Cum poti iubi mai mult ?

Doar câţiva oameni au cunoscut ce este iubirea şi aceşti aceiaşi oameni sunt cei mai treziţi, cei mai iluminaţi, cele mai înalte vârfuri ale conştiinţei umane.Dacă vreţi să cunoaşteţi cu adevărat iubirea, uitaţi iubirea şi amintiţi-vă de meditaţie. Dacă doriţi să aduceţi trandafiri în grădina voastră, uitaţi de trandafiri şi aveţi grijă de tufişuri. Îngrijiţi-i, stropiţi-i cu apă, aveţi grijă să aibă cantitatea potrivită de soare, apă. 

Dacă totul este îngrijit cum trebuie, în tonul potrivit, trandafirii sunt destinaţi să apară. Nu îi puteţi aduce mai devreme, nu îi puteţi forţa să se deschidă mai devreme. Şi nu-i puteţi cere unui trandafir să fie mai perfect. Aţi văzut vreodată un trandafir care să nu fie perfect?Ce vreţi mai mult decât atât? Fiecare trandafir în unicitatea sa este perfect. Dansând în vânt, în ploaie, în soare...nu puteţi vedea frumuseţea imensă, fericirea absolută: un trandafir obişnuit radiază splendoarea ascunsă a existenţei. Iubirea este trandafirul dinfiinţa voastră. Dar pregătiţi-vă fiinta, concediati-vă întunericul şi inconştienţa. Deveniţi din ce în ce mai alerţi şi conştienţi şi iubirea va veni în acordul propriu, în timpul propriu. Nu trebuie să vă îngrijoraţi pentru acest lucru. Şi oricând vine este întotdeauna perfect. Iubirea este o experienţă spirituală care nu are nici o legătură cu sexele şi nici cu corpurile, ci are legătură cu fiinţa interioară.Dar voi nici măcar nu aţi intrat în propriul templu. Voi nu ştiţi deloc cine sunteţi şi încercaţi să aflaţi cum să iubiţi mai bine. În primul rând fiţi voi înşivă; în primul rând cunoaşteţi-vă pe voi şi iubirea va veni ca o recompensă. Este o recompensă de dincolo.Va adumbreşte că soarele pe flori... va umple fiinţa. Şi continuă să vă adumbrească şi aduce un dor enorm de a împărtăşi. În limbajul uman acea împărtăşire poate fi descrisă doar prin cuvântul iubire.

Nu spune prea mult, dar indica direcţia corectă. Iubirea este umbră conştiinţei. Fiţi mai conştienţi şi iubirea va veni la voi. Este un oaspete care vine,care vine inevitabil la cei care sunt pregătiţi pentru a o primi. Dar voi nu sunteţi măcar pregătiţi să o recunoaşteţi. Dacă iubirea apare la usa voastră, nu o veţi recunoaşte. Dacăiubirea va bate la uşă, s-ar putea să găsiţi o mie şi una de scuze; poate gândiţi că este un vant puternic, sau o altă scuză; nu aţi deschide uşa. Şi chiar dacă aţi deschide uşa, nu aţirecunoaşte iubirea pentru că nu aţi mai văzut niciodată iubire; cum aţi putea-o recunoaşte? Nu puteţi recunoaşte decât ceea ce cunoaşteţi.Când iubirea vine pentru prima data şi va umple fiinţa, sunteţi pur şi simplu copleşiţi şi intrigaţi. Nu ştiţi ce seîntâmplă. Ştiţi că inima vă dansează, ştiţi că sunteţi înconjuraţi de muzică celestă,cunoaşteţi parfumuri pe care nu le-aţi mai cunoscut până acum. Dar durează ceva timp pentru a pune cap la cap aceste experienţe şi pentru a vă aminti că poate aşa se simteiubirea. Încet încet, se înfiripă în fiinţă.Doar misticii cunosc iubirea. În afară misticilor,nu există nici o altă categorie de fiinţe umane care să fi experimentat vreodată iubirea.Misticii au monopolul asupra iubirii. Dacă doriţi să cunoaşteţi iubirea, va trebui să intraţi în lumea misticilor. Iisus a spus ''Dumnezeu este iubire''. El a făcut parte dintr-o şcoală a misterelor, eseniana, o şcoală antică a misterelor. Dar probabil că nu a absolvit şcoala misterelor, pentru că ceea ce spune el nu este corect. Dumnezeu nu este iubire,iubirea este Dumnezeu - şi diferenţa este enormă; nu este doar o schimbare de cuvinte.În momentul în care spui Dumnezeu este iubire, spui pur şi simplu că iubirea nu estedecât un atribut al lui Dumnezeu. El este deasemenea şi înţelepciune, compasiune,iertare, poate fi un milion de lucruri în afară de iubire; iubirea nu este decât unul dintretoate atributele lui Dumnezeu. Şi de fapt, chiar să o faci un mic atribut al lui Dumnezeu este foarte iraţional şi ilogic, pentru că dacă Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi''doar''.Dacă Dumnezeu este iubire atunci el nu poate fi destul de crud pentru a-i trimite pe păcătoşi în iad. Dacă Dumnezeu este iubire atunci Dumnezeu nu poate fi legea.

