Unde esti fericire ?

Azi am simțit nevoia să scriu despre fericire...

Într-o zi, am găsit în podul casei un cufăr vechi, din lemn acoperit cu o broderie de flori sculptate pe capac. M-am gândit că nu este al meu, dar nu....în cele din urmă mi-am amintit că, îl urcasem acolo pentru că, mă incomoda în casă unde tocmai terminasem curățenia.

M-am uitat atent să văd dacă este încuiat cu o cheie, dar capacul s-a ridicat cu ușurință.

În interior era o carte veche, o scrisoare, un album de fotografii și un buchet de flori uscate. Am deschis albumul și mirosul marii sărat, de culoare albastră a intrat în camera. Valurile marii erau aproape de picioarele mele, când am simțit mângâierea degetelor lui prin părul meu. Era acolo lângă mine, ținându-mă în brațe și priveam cum pescărușii plutesc în briza marii. Dacă ați gustat o bucățică de ciolatata, topindu-se în gură, trăiam aceeași senzație de plăcere când El îmi șopti la ureche ceva.


Știam că acest moment va rămâne nemuritor în sufletul nostru, pentru că iubirea este ca un magician care te vrăjește fără să vrei.


Închid albumul cu pozele din vacanța petrecută la mare și deschid scrisoarea.
Scrisoarea era de la o prietenă, care îmi povestea despre viața ei, cu bune și rele, îmi aminteam cum ne-am cunoscut în timpul școlii și că prietenia noastră a rezistat de-a lungul timpului. O dată eram bolnavă în casă și cum eram singură în acea perioada, s-a grăbit să vină să mă îngrijească. Țin minte că lacrimile mele calde au fost cadoul cel mai prețios pentru prietena mea, care m-a ajutat să mănânc o supă caldă făcută de mâinile ei...M-am vindecat mai ușor pentru că medicamentul minune a fost mereu aproape de mine.

Buchetul din florile câmpului, mai păstrau culorile șterse ale macilor, albastrelelor și musetelului cules într-o vara, când călătoream cu mășina.

Mă oprisem atunci, să privesc cerul albastru, m-am așezat în iarbă verde și norii deasupra ochilor mei se plimbau goniți de vânt. Iubeam acea stare, de frumusețe și miros de flori, delicată care îmi dădeau o stare de fericire care nu se compară cu cadourile primite.

Am deschis ochii și cartea mi-a căzut la picioare. Era un român care mă făcea să rad pentru că, autoarea îl dorise să fie vesel dincolo de acțiunea lui polițistă.
Iubirea, natura, cărțile, prietenia sunt miracolul numit fericire. Nu trebuie să cauți o comoară pentru a fi fericit.V.C.