Despre fericirea in casnicie DL

Conversaţiile mele cu Dalai Lama în Arizona începuseră cu o discuţie despre sursele fericirii. Deşi ela ales viaţa de călugăr, studiile arată că şi căsnicia e un factor care ne poate aduce fericire – fiindcă ne oferă intimitatea şi legăturile strânse care îmbunătăţesc sănătatea şi satisfacţia generală faţă de propria viaţă. S-au efectuat mii şi mii de studii, cu subiecţi americani sau europeni, care arată că, în general,oamenii căsătoriţi sunt mai fericiţi şi mai mulţumiţi de propria viaţă decât cei singuri sau văduvi – şi cuatât mai mult în comparaţie cu cei divorţaţi sau separaţi. Un studiu a arătat că şase din zece americani care declară că au căsătorii „foarte fericite“ îşi consideră şi viaţa per total „foarte fericită“. Când am vorbit despre relaţiile umane, mi s-a părut că e important să aduc în discuţie şi subiectul acestei surse comune de fericire.Am menţionat subiectul relaţiilor romantice şi al căsniciei, pe care intenţionam să-l abordez în discuţia cu Dalai Lama, şi am început să ne împărtăşim unul altuia nefericirile vieţii celibatare. În timp ce vorbeam, la o masă de lângă noi s-a aşezato pereche tânără, cu un aer sănătos, poate amatori de golf, care se bucurau de vacanţă înainte să înceapăsezonul turistic. Dădeau impresia că sunt căsătoriţi de ceva vreme – poate nu mai erau tocmai ca în luna de miere, dar erau încă tineri şi, fără îndoială, se iubeau. Ce frumos trebuie să fie, mi-am spus.Nu se aşezaseră bine că au şi început să se certe. — …ţi-am spus c-o să întârziem! l-a acuzat acid femeia, cu o voce surprinzător de groasă, marcată deasprimea coardelor vocale marinate ani de zile în fum de ţigară şi alcool. Acum de-abia dacă o să avem timp să mâncăm. Nici nu pot să mă bucur de prânz! — …dacă nu stăteai atâta să te pregăteşti… a ripostat automat bărbatul, pe un ton mai scăzut, dar cu fiecare silabă încărcată de enervare şi ostilitate.

Contraatac. —Eu eram gata de o jumătate de oră.

Tu ai ţinut morţiş să termini de citit ziarul…Şi tot aşa. La nesfârşit. Cum spunea dramaturgul grec Euripide, „Căsătoreşte-te, şi poate vei aveanoroc de bine. Dar, când căsătoria se duce de râpă, casa soţilor e un iad“.Cearta, care se tot înteţea, a pus capăt imediat lamentărilor noastre despre viaţa de burlac. Prietenulmeu a dat ochii peste cap şi, citând un episod din Seinfeld, a spus: — Clar! De-abia aştept  să mă căsătoresc!Cu doar câteva clipe înainte intenţionam să încep discuţia cerându-i părerea lui Dalai Lama desprebucuriile şi virtuţile relaţiilor romantice şi ale căsătoriei. Dar, când am intrat în apartamentul lui de lahotel, înainte chiar să mă aşez, l-am întrebat: — De ce credeţi că apar atât de des conflicte între soţi? — Când vine vorba de conflicte, sigur, problema poate fi foarte complexă, a explicat Dalai Lama. Pot fi implicaţi mulţi factori.

Aşadar, când încercăm să înţelegem problemele din relaţii, primul pas e să reflectăm atent la natura fundamentală, la baza relaţiei în cauză.

Astfel, în primul rând, trebuie să ne dăm seama că există diferite tipuri de relaţii şi să înţelegem diferenţele dintre ele. De exemplu, lăsând la o parte deocamdată căsătoria, chiar şi în rândul prieteniilor obişnuite vedem că există mai multe feluri de relaţii. Unele se bazează pe avere, pe putere sau pe poziţia socială. În astfel de cazuri, prietenia durează cât durează şi puterea, averea sau poziţia. Odată ce nu mai există condiţiile acestea, va dispărea şi prietenia. Pe de altă parte, mai există şi altfel de prietenie. Prieteniile care se bazează nu pe lucruri ca averea, puterea şi poziţia, ci pe sentimente reale, pe apropierea în care simţi că îi poţi împărtăşi multeceluilalt şi că există o legătură între voi. Aş numi tipul acesta prietenie adevărată, fiindcă rămânene afectată de averea, poziţia sau puterea individului, fie că acestea sporesc sau scad. Factorul care susţine o prietenie adevărată e afecţiunea. Dacă acesta lipseşte, nu vei putea menţine o prietenie adevărată. Bineînţeles, am mai spus asta şi e foarte evident, dar, dacă întâmpini probleme într-o relaţie,probabil te va ajuta foarte mult dacă faci un pas înapoi şi reflectezi la bazele relaţiei. La fel, dacă cineva are probleme cu soţul sau soţia, poate 

