joi, 10 martie 2016
Dorintele inimii
ACEASTĂ ALEGERE MĂ VA ÎMPINGE CĂTRE UN VIITOR FERICIT, SAU MĂ VA TINE BLOCAT ÎN TRECUT?
Fiecare alegere pe care o facem ne conduce spre una dintre cele două direcţii. Ori ne îndreptăm spre un viitor care ne dă aripi, ori spre un trecut care ne limitează. Atunci când mergem în direcţia dorinţelor noastre cele mai profunde, simţim cum întregul univers ne sprijină, iar noi suntem însufleţiţi de vieţile noastre. Entuziasmul nostru se trezeşte dimineaţa şi ne oferă motivaţia şi energia de care avem nevoie ca să înaintăm în forţă. Nu contează ce obiective de perspectivă avem - să câştigăm un milion de dolari, să extindem sentimentele de iubire către copiii din cartier, să punem în aplicare o lege nouă, sau să ajungem profesor. Atunci când acţiunile noastre se nasc direct din propria perspectivă asupra vieţii, radiem bucurie, iar energia noastră ne face să trecem fără efort prin viaţă. Alegerile care vin în sprijinul viselor noastre ne dau o putere extraordinară şi încredere în sine. Când vedem că progresăm spre ceea ce ne dorim în viaţă, ne simţim puternici, plini de speranţă şi încrezători. A face alegeri care ne ajută să înaintăm, ne oferă curajul şi încrederea de a ne materializa obiectivele şi dorinţele. Pe de altă parte, alegerile născute din sentimentul de frică ne ţin legaţi de trecut. Nevoia de siguranţă, de securitate şi de evenimente previzibile ne împiedică să păşim în afara realităţii pe care o cunoaştem. întrucât ne este teamă de ceea ce am putea găsi în afara zonei de confort, a lucrurilor familiare, stăm blocaţi în trecut, chiar dacă acesta nu ne mai mulţumeşte. Suntem convinşi că dacă ne agăţăm de ceea ce cunoaştem, vom fi în siguranţă şi ne este teamă că dacă lăsăm trecutul în urmă, vom fi în pericol. Cu alte cuvinte, mai bine un rău cunoscut, decât unul neştiut. Frica de nou şi de necunoscut ne face să credem că visele noastre sunt nerealiste şi irealizabile. Temerile noastre susţin că ar trebui să fim mulţumiţi cu ce avem. Totuşi, atunci când încetăm să mai credem în noi înşine, atunci când pierdem speranţa că putem fi orice dorim, o parte din noi începe să moară. Privându-ne de dreptul de a visa, de a ne reaminti ce dorim cu adevărat, pierdem treptat legătura cu spiritul nostru superior. Simţim că prea de multe ori am încercat şi de fiecare dată am eşuat, astfel încât ezităm s-o mai facem din nou. Frica ne pătrunde întreaga fiinţă, paraiizându-ne, oprindu-ne din înaintare. Dar adevărul este următorul: Ori vă deplasaţi spre înainte, ori spre înapoi. Nu există cale de mijloc. Niciodată nu staţi pe loc, deşi uneori vi se pare că aşa este. Fiecare alegere contează. Fiecare alegere - chiar dacă vi se pare minoră şi lipsită de consecinţe majore - vă duce într-o anumită direcţie. Chiar şi alegerea de a nu face nimic va avea un efect asupra vieţii voastre. Şi aceasta este tot o alegere. E uşor de observat modul în care alegerile importante ne modelează vieţile şi destinele. Este uşor să ne păcălim şi să credem că alegerile mici nu contează prea mult. Dar o sută de alegeri mici în direcţia greşită, ne pot duce la o viaţă în care visele noastre bă fie întotdeauna departe de realizare. Dacă nu ne putem imagina care ar fi consecinţele unor acţiuni, cum ar fi să nu dăm un telefon cuiva, sau să ne plătim facturile la timp, trebuie doar să punem prima parte a acestei întrebări Potrivite: „Această alegere mă va împinge către un viitor fericit?" Dacă răspunsul este nu, trebuie să presupunem că alegerea noastră ne va conduce în direcţia opusă. Jim Rohn, autorul cărţii Cinci piese importante în puz-zie-ui vieţii, spune: „Eşecul nu este un eveniment negativ singular. Noi nu eşuăm peste noapte. Eşecul este rezultatul inevitabil al unei gândiri necorespunzătoare şi al acumulării de alegeri proaste. Pe scurt, eşecul nu este