Iubirea voastra sa fie ca soarele

 Dragostea e un subiect care nu va fi niciodată epuizat. Putem vorbi oricât, fără să ne săturăm. A iubi, e ca şi a mânca, a bea, a respira; nu putem trăi fără să iubim şi fără să auzim vorbindu-se despre iubire. De milenii, cântăm iubirea, pictăm iubirea, iar un film, un roman sau o piesă de teatru care nu vorbeşte de dragoste, pare fadă...

Şi totuşi, ce ştiu oamenii despre iubire? Ei îi cunosc mai de grabă durerile, necazurile. De ce? Pentru că, pentru majoritatea lor, fericirea înseamnă a fi iubiţi. Desigur, ei sunt dispuşi să iubească un pic, la rândul lor, dar ei cred că e mai important să fie iubiţi. 

Proba: de ce nu le ajunge doar să iubească? De ce suferă ei atât când descoperă că acela sau aceea pe care îi iubesc nu răspund la dragostea lor sau nu le dăruieste atât cât doresc? Pentru a fi fericiţi, ei aşteaptă ca dragostea să le vină din exterior. 

Dacă nu vine sau le este retrasă, se simt frustraţi; ei nu cred în puterea lor proprie, în propria lor forţă de a iubi, au nevoie ca dragostea să le fie dată din exterior de cineva din exterior.

Sunteţi prieten, să presupunem, cu un bărbat sau cu o femeie, vă întâlniţi şi schimbaţi cuvinte, priviri, zâmbete...

Dar într-o zi, această persoană are necazuri, traversează un moment dificil, are mai puţin timp să vă întâlnească, să vă scrie, să vă telefoneze, şi atunci vă simţiţi abandonaţi şi sunteţi nemulţumit, necăjit şi o obosiţi facându-i reproşuri:”De ce nu ai venit să mă vezi?...De ce nu mi-ai telefonat?...” 

Bine, desigur, e normal să aveţi impresia că aţi pierdut ceva, dar dacă nu vă decideţi să văschimbaţi atitudinea, nu veţi înceta să suferiţi. Pentru a vă regăsi pacea, bucuria, spuneţi-vă că trebuie să vă bazaţi numai pe iubirea voastră, şi nu aşteptaţi ca dragostea să vă vină de la alţii. Cît timp aşteptaţi să fiţi iubit, depindeţi de alţii şi, dacă aceştia nu vă mai iubesc sau vă iubesc mai puţin - şi au acest drept! - vă simţiţi nefericit.

Viaţa e astfel făcută încât nu putem niciodată fi siguri de ceva, nici de evenimente, nici de oameni: câteodată se gândesc la voi, dar câteodată vă uită. Deci, dacă nu instalaţi în voi ceva stabil,veţi fi fără încetare nehotărâţi ,dezorientaţi. 

Da, e timpul de a începe a cunoaşte natura lucrurilor şi de a înţelege ce trebuie făcut pentru a fi fericiţi. Pentru că aveţi nevoie de iubire pentru a fi fericiţi, de vreme ce prin dragoste simţiţi că înfloriţi, că aveţi revelaţii, şi de vreme ce doriţi ca dragostea să continue la infinit, ei bine, iubiţi şi nu mai aşteptaţi să fiţi iubiţi. 

Dacă fiinţele pe care le iubiţi răspund la dragostea voastră, cu atât mai bine, mulţumiţi Cerului, dar nu contaţi pe aceasta. Din acest moment, da, veţi putea găsi fericirea pentru că totul depinde de voi, totul e cum vreţi, când vreţi, şi unde vreţi. 

Sunteţi atotputernic, independent, stăpân pe situaţie.Ceea ce trebuie să vă preocupe, este de a ameliora manifestările iubirii voastre, de a o face mai dezinteresată, mai luminoasă, mai pură, mai vastă. Iată singura condiţie de a fi fericit prin iubire. Priviţi soarele, el nu aşteaptă să fie iubit, el iubeşte lumea întreagă şi de aceea e aşa radios. E liber, nu aşteaptă nimic, ci toată creaţia, soarele, stelele,Domnul şi toate ierarhiile de spirite luminoase care sunt deasupra noastră...ei bine, eu găsesc fericirea,ceva stabil, fidel şi veridic. 