Iubirea este valoarea ultimă, înflorirea finală. Nu există nimic dincolo de ea; de aceea nu o puteţi perfecţiona. De fapt, înainte de a o obţine, va trebui să dispăreţi. Când iubirea va fi acolo, voi nu veţi mai fi acolo.Un mare mistic din est, Kabir, are o declaraţie foarte semnificanta - o declaraţie care poate fi făcută doar de cineva care a experimentat, care a realizat, care a intrat în sanctuarul interior al realităţii ultime. Declaraţia este ''am căutat adevărul, dar esteciudat să spun că, atât timp cât căutarea era acolo, adevărul nu a fost găsit. Şi cândadevărul a fost găsit, am privit în jur...eu eram absent. Când adevărul a fost găsit,căutătorul nu mai era; şi când căutătorul era, adevărul nu era nicăieri''.Adevărul şi căutătorul nu pot exista împreună. Voi şi iubirea nu puteţi exista împreună. Nu este posibilă o coexistentă. Ori voi, ori iubirea, puteţi alege. Dacă sunteţi pregătiţi sădispăreţi, să vă topiţi şi să fuzionaţi, lăsând în urma doar o conştiinţă pură, iubirea vaînflori. Nu o puteţi perfecţiona pentru că nu veţi fi prezenţi. Şi nici nu are nevoie de perfecţionare; întotdeauna vine perfectă. Dar iubirea este unul dintre acele cuvinte pecare toată lumea îl foloseşte şi nimeni nu îl înţelege. 

Părinţii îşi spun copiilor ''noi va iubim'' şi ei sunt oamenii care îşi distrug copiii. Ei sunt oamenii care dau copiilor lor tot felul de prejudecăţi, tot felul de superstiţii moarte. Ei sunt oamenii care îşi împovărează copiii cu o mulţime de prostii pe care multe generaţii le-au cărat şi care sunt transmise din tata în fiu. Nebunia continuă... devenind monstruasa. Totuşi, toţi părinţii cred că îşi iubesc copiii. Dacă într-adevăr şi-ar iubi copiii, nu şi-ar dori ca aceştia să fie imaginea lor, pentru că ei sunt nefericiţi şi nimic altceva.

Care este experienţa lor de viaţă? Mizerie pură, suferinţă... viaţa nu a fost o binecuvântare pentru ei, ci un blestem. Şi totuşi în continuare ei doresc ca şi copiii lor să fie exact la fel ca şi ei. Am fost un oaspete într-o familie. Stăteam seara în grădina lor.Soarele apunea şi era o seară frumoasă, liniştită. Păsările se întorceau în copaci, şi copilul mic al familiei stătea lângă mine. L-am întrebat ''stii cine eşti?" Şi copiii sunt mult mai clari, percep mai bine decât adulţii, pentru că adulţii sunt stricaţi, corupţi, poluaţi cu tot felul de ideologii, religii. Acel copil mic m-a privit şi a spus ''imi pui o întrebare foarte dificila''. Am spus ''ce este atât de dificil la aceasta întrebare?" El a spus''dificultatea constă în faptul că sunt singurul copil al părinţilor mei, şi de când îmi pot aminti, oricând venea câte un oaspete, cineva îmi spunea că ochii mei arată că ai tatălui meu, altcineva îmi spunea că naşul meu arată cu cel al mamei mele, că faţa mea arată cu cea a unchiului. Deci nu ştiu cine sunt pentru că nimeni nu îmi spune că ceva ar semăna cu mine''. Dar asta s-a întâmplat cu fiecare copil. Voi nu lăsaţi copilul să se experimenteze singur, şi nu lăsaţi copilul să devină el însuşi. Voi încărcaţi copilul cu propriile ambiţii neimplinite. Fiecare părinte doreşte ca şi copilul său să fie imaginea sa.
Dar un copil are un destin al său; dacă el devine imaginea ta, el nu va deveni niciodată el însuşi....OSHO