Dreptul divin pentru implinirea dorintelor

Sunt convinsă că am încercat cu toţii, măcar o dată, să ne punem o dorinţă, să intenţionăm să realizăm ceva sau să obţinem un anumit obiect. Apoi, am constatat că dorinţa uneori se îndeplineşte, iar alteori nu. Însă aceasta este doar concluzia de suprafaţă, de la nivelul efectelor care pot fi observate în lumea vizibilă.

La un nivel mai profund, realitatea este că orice intenţie produce efecte, ea contează şi este luată în considerare de către puterea supremă a Universului. Acesta este dreptul nostru din naştere, în virtutea faptului că purtăm în noi o scânteie de dumnezeire şi, ca urmare, avem dreptul de a fi creatori ai experienţelor noastre, chiar şi de la acest nivel „inferior” al personalităţii noastre ego.

Se pune însă întrebarea: dacă intenţiile noastre chiar contează, de ce nu vedem întotdeauna şi rezultatele? Adevărul este că există întotdeauna un motiv, chiar foarte bine întemeiat, iar acesta nu are nimic de a face cu neputinţa noastră sau cu inutilitatea a ceea ce ne dorim sau orice alt motiv pe care l-ar putea găsi mintea.

În momentul în care ne-am setat o intenţie, acea parte din noi înşine care cunoaşte totul despre noi şi despre ce ne-am propus să realizăm în viaţă, şi anume Sinele nostru superior, analizează această intenţie (şi este luată serios în considerare!), apoi decide calea de urmat în privinţa ei.

Uneori dorinţa ne va fi îndeplinită foarte repede, iar impresia noastră este că s-a produs un mic miracol. Sunt situaţii când nici nu ne-am străduit prea mult să ne concentrăm asupra unui lucru, pur şi simplu ne-am gândit că ne-ar plăcea să îl avem, iar ulterior nu i-am mai acordat vreo atenţie. Apoi ne “trezim” că apare o ocazie de a obţine lucrul respectiv şi suntem oarecum surprinşi. Dar nu este nici o surpriză, ci este vorba de legea atracţiei, care în acea situaţie ea nu a întâmpinat nici un obstacol în calea materializării.

De cele mai multe ori însă, există piedici în calea materializării. Acestea pot fi dintre cele mai diferite şi de obicei nu suntem conştienţi de ele. Este posibil ca, în momentul respectiv, să existe obstacole karmice care nu ne permit să obţinem ceva anume. Poate avem de învăţat o lecţie de viaţă pe care nu am reuşit încă să ne-o însuşim.  Poate în trecutul nostru, în această viaţă sau în alta, am făcut o alegere greşită legată de ceea ce ne dorim acum, iar în prezent trebuie să  reparăm consecinţele faptelor noastre. Poate avem nişte convingeri sau sentimente care sunt contrare dorinţei noastre. De exemplu, credem că ne dorim un copil, dar de fapt sufletul vrea să se bucure de libertate şi de posibilitatea de a explora alte laturi ale vieţii. Sau ne dorim o relaţie de iubire împlinită, însă nu reuşim mai întâi să ne acceptăm şi să ne preţuim pe noi înşine. Sau căutăm ajutor la alţi oameni, pentru a realiza ceva împreună, dar noi, la rândul nostru, nu am dat ajutorul pe care am fi putut să-l dăm într-o anumită situaţie. Sunt doar câteva exemple.

Este posibil ca, în funcţie de planul vieţii noastre, Sinele nostru superior să ştie că îndeplinirea acestei dorinţe ne poate face mai mult rău decât bine. În acest caz, el ne poate ajuta să ne îndeplinim totuşi dorinţa, însă într-un cu totul alt mod decât ne-am fi aşteptat. Putem fi siguri însă că acest rezultat serveşte cel mai bine interesele sufletului nostru. Sunt posibile foarte multe situaţii şi cauze pentru care intenţia noastră nu se realizează (cel puţin nu imediat).

