Ritualul florii descantate

Ca să fiţi apreciaţi, iubiţi, înconjuraţi cu dragoste, simpatizaţi, se ia o floare pe care aţi îngrijit-o personal în grădină sau în ghiveci.

Nu trebuie să fie o floare pretenţioasă, de o anumită culoare sau calitate, ci chiar una modestă, dar rezistentă, ca să nu se rupă uşor. Ţinând floarea în mână, se înmoaie o pană de gâscă într-un pahar cu apă neîncepută; stropeşti floarea de trei ori de fiecare dată zicând descântecul:

„Floare albă la culoare (roşie sau albastră) Mândruliţă ca un soare, Te-am săpat Te-am semănat Cu mult drag eu te-am udat Ai crescut ca o minune Ca cea mai frumoasă-n lume. Azi te ud şi te menesc Pentru gândul ce-l gândesc Să-mi dai mândra ta culoare Strălucirea ca de soare Să-mi dai dulcele miros Tot ce ai tu mai frumos.

Să fi tu să fiu eu Şi la bine şi la greu, Tu cu frumuseţea, Şi eu cu blândeţea, Tu cu strălucirea, Şi eu cu iubirea. Să m-ajuţi acum şi tu Aşa cum te-am slujit şi eu. Cum nu se prinde apa de penele gâştii Aşa să nu se prindă nici un rău de mine! Cum străluceşte floarea În lumina soarelui Aşa să strălucesc eu Printre oameni!”

Floarea se poartă permanent asupra persoanei până când se rupe sau se usucă, apoi se descântă alta. Aceasta constituie un talisman deosebit de puternic care-ţi dă gingăşie, dragoste şi simpatia celor din jur.