nimic altceva, decât un număr de erori de judecată, repetate în fiecare zi." Atunci, de ce atât de mulţi dintre noi nu sunt conştienţi de alegerile pe care le fac zi de zi - alegeri care mai degrabă ne îndepărtează de obiectivele noastre, decât să ne apropie? De ce continuăm, zi după zi, să repetăm comportamente care nu ne mai sunt de folos? Aşa cum spune Rohn: „bucuria momentului umbreşte consecinţele din viitor". Atât timp cât multe dintre comportamentele noastre nu sunt recunoscute - nu numai de către noi, dar şi de cei din jurul nostru - considerăm că ele nu au prea mare importanţă. Dar au. Nici o acţiune, indiferent cât de mică sau lipsită de consecinţe ni se pare, nu trece neobservată. Chiar şi atunci când avem impresia că am scăpat nepedepsiţi, universul cunoaşte adevărul - ca şi noi, de altfel. Putem să ne minţim ani de zile, spunând că ne îndreptăm spre împlinirea visurilor noastre. Dar starea de fapt reflectă adevărul în ceea ce priveşte alegerile pe care le facem. Cu alte cuvinte, cauza este în noi. Marcus este un om fermecător, de aproape patruzeci de ani, care şi-a creat o carieră de succes ca antrenor de fitness. Deşi este foarte priceput în meseria sa, iar munca îi face plăcere, cel mai profund vis al lui e să devină actor. Marcus este atras de artă şi îl încântă modul în care se simte când se află pe scenă. Hotărât să-şi împlinească visul, urmează cursuri de actorie şi are diferite roluri în piese de teatru. Este un actor talentat, a cărui muncă e apreciată de critici. El spune că niciodată nu se simte mai plin de viaţă, decât atunci când se află pe scenă. După ani de zile, în care a văzut că actoria nu înseamnă pentru el mai mult decât un hobby, Marcus s-a hotărât să renunţe treptat la meseria lui şi să se dedice unei cariere de actor. Dar, patru ani mai târziu, Marcus este la o distanţă mal mare de visul său, decât oricând. în pofida scopului de a deveni actor de profesie, acţiunile şi comportamentul său l-au ţinut blocat în trecut şi nu l-au apropiat de viitorul pe care şi-l doreşte, l-am spus lui Marcus să- şi facă o listă cu alegerile zilnice care l-au îndepărtat de ţelul său. Lista arăta astfel: - Accept în permanenţă noi clienţi şi nu mai am timp să-mi urmez cariera de actor. ; - în fiecare lună cheltuiesc mai mult decât câştig, lucru care mă obligă să am tot mai mulţi clienţi, ca să acopăr cheltuielile. - Petrec mai mult timp şi energie în dezvoltarea corpului fizic, decât cu pregătirea mea ca actor. - Ascult glasul meu interior, care spune că e prea greu şi că sunt prea bătrân. - Mă înscriu la cursuri de dezvoltare a aptitudinilor mele de antrenor personal şi nu la cele care mă ajută să-mi dezvolt calităţile de actor. Marcus îşi justifică alegerile, spunând că are nevoie de munca de antrenor de fitness, în caz că meseria de actor nu va da roade. Dar situaţia de a fi cu un picior în barcă şi cu unul pe mal, l-a împiedicat să- şi îndeplinească visul. Cu fiecare zi care trece, Marcus simte că e din ce în ce mai atras spre trecut, decât spre viitor. Mintea ne poate juca feste. Cei mai mulţi dintre noi continuă să se păcălească, zi după zi. Capacitatea de a aduce argumente în favoarea comportamentului care se împotriveşte ţelului nostru în viaţă, ar putea fi cel mai mare blestem, deoarece ne face maeştri în a ne justifica acţiunile. Punându-ne în fiecare zi întrebarea Potrivită: „Această alegere mă împinge către un viitor fericit, sau mă ţine blocat în trecut?", avem la dispoziţie o busolă, cu ajutorul căreia ne putem monitoriza direcţia spre care se îndreaptă vieţile noastre. în momentul în care punem această întrebare, ni se deschid ochii. Apoi, putem conştientiza câte dintre alegerile pe care le facem zilnic, săptămânal şi lunar ne duc spre obiectivele propuse şi câte nei îndepărtează de la drum. Bill s-a descurcat foarte bine