Important este faptul că existenţa unor asemenea obstacole, în faza iniţială a intenţiei, nu înseamnă totuşi că aceasta nu se va putea îndeplini. Nu se pune problema aşa, căci Sinele nostru superior a luat cunoştinţă de această intenţie şi va face tot ce este necesar pentru aducerea ei la îndeplinire. Subliniez tot ce este necesar! Iar aceasta nu înseamnă întotdeauna numai lucruri plăcute. Primul lucru care trebuie făcut este depăşirea obstacolelor care se interpun între noi şi intenţia noastră.

Vom vedea cum viaţa începe să ne aducă în cale ceea ce este nevoie pentru curăţarea reziduurilor karmice, pentru învăţarea anumitor lecţii, pentru aducerea la suprafaţa conştiinţei şi vindecarea unor sentimente care pe moment fac imposibilă îndeplinirea intenţiei.

Astfel, este posibil ca, prin dorinţa noastră, să declanşăm chiar un mic „haos” în vieţile noastre, în funcţie şi de amploarea a ceea ce vrem să obţinem. Vedem că totul o ia razna şi simţim că nu mai deţinem controlul asupra lucrurilor care se întâmplă. Acest lucru nu trebuie să ne sperie, ci trebuie doar să fim atenţi şi deschişi la ceea ce vrea sufletul să ne transmită sau să învăţăm. Aceste obstacole karmice vor trebui oricum depăşite la un moment dat, indiferent că vrem sau nu, deci cu cât mai repede, cu atât mai bine. Plus „bonusul” pe care îl vom avea la sfârşit, de a ne vedea dorinţa îndeplinită, în forma sa cea mai avantajoasă şi potrivită evoluţiei noastre spirituale.

Eu cred că merită să avem dorinţe, intenţii, obiective, căci ele ne hrănesc sufletul cu speranţă şi ne determină să avansăm repede şi frumos pe calea evoluţiei noastre, scoţând la suprafaţă tot ce avem mai bun din noi. Dar este nevoie de o minimă deschidere către procesul de vindecare pe care intenţiile noastre îl declanşează, precum şi acceptarea modului, uneori diferit de intenţia iniţială, în care dorinţa se poate îndeplini.

Un alt aspect care contează este cel al momentului în care dorinţa va deveni realitate. Chiar dacă ne aflăm în situaţia de a nu exista obstacole care să ne împiedice accesul la obiectul dorinţei, sau chiar dacă am reuşit deja să vindecăm aspectele negative, este posibil să vedem că încă nu se întâmplă nimic şi să ne pierdem speranţa. Nu trebuie să ne descurajăm nici în această situaţie, căci nici un lucru, fie el legat de a obţine ceva material sau de a realiza ceva, nu se poate întâmpla imediat, la comandă,  în momentul în care vrem noi sau când credem noi că ar trebui să se întâmple.

Există nişte ocazii potrivite, nişte “ferestre de oportunitate”, aşa cum le-am denumit eu, care se deschid numai la momentrul pe care viaţa îl consideră potrivit. Aceasta se întâmplă deoarece noi nu creăm singuri în acest Univers, ci creaţia noastră se împleteşte cu a celorlalţi oameni. Este necesar ca toate aceste creaţii să se armonizeze, să ajungă la unison, pentru a se crea condiţiile favorabile îndeplinirii unui anumit lucru şi pentru a întâlni oamenii împreună cu care îl putem realiza.

În momentul în care o “ferestră de oportunitate” s-a deschis, adică apare în plan fizic o ocazie potrivită, nu mai trebuie să stăm pe gânduri, ci să ascultăm de vocea noastră interioară şi să facem orice ne îndeamnă aceasta, chiar dacă nu pare a fi sută la sută ceea ce ne gândeam noi că ar trebui să facem. Urmând pas cu pas aceste instrucţiuni interioare, vom ajunge sigur la cel mai bun deznodământ posibil în situaţia respectivă.