Atunci de ce n-aţi face şi voi la fel?Dragostea voastră trebuie să mai crească în lumină şi înţelegere. Nu vă opriţi la stadiul de sentiment, pentru că sentimentul e prea personal. Pentru a trăi plenitudinea dragostei, este necesară şi înţelegerea. Iar atunci când vă veţi fi hotărât să iubiţi fără să aşteptaţi nimic în schimb, atunci veţi fi cu adevărat iubiţi. De ce?...Dacă în apropierea voastră oamenii se simt luminaţi, încălziţi, dar în acelaşi timp se simt liberi, cum să nu vă găsească simpatici şi agreabili?

Şi veţi vedea, că din momentul în care încetaţi să căutaţi dragostea, ea vă va urmări, va ajunge chiar să vă deranjeze! O veţi izgoni pe uşă şi va reveni pe fereastră. De îndată ce n-o mai căutaţi, va fi acolo. Dar cu cât o căutaţi mai mult, cu atât se va îndepărta. E ca şi cum v-aţi urmări umbra: ea fuge în faţa voastră şi nu puteţi să o ajungeţi din urmă. Da, a căuta dragostea celorlalţi e ca şi cum aţi fugi după propria voastră umbră. Dar de îndată ce nu o mai căutaţi va fi tot timpul acolo, surâzându-vă.Când căutaţi dragostea celorlalţi, vă concentraţi asupra a ceva din afara voastră, şi pierdeţi dragostea.Aşa se întâmplă. Deci, în loc de a o căuta, dăruiţi dragostea, făceţi-o să iasă din voi: ea va fi mereu prezentă în voi iar voi veţi fi stăpâni pe situaţie.

Acum, dacă nu vreţi să mă credeţi, nu vă rămâne decât să vă pregătiţi batistele. Asta nici măcar nu e grav, e inofensiv, dar se poate şi mai rău: mulţi oameni nu se mulţumesc cu batista, unii utilizeaza pumnalul, revolverul, otrava. Ei da, majoritatea dramelor sunt cauzate de dragoste...dragostea rău înţeleasă, dragostea care aşteaptă tot timpul ceva. Pe când dragostea de care vă vorbesc şi în care trăiesc fără încetare Iniţiaţii e o dragoste care întinereşte, întăreşte, te face neobosit, luminos şi frumos,o dragoste care aduce viaţa eternă, care resuscită, care imortalizează.Da, o putere extraordinară a fost dată dragostei, pentru cei ce ştiu să o înţeleagă şi să omanifeste. Ea singură ştie totul, repară totul, declanşează şi proiectează forţe nebănuite.Se spune că Dumnezeu este iubire. Dar când vedem tragediile pe care dragostea le aduce oamenilor, avem măsura muncii ce mai rămâne de făcut, toată calea care mai trebuie parcursă pentru a ne ridica pâna la acea dragoste divină. Dar se merită efortul, pentru că adevăratul vrăjitor, vrăjitorul atotputernic, este dragostea. 

Trebuie să o chemaţi să se instaleze în voi şi atunci, ca flacăra ce luminează prin sticla unei lămpi, peste tot unde mergeţi, dragostea voastră va lumina şi va ţâşni în jurul vostru.

Dragostea care doreşte să îmbunătăţească totul

Nu sunteţi egoist cand vă apăraţi interesele. Dimpotrivă, interesul vostru este de a vă gândi la alţii, pentru că astfel vă amelioraţi condiţiile propriei existenţe. Să luăm un exemplu: treceţi peste un drum iar pe jos vedeţi un pahar spart, îl vedeţi dar nu îl ridicaţi, spunându-vă:”Nu eu l-am aruncat, n-au decât să-l ridice alţii.”Dar iată că destinul vă face să treceţi peste acelaşi drum: e noapte, nu sunteţi atent şi vă răniţi; atunci, evident, exclamaţi:”Dar cine e acel idiot, acel criminal care a lăsat aici cioburile de sticlă?” Ei bine, nu mai e cazul să vă întrebaţi. Trebuia să adunaţi cioburile de prima dată când aţi trecut pe acolo.

