"La inceput, Dumnezeu a trimis un inger pe pamant, sa intrebe toate plantele cum vor sa arate. Numai papadia nu stia cum dorea sa arate si ingerul i-a mai lasat o zi, sa se gandeasca.
In ziua aceea, papadia s-a rugat, s-a gandit si s-a razgandit, pana a dat cu ochii de Soare, apoi s-a hotarat ca vrea sa arate ca El. Stia ca vrea sa fie galbena si frumoasa, stralucitoare si calda, ca soarele. Apoi a vazut Luna si se razgandi. Vroia sa arate ca ea. Sa fie alba, rece, mandra si frumoasa. Apoi a vazut stelele si-i placura si acelea. Cand veni ingerul nu mai stia ce sa-i spuna: vroia sa fie ca soarele, ca luna, ca stelele. Asa ca Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele. De aceea papadia este la inceput galbena ca soarele, apoi alba si daca sufli peste ea se imprastie precum stelele :) "
O alta versiune a acestei legende, spune ca Ingerul cauta pe pamant floarea preferata, intreband din loc in loc unde si-ar dori acestea sa creasca; nemultumit de raspunsurile primite de la lalele, trandafiri, violete, a intrat in vorba cu papadia, care isi dorea sa creasca oriunde ar putea fi gasita de copii, pe dealuri, in poienite sau chiar pe marginea drumului, in sate si orase, pe pajisti sau printre pietre, pentru a putea face fericit pe oricine.
Adevarate sau nu, mie imi plac povestile. Avem nevoie de un strop de magie, de un zambet, de o imbratisare, macar din cand in cand. Avem nevoie de soare, indiferent in ce forma. Sa fiti sanatosi si sa iubiti, in fiecare zi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.