i-ar fi de folos o analiză a temeliei relaţiei dintre ei. De exemplu,de multe ori vezi relaţii bazate foarte mult pe atracţia sexuală imediată. Când doi oameni de-abia s-au cunoscut, când s-au văzut doar de câteva ori, se poate să fie îndrăgostiţi nebuneşte şi foarte fericiţi – arâs el –, dar orice hotărâre despre căsătorie făcută în stadiul acela ar fi foarte şubredă. Aşa cum, într-un fel, poţi înnebuni din cauza furiei sau a urii intense, e la fel de posibil să devii nebun, într-un fel, sub puterea pasiunii sau a dorinţei fizice. Uneori vezi chiar situaţii în care cineva îşi spune: „Of, iubitul sau iubita mea nu e un om bun, nu are un suflet bun, dar eu tot mă simt atras de el sau de ea“. Aşadar, o relaţie clădită pe atracţia aceea iniţială e foarte nesigură, foarte instabilă, fiindcă se bazează foarte mult pe fenomene temporare. Senzaţia aceea are o viaţă foarte scurtă, aşa că nu după multă vreme va dispărea.
A pocnit din degete. 
— Deci n-ar trebui să ne mirăm dacă astfel de relaţii ajung să aibă probleme, iar o căsnicie construită pe aşa ceva va ajunge, până la urmă, să eşueze… Dar tu ce crezi? — Da, aici sunt de acord cu dumneavoastră, am răspuns. Se pare că în orice relaţie, chiar şi în celemai înflăcărate, pasiunea tot se domoleşte până la urmă.  

De aceea, când e vorba de probleme într-o relaţie, e de înţeles de ce are o importanţă enormă examinarea şi înţelegerea temeliei relaţiei. Dar, dacă unele relaţii se bazează pe atracţia sexuală imediată, există şi alt tip de relaţii, în care omul cu mintea limpede îşi vada seama că din punct de vedere fizic, ca aspect, iubitul sau iubita poate nu e foarte atrăgător sau atrăgătoare, dar e un om foarte bun, amabil şi blând. O relaţie clădită pe aşa ceva creează o legătură mai durabilă, fiindcă există între cei doi o comunicare reală, la un nivel uman şi personal…

Dalai Lama s-a oprit o clipă, de parcă medita asupra problemei, apoi a adăugat: 

— Fireşte, trebuie să specific că se poate crea o relaţie bună şi sănătoasă care include şi atracţia sexuală. Se pare deci că există două tipuri principale de relaţii construite pe atracţia sexuală. Unul se bazează pe dorinţa sexuală pură. În acest caz, motivaţia, impulsul care se află în spatele legăturii, e de fapt doar satisfacţia temporară şi imediată. În astfel de relaţii, indivizii se raportează unul la altul nu atât ca oameni, cât ca obiecte. Asemenea relaţii nu sunt foarte stabile. Dacă relaţia nu se bazează pe altceva decât pe dorinţa sexuală şi îi lipseşte respectul reciproc, ajunge să semene mai mult cu prostituţia, în care nici una din părţi nu o respectă pe cealaltă. O relaţie construită în primul rând pe dorinţa sexuală e ca o casă ridicată pe o fundaţie de gheaţă; când se topeşte gheaţa, se dărâmă şi clădirea. 

Există însă şi un aldoilea tip de relaţie bazată pe atracţia sexuală, dar în care atracţia fizică nu e baza principală a relaţiei.În acest al doilea tip, partenerii au o apreciere profundă pentru valoarea celuilalt, care porneşte de la convingerea că celălalt e un om bun, amabil şi blând, pe care îl tratezi cu respect şi demnitate. Orice relaţie bazată pe aşa ceva va fi mult mai durabilă şi de încredere. E mai adecvată. Pentru a stabili o astfel de relaţie e absolut necesar să petreci destul timp cu celălalt, să-l cunoşti cu adevărat, să deveniţi conştienţi de trăsăturile voastre esenţiale. 

De aceea, când prietenii mei îmi cer sfaturi despre căsniciile lor, de multe ori îi întreb de când se cunosc. Dacă spun că de câteva luni, de multe ori le răspund „A, e prea puţin“. Dacă spun că de câţiva ani, parcă e mai bine. De-acum nu-şi cunosc doar faţa, aspectul, ci şi,cred, natura mai profundă… 

— Asta îmi aminteşte de ce spunea Mark Twain – „nimeni nu ştie ce e dragostea perfectă dacă nu e căsătorit de un sfert de secol“.

Dalai Lama a dat din cap a aprobare şi a continuat: 

— Da… Cred deci că multe probleme apar pur şi simplu fiindcă cei doi nu se cunosc de destul timp. În orice caz,cred că, dacă vrei să construieşti o relaţie cu adevărat împlinită, cel mai bine e să cunoştinatura profundă a celuilalt şi să te raportezi la partenerul sau partenera ta la nivelul acesta, nu doare baza caracteristicilor superficiale.

În acest tip de relaţie se întâlneşte şi compasiunea adevărată. Am auzit mulţi oameni care susţineau că pentru ei căsnicia lor înseamnă mai mult decât o simplă relaţie sexuală, că a te căsători cu cineva înseamnă să-ţi legi viaţa de acel cineva, să împarţi suişurile şi coborâşurile vieţii, să ai o anume intimitate. Dacă afirmaţia e adevărată, cred că aceasta e temelia potrivită pentru o relaţie. O relaţie stabilă trebuie să includă şi simţul răspunderii şi angajamentul unuia faţă de celălalt. Bineînţeles, contactul fizic, relaţia sexuală potrivită, normală într-un cuplu, poate oferi o
anume satisfacţie care linişteşte mintea. Dar, în fond, din punct de vedere biologic, scopul principal al unei relaţii sexuale e reproducerea. Iar pentru a atinge scopul acesta trebuie să ai simţul răspunderii faţă de copii, dacă vrei să supravieţuiască şi să se dezvolte. Aşadar, dezvoltarea capacităţii de a firesponsabil şi de a te dedica unui scop este extrem de importantă. Fără ea, relaţia nu oferă decât o satisfacţie temporară. E o simplă distracţie.