Karma si reincarnarea

Reincarnarea inseamna revenirea sufletului pe Pamint, intr-un nou trup, in alte conditii decit in viata anterioara-tara, familie, profesie , destin,potrivit legilor karmice. Prin karma se intelege un ansamblu de cauze si efecte, potrivit carora este programat destinul uman. In
viata orice om traieste intr-un anumit fel, infaptuieste diverse actiuni, bune sau rele. 

In alta viata, va culege ce a semanat, in sensul ca va suporta consecintele gindurilor si faptelor lui, pozitive sau negative.Acest
ciclu karmic are ca scop evolutia sufletului, prin insusirea unor lectii de viata. Karma nu trebuie interpreatata ca o pedeapsa neaparat, ci ca suma unor lectii inca neinvatate pe lungul drum al sinelui catre desavirsire.

Legea Karmei este una dintre cele 7 Legi Universale, numite si Legile Kybalionului, legi imuabile. Inca din vechi timpuri, in "Cartea tibetana a mortilor" se povestea despre reincarnare, iar in textile vedice"Katha Upanisad" si "Bhagavad-Gita" erau bine explicate principiile reincarnarii. 

Se spune ca trupul este doar un vehicul pentru suflet, nu se indentifica cu Eul real, se degradeaza in timp, si piere, in timp ce
sufletul sau spiritul nu moare niciodata, este etern, supravietuieste corpului fizic, si se poate incarna in alt corp, pentru o alta viata.

Prin moarte, sufletul nu face altceva decit sa se debaraseze de corpul muritor degradat, ca de niste haine vechi, si se imbraca din nou, in haine noi-alt trup tinar-si se supune astfel ciclului nesfirsit de morti si renasteri.

Cu toate ca Legea Karmei este implacabila, exista sanse de a ne elibera de ciclul ei prin atingerea unui inalt nivel de evolutie si desavirsire sufleteasca, constientizind Eul superior, profund. Astfel vom incepe sa intelegem problemele existentei pamintesti-viata, boala, batrinetea, moartea-considerate ca suferinte. 

Dar tocmai prin aceste suferinte sufletul evolueaza, pentru ca ele constituie cele mai bune stimulente pentru dezvoltarea facultatilor spirituale latente. Astfel ca iata, toate greutatile vietii isi au o justificare, pentru ca scopul oricarei incarnari este permanenta educatie si invatare.

In Grecia antica, Socrate, Pitagora , Platon, credeau in reincarnarea si evolutia sufletului, iar Misterele includeau reincarnarea in doctrina lor. Iudaismul, crestinismul si islamismul faceau dese referiri in cartile lor sfinte la acest subiect, cu toate ca nu recunosc oficial existenta reincarnarii. La inceput, in Biblie existau numeroase referiri la acest subiect, insa in Evul Mediu s-a interzis acest lucru, suprimindu-se pasaje intregi din ea, ca si din alte scrieri sfinte. Totusi au existat preocupari ale unor oameni luminati precum Origene sau ale unor societati secrete ca rozacrucianismul, francmasoneria, cabala, care mentineau vie ideea reincarnarii. In timpul Renasterii, Giordano Bruno era convins ca sufletul poate migra dintr-un corp in altul, iar in secolul luminilor Voltaire , scria despre aceste lucruri. Multi oameni luminati -Napoleon I, Tolstoi, Balzac, Goethe, Victor Hugo, Lamartine, Gauguin, Jack London,
Franklin, Karl Jung, Edgar Cayce,au crezut cu tarie in relitatea reincarnarii, iar anumite miscari ca transcendentalismul si-au fundametat doctrina pe acest principiu.

In zilele noastre, multi cercetatori, oameni de stiinta, medici, terapeuti, scriitori, s-au ocupat de aceasta problema. Rudolf Steiner, Raymond Moody, Elizabeth Kubler-Ross, Francois Brune, Serghei Lazarev, Patrick Drouot, conferintele si scrierile lor au aratat existenta indubitabila a acestui fenomen atit de prost inteles de oameni. La noi in tara , Scarlat Demetrescu a explicat pe intelesul tuturor in cartea "Din tainele vietii si ale Universului" , ce este reincarnarea. 

Toti acesti autori au relatat despre cazuri de persoane supuse regresiei hipnotice care au ajuns in explorarile lor, dincolo de pragul reincarnarii actuale, astfel putandu-se corecta probleme fizice, psihice si mentale care au aparut in aceasta viata. 

Tot la fel se explica si sentimental de "Deja vu", pe care l-am trait multi dintre noi, adica recunoasterea unor locuri prin care nu am fost in acesta viata si intilnirea cu persoane pe care nu le-am cunoscut, dar le recunoastem.