în cariera lui de director executiv. Până la vârsta de cincizeci de ani, îşi atinsese multe dintre obiectivele profesionale şi obţinuse statutul, situaţia financiară şi toate privilegiile asociate cu succesul. Dar, în fiecare dimineaţă când se ridica din pat, simţea din ce în ce mai mult că ceva lipsea. Bill nu mai avea entuziasm. Dacă e să spunem adevărul, trecuseră ani de când Bill nu mai era încântat de slujba lui, dar n-a renunţat la ea, deoarece era lucrul pe care-l cunoştea şi care îi oferea siguranţă. Se putea să nu fie ceea ce-şi dorea, dar Bill hotărâse că era mai bine decât ceva necunoscut. A continuat să lucreze, cu senzaţia sâcâitoare că nu făcea nimic care să-i ajute pe oameni. Dorea cu intensitate să contribuie la binele oamenilor. Bill dorea de multă vreme să lucreze într-o organizaţie care să se ocupe de schimbarea în bine a lumii. Ani de-a rândul îşi spusese că va veni momentul în care-şi va putea îndeplini visul. Dar în sinea lui se temea că, dacă şi-ar fi urmat visul şi ar fi eşuat, ar fi fost distrus. Aşa că nu a făcut nimic în acest sens. Totuşi, conflictul dintre dorinţa şi temerile lui îl măcinau din ce în ce mai mult, în fiecare zi. Bill a început să-şi studieze alegerile zilnice şi să-şi pună întrebarea: „Această acţiune mă va împinge către un viitor fericit, sau mă va ţine blocat în trecut?" Nu mai era nici o speranţă. Nu mai putea amâna momentul deciziei. Imediat, el a început să facă alegeri care erau mai potrivite cu viitorul pe care-l dorea. Bill a aflat de o organizaţie nonprofit, a cărei unică misiune era de a transforma vieţile oamenilor. A fost atât de însufleţit de impactul pe care-l avea această organizaţie în lume, încât s-a hotărât să-şi ofere timpul şi energia pentru a servi scopurilor acesteia. Căuta orice ocazie pentru a contribui cu talentele şi capacităţile sale la activitatea organizaţiei. A scris manuale de proceduri, care au îmbunătăţit eficienţa acţiunilor desfăşurate de aceasta. Bill n-a făcut economie de energie. S-a cufundat în muncă şi s-a decis să înveţe totul despre organizaţie şi despre activităţile sale. Treptat, Bill a început să sesizeze o modificare în starea lui de spirit şi de energie. Deşi lucra mai multe ore - la slujba lui obişnuită în timpul zilei şi la organizaţie noaptea - el avea, de fapt, mai multă energie şi se simţea mai plin de viaţă decât înainte. Cu timpul, Bill, şi-a dat seama că, acesta era genul de muncă pe care îşi dorise întotdeauna s-o desfăşoare. El a început să discute cu oamenii cheie din organizaţie şi a scris o propunere în care arăta modul în care contribuţia sa ar fi putut să sprijine scopurile acesteia. Şase luni mai târziu, Bill a primit slujba visurilor sale. într-un final, dorinţa lui de a trăi o viaţă mai împlinită a învins. Urmându-şi inima şi renunţând la tiparele familiare din trecut, Bill şi-a creat o viaţă la care nu mai spera. Munca lui îl însufleţeşte şi-i satisface vechea dorinţă de a face schimbări pozitive în viaţa oamenilor. începe fiecare zi cu un sentiment al utilităţii şi este plin de energie şi foarte entuziasmat de viata lui. Atunci când ne asumăm riscul de a ne urma dorinţele inimii, acest lucru furnizează energie viitorului nostru şi insuflă viaţă viselor noastre. Dacă ne oprim şi ne întrebăm dacă ceea ce facem ne conduce spre un viitor fericit, sau ne îndepărtează de el, avem posibilitatea de a ne reaminti perspectivele de viitor pe care ni le-am stabilit. Apoi, putem evalua cu onestitate câte dintre alegerile noastre ne conduc în direqia bună şi câte ne fac să rătăcim drumul. Această întrebare vă poate schimba viaţa într-o clipă, deoarece imediat ce realizaţi că vă îndreptaţi în direcţia greşită, aveţi puterea de a face o nouă alegere - o alegere care vă poate aduce viaţa pe care o doriţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.