Victorița Duțu este fascinată de doi pictori. Chiar până la obsesie! Fra Angelico şi Rubliov… dar şi de Părintele Arsenie Boca, „părintele nostru”, cum îl defineşte artista căci „îngerii zugrăviţi de aceştia sunt ulutori, ating veşnicia”. Pictând îngerii, artista se gândeşte la omul nostru de astăzi, cât de curat şi de frumos trebuie să fie el şi cât de frumos trebuie să îşi ducă viaţa, că să stea ancorat în lumina lui Dumnezeu, care înseamnă viaţă.
Pentru ea, îngerii reprezintă puritatea şi forţa înţelegerii şi cunoaşterii. De altfel, se destăinuie artista: „Nu pot să fac o distincţie între pictură şi poezie, între matematică şi filosofie, între teologie şi frumuseţe pentru că toate sunt prezente în mine. Eu cred că sensul existenţei noastre este frumuseţea, este acea frumuseţe pe care Dumnezeu a creat-o şi noi suntem chemaţi să o trăim. Suntem creaţi de El prin frumuseţe pentru că Dumnezu este nespus de frumos. Dacă în lumea exterioară lucrurile sunt separate, vedem o distincţie clară între matematică şi filosofie, între algebră şi geometrie, între cuvânt şi culoare, între imagine şi o ecuaţie la mine e altfel”. Este motivul pentru care toate picturile artistei reflectă emoţii şi trăiri ce transced cuvintele poetice, abundând de figuri angelice, lucrări în care imaginile şi cuvintele se împletesc pentru a contura acea căutare pe care pictoriţa îngerilor o definește ca nevoia ei „de a şti şi de a cunoaşte”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.