Ingerul din noi

Este posibil să vorbim despre îngeri din punct de vedere psihologic? Putem să vorbim despre o «întâlnire» la nivel psihic cu fiinţa angelică căreia, după cum spun aproape toate religiile, îi suntem daţi în grijă? 

Este posibil să călătorim atât de mult în profunzimea fiinţei noastre, încât să descoperim această prezenţă de maestru şi sfătuitor, care urmăreşte să conducă spre lumina Conştiinţei pe cei care-i sunt daţi
în grijă? La prima vedere putem să spunem că da. Dar uneori...
Marele înţelept şi iluminat care a fost Carl Gustav Jung a scris în opera sa "Consideraţii psihologice" următoarele:" în fiecare dintre noi există o altă fiinţă, pe care nu o cunoaştem şi nici nu o conştientizăm. Ea ne vorbeşte adesea în timpul somnului şi urmăreşte să comunice cu noi într-un mod care să permită ca
informaţiile să ajungă la noi. 

Când, de exemplu, ne aflăm într-o situaţie aparent de nerezolvat, acest necunoscut poate să ne ajute să facem un pic de lumină, determinându-ne să ne modificăm atitudinea - fapt care ne ajută cel mai adesea să putem ieşi din acea situaţie dificilă."Filimon a dobândit in timp din ce în ce mai multă consistenţă şi realitate, astfel încât a devenit pentru Jung un adevărat interlocutor. În lucrarea sa "Amintiri" citim tot legat de aceasta următoarele: " Filimon şi celălalte imagini ale fanteziei mele mi-au dăruit ferma convingere că există anumite aspecte ale psihicului meu care nu sunt generate de mine, ci sunt produse de la sine şi au o viaţă proprie, Filimon reprezenta o forţă care nu eram eu. 

În fantezia mea, eu conversam cu el şi îmi spunea lucruri la care eu, conştient fiind, nu mă gândisem niciodată; observam că

el era cel care vorbea, nu eu. Îmi spunea, de exemplu, că eu obişnuiam să mă port cu gândurile ca şi cum eu le-aş produce, pe când el considera că gândurile sunt dotate cu viaţă proprie, la fel ca animalele din pădure, ca păsările din cer sau ca oamenii, trăind independent de tine. «Dacă vezi nişte oameni într-o casă, nu spui că

tu i-ai creat sau că tu eşti responsabil de viaţa lor.» Astfel, încetul cu încetul, a reuşit să mă înveţe ce este aceea obiectivitatea psihică şi "realitatea sufletului".

Graţie colocviilor cu Filimon mi s-a clarificat diferenţa care există între mine, gândire şi obiectul gândirii. Astfel, am ajuns să înţeleg că, cu adevărat, este posibil să fac afirmaţii despre lucruri care îmi erau înainte necunoscute şi de neînţeles şi că adeseori ceva din fiinţa mea se revoltă împotriva mea."

Confruntarea cu Filimon i-a dat lui Jung convingerea că avea de a face cu cineva care poseda o anumită independenţă şi care avea înţelepciunea sa autonomă: cu alte cuvinte, cu un adevărat maestru. 

"Din punct de vedere psihologic", scrie Jung,"Filimon reprezenta o inteligenţă superioară. Pentru mine era o figură misterioasă. Adeseori mi se părea la fel de real ca o persoană în viaţă. Mă plimbam cu el prin grădină şi era pentru mine ceea ce indienii ar numi guru."

Raportându-ne la această experienţă a lui Jung, nu putem afirma cu certitudine că psihologul elveţian a avut o întâlnire.cu o fiinţă angelică; dar nu se poate nici nega că Filimon poate reprezenta uri model, care din punct de vedere psihologic ne poate foarte bine aminti de rolul îngerului.