Icoana celor 3 ingeri

„Cerurile se deschid şi măreţiile lui Dumnezeu se arată” au exclamat arhiereii şi credincioşii când, în 1515, au intrat în Catedrala „Adormirii Maicii Domnului” din Moscova, de curând împodobită cu minunate icoane făcute de elevii marelui maestru Rubliov.

Însușim mai profund acest sentiment în faţa icoanei icoanelor, cea a Sfintei Treimi, executată în 1425 (1410 după alte surse, n.n.) de monahul Andrei Rubliov.

Icoana  Sfintei Treimi care corespunde întru totul învățăturii Bisericii, atât în conținut, cât și în expresia ei artistică, este numită  ,,Treimea lui Rubliov” , cea mai importantă dintre creațiile iconografice pictate de el pentru mănăstirea Sfintei Treimi și a Sfântului Serghie, probabil între anii 1408 și 1425. (acum se află în Galeria Tretiakov din Moscova)

Ca și alte icoane mai vechi ale Sfintei Treimi, ea înfățișează trei îngeri.

Compoziția descrie casa lui Avraam, stejarul și un munte, dar Avraam și Sarra lipsesc. Fără a desființa aspectul istoric al evenimentului, Sfântul Andrei îl reduce la minimum, pentru că semnificația principală nu constă în evenimentul biblic, ci în înțelesul sau dogmatic.

Icoană se deosebește de altele și prin structură compozițională de bază – un cerc. Trecând prin partea de sus a aureolei Îngerului central și tăind parțial partea de jos a piedestalelor, cercul îmbrățișează toate cele trei figuri, depășind foarte vag contururile lor.

Așezând figurile Îngerilor în cerc, Sfântul Andrei le-a unit într-o singură mișcare lină și curgătoare, urmnd linia cercului. În felul acesta, Îngerul central, deși mai înalt decât ceilalți, nu-i copleșește, nici nu-i domină. Aureola capului înclinat, îndepărtat de axă verticală a cercului, și picioarele așezate în cealaltă parte, subliniază încă și mai mult această mișcare, în care intră și stejarul, și muntele.

În același timp, înclinarea aureolei și a picioarelor, în direcții opuse, restabilește echilibrul compoziției, iar mișcarea se oprește în imobilitate a monumentală a Îngerului din stânga și a casei lui Avraam de deasupra Lui. Și totuși, „oriunde ne-am uită, vedem ecouri ale armoniei circulare principale, corespondențe de contur, forme născându-se din alte forme sau reflectate că într-o oglindă, linii ducând dincolo de conturul cercului sau întrețesute în centrul lui-o simfonie bogată de forme, dimensiuni, linii și culori, de ne exprimat în cuvinte, dar care încântă privirea.

Dacă unghiul capetelor și trupurilor celor doi Îngeri aplecați spre cel din mijloc îi leagă unul de altul, gesturile mâinilor lor se îndreaptă spre potirul euharistic, conținând capul unui animal de jertfă, care stă pe masă albă că pe un altar. Simbolizând jertfă de bună voie a Fiului lui Dumnezeu, el atrage către șine gesturile Îngerilor, indicând unitate a de voința și de lucrare a Sfintei Treimi, Care a făcut legământ cu Avraam.

Chipurile și siluetele aproape identice ale Îngerilor subliniază natură unică a celor trei Persoane dumnezeiești și mai arată că această icoană nu vrea nicidecum să individualizeze fiecare Persoană a Sfintei Treimi. Că și alte icoane mai vechi, această nu este o reprezentare „ad intră” a Sfintei Treimi, adică a celor trei Persoane ale Dumnezeirii, pentru că Dumnezeirea, în esența ei, nu poate fi reprezentată. Ea rămâne aceeași scenă istorică (deși aspectul istoric este redus la minimum), care revelează simbolic unitatea și trinitatea Dumnezeirii, descoperind împreună-lucrarea Lor în lume, Iconomia divină. De aceea, în ciudă asemănării Îngerilor, Ei nu sunt lipsiți de individualitate, caracterul fiecăruia fiind redat de lucrarea Sa în lume.

Îngerii sunt grupați în icoană în ordinea înșiruirii Persoanelor treimice în Simbolul de credința, de la stânga la dreaptă: Cred în Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.