Băuturi ruseşti terapeutice

În vechime, cu toate că medicina nu era atât de avansată ca astăzi, oamenii se bucurau de o sănătate de invidiat.

Erau mai robuşti, mai rezistenţi şi trăiau mai mult. Slavii de răsărit, înainte de a fi creştinaţi de cneazul Vladimir , aveau un stil de viaţă ce părea de-a dreptul barbar pentru restul europenilor: iarna se scăldau în apă îngheţată, vara se biciuiau în saună cu măturici de mesteacăn, se hrăneau mai mult cu fructe de pădure, mâncau terci de mei şi ovăz şi îşi potoleau setea cu cvas. Nutriţioniştii zilelor noastre sunt de părere că exact aceste alimente hrănitoare şi sănătoase, precum şi băuturile lor preparate numai din produse naturale, din miere,
cereale, condimente şi fructe, îi ţineau pe ruşi departe de boli şi le prelungeau viaţa.

Cvasul - elixirul ruşilor

Cea mai răspândită şi mai populară dintre băuturile tradiţionale în Rusia a fost şi încă mai este cvasul. Consumat atât de ţărani, de militari şi călugări, cât şi de curtenii şi membrii familiei imperiale, această băutură nu lipsea de la nici o masă ori sărbătoare, fiind considerată aproape miraculoasă.
Preparat din pâine (de secară, orz, grâu), din fructe (pere, cireşe, lămâi), din fructe de pădure (afine, coacăze, zmeură, mure), cvasul poate fi socotit un panaceu, ce previne şi tratează boli ale sistemului cardiovascular, reglează funcţionarea tractului gastro-intestinal, stopează înmulţirea agenţilor patogeni.
În timpul Primului Război Mondial, febra tifoidă a făcut adevărate ravagii în Europa, principala cale de transmitere a cumplitei boli fiind apa. Medicul militar rus Vasili Sotnikov a descoperit că în cvas bacteriile tifoide şi paratifoide mor. Astfel, băutura a fost introdusă, în loc de apă, în toate spitalele, bolniţele şi lazaretele, iar pentru soldaţi a devenit obligatorie. Fiind consistent şi foarte hrănitor, în anii cumpliţi de foamete, cvasul a salvat milioane de oameni de la moartea prin inaniţie. În iernile teribil de geroase, con-ţinutul bogat în vitamine al băuturii i-a imunizat pe ruşi, fortificându-le organismul. Iar în verile arzătoare, când muncile câmpului deveneau un chin, cvasul, răcoritor şi tonifiant, reîmprospăta forţele şi îmbunătăţea performanţa muncii, revigorând trupul trudit al
mujicului. "Chiar şi cel mai prost cvas este de 100 de ori mai bun decât cea mai pură apă!," spuneau ţăranii ruşi.

Cvas energizant

Ingrediente: jumătate de pâine de secară (pesmet), 3 l apă, 25-30 g drojdie, 3-5 linguri zahăr (în funcţie de cât doriţi de dulce), jumătate de pahar cu stafide.
Mod de preparare: Pesmeţii se pun într-un borcan şi se toarnă peste ei apă fiartă. Pentru ca borcanul să nu se spargă, se pune dedesubtul lui un cuţit mai lat. Se adaugă trei linguri de zahăr şi se lasă la răcit. Apoi se adaugă drojdia, se amestecă bine, se acoperă şi se pune într-un loc călduros. După două zile, lichidul se strecoară, se adaugă restul de zahăr (dacă doriţi mai dulce) şi stafidele spălate. Se lasă timp de o jumătate de zi, la temperatura camerei, apoi se toarnă în sticle, se astupă şi se pune la frigider. După alte 24 de ore, se poate consuma. Zaţul rămas se poate utiliza ca ferment, în locul drojdiei, pentru următorul cvas (la trei litri de apă se pun patru linguri de zaţ). Zaţul se păstrează obligatoriu la frigider.

Cvas alb

În timpul fermentaţiei, în cvas se produce acid lactic, care ajută digestia şi este recomandat ca stimulent al secreţiei de lapte pentru femeile care alăptează. În acest ultim caz, nu se recomandă să se depăşească o ceaşcă pe zi.
Ingrediente: câte 3 kg de malţ de secară, orz, făină de grâu, făină de hrişcă, 1,5 kg făină de secară, 50 g mentă, 20 g stafide.
Mod de preparare: Cerealele se amestecă, adăugând treptat apă, până se obţine un aluat tare. Se aşează într-un vas mare şi se toarnă 10-12 litri de apă clocotită. Separat, se face o infuzie din 50 g de mentă şi un litru de apă. Se amestecă bine, se adaugă 3-4 linguri de drojdie diluată sau zaţ de la cvasul anterior şi infuzia de mentă. Se acoperă şi se lasă la cald pentru a fermenta. După 2-3 zile, se strecoară, se toarnă în sticle, adăugând în fiecare câteva stafide şi se păstrează la frigider, în poziţie orizontală.

Cvas din mere

Băut înainte de masă, este indicat persoanelor care suferă de hipertensiune arterială şi afecţiuni cardiace.

Ingrediente: 1 kg de mere, 100 g zahăr, 200 g miere, 30 g drojdie, 1 linguriţă scorţişoară măcinată, 4 l apă.
Mod de preparare: merele tăiate în felii subţiri se aşează într-un vas emailat, se toarnă apa şi se fierb timp de 20-30 de minute. Se trage oala de pe foc şi se lasă la macerat timp de 2-3 ore. Se strecoară printr-un tifon şi se adaugă zahărul, mierea, drojdia şi scorţişoara. Vasul se acoperă bine şi se lasă într-un loc călduros, pentru fermentare. După 2-3 zile, se strecoară din nou, se toarnă în sticle şi se pune la frigider. Cvasul este gata în 3-4 zile.

