiop şi întrebă, „Ce s-a

întâmplat cu el?".

Proprietarul îi spuse că medicul veterinar examinase căţeluşul

şi descoperise că acesta nu are o încheietură la un sold, şi că

toată viaţa lui va fi şchiop. Băieţelul se însufleţi. Acesta este

căţeluşul pe care vreau să-1 cumpăr".

Proprietarul spuse, „Nu, nu vrei să-1 cumperi. însă dacă-1

vrei cu adevărat, ţi-l dăruiesc".

Băieţelul se supără foarte tare. Se uită drept în ochii omului,

arătând cu degetul drept înspre căţeluş, şi spuse: „Nu vreau să

mi-l dai. Acel căţeluş valorează tot atât de mult ca şi ceilalţi, aşa

că îţi voi da cât ai cerut. De fapt acum îţi dau 2 dolari şi 37 de

cenţi, şi apoi câte 50 de cenţi pe lună până se strânge toată

suma".

Omul totuşi insistă, „Tu nu vrei să iei câinele ăsta. N-o să e

niciodată în stare să alerge, să sară şi să se joace cu tine aşa

cum fac ceilalţi".

Când a auzit asta, băieţelul se aplecă şi îşi ridică un crac al

pantalonului, pentru a-i arăta bărbatului piciorul stâng schilodit,

răsucit, susţinut de o tijă metalică. îşi ridică privirea şi spuse

încet, „Ei bine, nici eu nu alerg prea bine, iar căţeluşul are

nevoie de cineva care să-I înţeleagă".

Semne de la ingeri

Constientizează zilnic ca îngerii tai există si fi atent la semne.

O persoană spirituală spunea ca îngerii i-au trimis într-o zi o pană albă ca de porumbel să stie ca exista. 

Într-o dimineata la ora 7,00 am iesit din clădirea unde lucrez si o pana plutea prin aer si mi s-a asezat pe umăr, acum mă gândeam ce păsări zboară la ora aceea,se mijea de ziua.Atunci am stiut ca există îngeri.Namaste. Andrei

Da!Este perfect adevarat!Eu ma rog Ingerasilor dar si Sfintilor Arhangheli!Chiar ne-au salvat intr-o situatie in care nu stiu cum ar fi stat situatia, daca nu le-as fi cerut sa ma protejeze pe mine si toti cei ce am fost in masina!

Binenteles ca trebuie sa le multumim,si sa le fim recunoscatori pentru grija ce ne-o poarta!Multumesc cu recunostinta tuturor Sfintilor Arhangheli si tuturor Ingerasilor mei si ai celor apropiati familiei mele!Binecuvantari Divine Ingeresti si ai Sfintilor Arhangheli si voua tuturor suflete minunate! Ecaterina

E timpul pentru voi !

Traim vremuri in care ne preseaza timpul, alergam, alergam si totusi tot acolo vom ajunge.
E timpul sa facem ceva pentru noi, sa ne bucuram de ceea ce ne place si sa fim plini de entuziasm. Usor de spus, greu de facut vor zice unii.
Dar ceilalti pe care ii vedem cu zambetul pe buze si le merge din plin, v-ati gandit care este secretul din spatele succesului lor ?
Au timp pentru a face ce le place ! Trebuie sa gasim timp pentru a vedea un film bun, a lectura o carte minunata sau a ne ocupa de florile din gradina.
Suntem mult mai sanatosi si fericiti daca ne oprim din munca pentru a ne relaxa, este ca si cum am manca prajitura favorita...ganditi-va ca pentru ea, va faceti timp.
Inconjurati-va de frumos, placerea de a face ceea ce ne pasioneaza, ne ajuta sa vedem necazurile cu alti ochi.
E cumplit sa ai necazuri, insa daca ne vaicarim asupra situatiei in care ne gasim, acestea nu dispar mai repede.
Asa daca suntem intr-o stare buna, plini de energie pozitiva, vom avea timp si gandul cel bun de a iesi din situatia nefericita, va veni de la sine.
Pana si Dumnezeu a creat lumea in 7 zile si in ultima zi s-a odihnit.
Trebuie sa avem timp pentru a ne simti bine.
Depinde de noi sa alegem intre a fi optimist sau pesimist !