Cei care nu se gândesc la alţii se cred inteligenţi. Dar iată, li se întâmplă tot timpul ceva ce n-au prevăzut, ceea ce dovedeşte că nu sunt atât de inteligenţi pe cât se cred. Pentru că inteligenţa e facultatea de a te proteja în viitor de consecinţele actelor proprii...sau de absenţa unor acte. Când ne comportăm incorect faţă de alţii, ne pregătim nouă înşine un viitor urât.A nu te gândi la alţii nu e numai o lipsă de dragoste, e şi o lipsă de inteligenţă. Şi asta nu e totul.În caz că nu aveţi destulă dragoste pentru a simţi ce trebuie făcut pentru alţii, nici destulă inteligenţă pentru a vedea acest lucru, ei bine, atunci tărăgănaţi lucrurile, nu faceţi nimic ca să remediaţi situaţia şiiată: lipsă de voinţă. 

Atunci, daţi-vă seama! Când lipsesc trei lucruri atât de importante ca: inteligenţa care prevede, dragostea care doreşte să îmbunătăţească totul şi voinţa capabilă să înfrunte dificultăţile,ce succes mai putem obţine în viaţă?

În continuare, ceea ce este uimitor, este că tocmai aceste persoane sunt totdeauna primele care se plâng că le lipseşte aceasta, că li se datorează aceea, că nu sunt iubiţi, că nimeni nu se gândeşte la ele, că ceilalţi sunt rău intenţionaţi...Dar de ce nu îşi dau ele seama că prin egoismul şi pretenţiile lor nejustificate, ele sunt pe cale de a descuraja pe toţi cei din jurul lor? Ele au nevoie să fie ajutate,susţinute...de acord; ei bine, să înceapă a se gândi ceva mai puţin la ele însele şi puţin mai mult la ceilalţi. Ele nu vor fi mai fericite lăsându-se conduse de egoism.Toţi cei care nu se gândesc decât la a trage plapuma asupra lor, la a fi centrul universului,imaginându-şi că lumea întreagă trebuie să se învârtă în jurul lor, servindu-i şi înclinându-se în faţa lor,ca şi cum ar fi prinţi şi prinţese, îşi pregătesc o existenţă de decepţii şi de suferinţe. 

Pentru a fi fericit,trebuie să devii un servitor.Oare cer prea mult de la voi dacă vă rog încă o dată să lucraţi la lărgirea conştiinţei voastre? Uitaţi o clipă tot ceea ce vă lipseşte. Când ai posibilitatea să îmbrăţişezi întregul univers cu gândirea, să comunici cu toate entităţile luminoase care îl populează, cum să te simţi singur gol sau umilit? 

Ce vă mai trebuie ca să înţelegeţi că sunteţi bogaţi, copleşiţi şi că puteţi să-i ajutaţi pe ceilalţi? Învăţaţi să fiţi generoşi, daţi bogăţiile voastre şi chiar şi bogăţiile materiale dacă puteţi. Dacă nu o faceţi, veţi tremura totdeauna de teama de a le pierde şi veţi ajunge să uitaţi că sunt oameni nefericiţi şi nevoiaşi. Hai,împărţiţi! Nu vă va mai fi teamă de a fi furaţi şi în acelaşi timp gestul vostru se va înscrie în ceruri şi îl veţi regăsi într-o zi amplificat. Dar cum să explici asta oamenilor? Ei sunt atât de egoişti, avizi încât doresc să acapareze totul pentru ei. Nici măcar nu le trece prin minte să-i facă pe ceilalţi fericiţi. Şi din această cauză nici ei nu sunt niciodată fericiţi. Nu poţi fi fericit când ai un orizont prea limitat. Iată de ce egoistul nu poate fi fericit: pentru că el totul este strâmtat. Pentru a fi fericit, trebuie să te lărgeşti până la a îmbrăţişa întreaga lume, şi doar dragostea permite acest lucru. Cel care are multă dragoste, se întinde, se dilată, îmbrăţişează întreg universul, vibreză cu universul; totul se deschide, el nu mai întâlneşte bariere şi fericirea nu-l mai părăseşte. Calea spre fericire este dragostea, da, doar dragostea, nu ştiinţa şi nici măcar filozofia.