Cvas din ace de brad

Peste un kg de pulbere din ace de brad, se toarnă orice fel de cvas. Se lasă la macerat 18 ore, într-un loc călduros. Se consumă cât mai mult.

Cvas din căpşuni

Ingrediente: 1 kg căpşuni, 650 ml apă, 2 linguri miere, 2 linguri zahăr, 30 g drojdie.

Mod de preparare: Căpsunile spălate se pun împreună cu apa într-un vas emailat. Se dau într-un clocot, 2-3 minute, după care se ia vasul de pe foc. Se lasă câteva minute la răcit, se strecoară, se adaugă mierea, zahărul şi o jumătate de linguriţă de acid citric, se amestecă bine şi se pune vasul la frigider. După 2-3 ore, se adaugă drojdia, se amestecă foarte bine şi se toarnă în sticle de culoare închisă, lăsând 8-10 cm spaţiu. Se adaugă în fiecare recipient câte 2-3 stafide, se astupă bine şi se aşează într-un loc răcoros. În 3-4 zile este bun de băut.

Cataplasmă cu cvas pentru dureri de piept


Se frământă un aluat din făină şi cvas de orice tip, peste care se toarnă câte 100 ml de oţet de mere, ulei de floarea soarelui şi vin. Se aşează într-un tifon şi se aplică pe piept seara, timp de o jumătate de oră.

Pentru boli renale

La 3 litri de apă fiartă şi răcită, se pune un pahar de pulbere din coajă de plop tremurător, un pahar de zahăr şi o lingură de smântână. Se lasă la fermentat timp de două săptămâni, după care se consumă câte 2-3 pahare pe zi.

Pentru ficat şi fiere

Cvasul din sfeclă ajută la curăţarea ficatului de toxine, stimulează bila "leneşă" şi regenerează celulele hepatice după perioade de disfuncţii.
Ingrediente: 1 kg de sfeclă roşie (curăţată şi dată pe răzătoarea mare), 5 l apă, 10 g drojdie, 50 g de pesmet din pâine de secară, 150 g zahăr.

"Zbi-tenşciki"

Mod de preparare: Se pune sfecla într-o cratiţă, se toarnă apă doar cât să o acopere, se adaugă zahărul şi se fierbe la foc mic, până se înmoaie. Apoi, compoziţia se toarnă într-o altă cratiţă, cu restul de apă, şi se mai dă într-un clocot. Se stinge focul, şi fiertura se lasă la răcit, până la o temperatură de 30-40 de grade. După ce se strecoară, se adaugă pesmetul şi drojdia. Se toarnă într-un borcan, se acoperă şi se lasă la fermentat, într-un loc călduros, timp de 4-5 zile.
* Indiferent de afecţiune sau de reţeta de cvas aleasă, este recomandat să se bea câte o ceaşcă, de trei ori pe zi.
* Cvasul este contraindicat în afecţiuni precum ulcer peptic, gastrită sau colită.

Zbiten

Preparat din apă, miere, mirodenii şi plante aromatice, zbitenul este o altă băutură străveche rusească, cu proprietăţi curative. În timpul iernilor ruseşti, lungi, cumplit de geroase, zbitenul era un adevărat elixir, încălzind organismul şi alungând bolile specifice anotimpului rece. Pe timp de vară, se consuma în baia rusească, atât rece, pentru răcorirea trupului, dar şi cald. În secolele trecute, se păstra în samovare şi se putea cumpăra de la vânzătorii ambulanţi, aşa numiţii "zbi-tenşciki", care forfoteau prin târguri şi iarmaroace.
Zbitenul cald şi aromat este un excelent antiinflamator, creşte imunitatea şi tratează bolile aparatului respirator. Conţinutul de plante medicinale îi sporeşte calităţile terapeutice, calmând sistemul nervos, îmbunătăţind starea de spirit şi ameliorând insomniile.

Zbiten pentru boli sufleteşti

Ingrediente: 150 g miere, 2 l apă, 100 g zahăr, 2-3 linguriţe sunătoare, 2 linguriţe mentă, 2 linguriţe muşeţel, 1 linguriţă scorţişoară, 1/4 linguriţă salvie.

Mod de preparare: Mierea se diluează cu o cană de apă şi se pune la fiert, îndepărtând periodic spuma. Separat, zahărul cu o cană de apă se dau într-un clocot, după care se adaugă peste siropul de miere. Se fierbe la foc mic, până ce siropul devine groscior. În restul de apă (un litru şi jumătate) se pun toate celelalte ingrediente şi se fierb timp de 15 minute, într-o oală acoperită cu capac. Apoi, infuzia se strecoară şi se toarnă peste siropul din miere şi zahăr. Se consumă câte o ceaşcă, seara, înainte de culcare, şi dimi-neaţa, în loc de cafea.

Zbiten din zmeură pentru o viaţă lungă

Ingrediente: 1 kg miere, 3 l apă, 0,5 l suc de zmeură, 1/2 cană de drojdie, scorţişoară.
Mod de preparare: Mierea şi sucul de zmeură se fierb în apă circa două ore. Se amestecă încontinuu şi se îndepărtează spuma periodic. Se stinge focul şi se lasă la răcit la temperatura camerei. Apoi se adaugă drojdia, diluată în apă caldă. Se lasă peste noapte într-un loc călduros. Dimineaţa, se toarnă într-un recipient de sticlă şi se pune într-un loc răcoros. Se lasă la fermentat timp de 25-30 de zile, după care se strecoară şi se depozitează la frigider. Zbitenul din zmeură are proprietăţi anticancerigene şi este benefic în afecţiunile pulmonare şi oculare. Se poate bea şi cald, dar cel mai bun este rece. Se consumă după pofta inimii.