Ştiinţa, cunoaşterea nu pot să ne aducă fericirea; ele pregătesc calea, orientează şi luminează, dar ele sunt incapabile de a ne face fericiţi. Este ceea ce a înţeles Solomon când spunea:”Multă înţelepciune,multă tristeţe. Mai multă ştiinţă, mai multă durere.”

 Cei care ştiu mult nu sunt fericiţi, iar cei care au multă inimă, chiar dacă nu ştiu mare lucru, sunt mult mai fericiţi. De ce? Pentru că Dumnezeu a pus fericirea în inimă şi nu în intelect. Dar inima trebuie să fie generoasă; unei inimi egoiste, cerul şi pământul au jurat să nu-i dea niciodată fericirea. 

Veţi spune:”Dar cunoaştem atâţia oameni care nu lucrează decât pentru ei înşişi, pentru îmbogăţirea şi puterea lor, pentru glorie şi sunt fericiţi!” Da, în aparenţă, şi pentru cât timp? Acest lucru trebuie văzut. Ei vor obţine, poate, ceea ce doresc, mulţumită intrigilor lor, dar în realitate vor fi privaţi de esenţial: de pace, bucurie şi plenitudine. Chiar dacă ei nu sunt privaţi de nimic material, în interior totuşi vor fi obligaţi să se simtă privaţi.Cerul priveşte pe cine serviţi, dacă serviţi propriul vostru dumnezeu, egoismul vostru, natura voastră inferioară, el se va întoarce de la voi. El nu îşi împarte bogăţia unor oameni care nu se gândesc decât la a-şi trăi viaţa de necinste, de plăcere, viaţa lor animală. 

Şi atunci, cine vă va ajuta, cine vă va salva? Banii voştri? Gloria? Celebritatea voastră? Pentru Dumnezeu, există doar două categorii de fiinţe: cei care lucreaza doar pentru propriul interes, pentru îndeplinirea propriilor dorinţe, şi cei care fac eforturi pentru a-şi ajuta fraţii, pentru a participa la munca a miliarde şi miliarde de entităţi din lumea invizibilă care s-au înhămat la realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Şi aceştia sunt înscrişi în marea Carte a Vieţii ca binefăcători ai omenirii.

Spiritul este deasupra legilor destinului

Toate încercările care ne vin au o raţiune; trebuie să o căutăm şi dacă o vom face cu sinceritate,cu scopul de a progresa, lumea invizibilă, care nu e chiar închisă şi crudă, ne va da răspunsul. Vă poate releva cum, într-o altă încarnare, aţi călcat legile divine şi vă poate arăta că primiţi aceste încercări în conformitate cu justiţia divină, pentru a vă îndemna să vă reparaţi erorile. Desigur, veţi spune: “Dar de ce în această formă? Această judecată putea veni cu blândeţe, cu gentileţe, să mi se explice cu cuvinte amiabile ce trebuie să fac pentru a mă schimba. Nu sunt atât de prost ca să nu înţeleg.”

Din păcate, nu vă cunoaşteţi de loc. Da, de câte ori entităţile celeste au venit să vă explice în toate manierele posibile că trebuie să fiţi mai conştiincios, mai cinstit, mai răbdător, mai generos, etc.,şi voi n-aţi auzit, n-aţi văzut, n-aţi înţeles nimic. 

Deci acum, pentru că v-aţi arătat atât de surd, orb,mărginit, trebuie să fiţi puţin zguduiţi. 

Iată de ce justiţia divină v-a trimis să vă încarnaţi în condiţii dificile, unde aveţi de suferit pentru a vă plăti datoriile şi aveţi de învăţat câteva adevăruri. 

Şi voi trebuie să acceptaţi această situaţie.De altfel, dacă nu vreţi să acceptaţi aceasta, nu se schimbă, oricum, nimic. Nu ne putemsustrage justiţiei divine şi nu o putem evita. 

De aceasta, e inutil să consultăm astrologi, cum fac unii, pentru a vă preveni de pierderile şi acidentele la care sunteţi expuşi. 

E inutil să vă puneţi la adăpost.Pentru că, orice veţi face, nu evitaţi nimic: nu scăpaţi de destin prin şiretlicuri. Singurul lucru pe care îl puteţi face este să lucraţi cu lumina, pentru ca atunci când zilele încercărilor vor veni, să aveţi posibilitatea de a le suporta mai bine.Ştiţi, de exemplu, că veţi suferi de o boală gravă: ei bine, ducând o viaţă raţională, purificând şi întărind organismul vostru, vă pregătiţi armele cu care veţi lupta. Nu aveţi posibilitatea să evitaţi această boală, dar în ziua când va începe, îi veţi putea micşora aria de acţiune. 

Această lege e valabilă întoate domeniile: eforturile pe care le faceţi pentru a vă întări şi pentru a vă purifica vă vor permite să înfruntaţi încercările în condiţii mai bune.Destinul nu se lasă înduioşat, dar el nu e niciodată crud; e just. 

Toate greşelile pe care le-aţi comis se adună pe un platan al balanţei, dar dacă vă decideţi să vă redresaţi viaţa, tot ceea ce faceţi bun va apăsa pe celălalt platan. Deci, când va veni momentul de a plăti pentru greşeli, gândurile,sentimentele, acţiunile voastre bune intervin pentru ca plata să fie mai mică. Aceasta înseamnă, deasemenea, că nu trebuie să fim fatalişti spunând: “Pentru că destinul meu e aşa şi aşa, nu e nimic defăcut, trebuie să-l accept.” Nu. Nu uitaţi niciodată aceasta: destinul nu ne cere sufocarea, înăbuşirea spiritului. 

Din contră, destinul există pentru a ne obliga să ne trezim spiritul şi să lucrăm cu el, pentru ane crea un nou destin.Din cauza greşelilor săvârşite în încarnările precedente, omul trebuie să sufere, conform destinului său; hinduşii spun că e o “Karmă” de plătit. 

Dar aceasta nu semnifică că e imposibil de areacţiona la aceasta, pentru că cel ce nu face nimic altceva decât să sufere, o sfârşeşte, într-o zi, strivit.

Din contră, trebuie să luptăm cu armele iubirii şi luminii, pentru a triumfa asupra destinului şi pentru a intra în ordinul Providenţei. 

Din acest moment, nu mai există destin pentru omul ce s-a hotărât sătrăiască în lumină. El a schimbat planul, legile nu mai sunt aceleaşi, a ieşit din lumea fatalităţii pentru aintra în cea a graţiei.Marea majoritate a oamenilor, care nu au idei prea clare despre acest subiect, folosesc cu indiferenţă cuvântul destin pentru tot ce li se întâmplă în viaţă, bun sau rău. Nu, să numim, dacă vreţi,“destin” consecinţele ignoranţei noastre, greşelilor noastre, şi “Providenţă” consecinţele luminii noastre şi a tot ceea ce am făcut bun. Deci, acum e clar: există Providenţă pentru cei ce trăiesc în lumina şi dragostea divină şi există destin pentru cei ce se încăpăţânează să rămână mărginiţi şi răutăcioşi. Acel care vrea să iasă de sub influenţa destinului trebuie să înceapă prin a vedea clar lucrurile: să discearnă gândurile, sentimentele şi faptele care-i îngreunează karma, şi să se străduie să devină mai înţelegător,mai pur, mai dezinteresat. Astfel el va intra în sfera Providenţei unde îşi crează cu adevărat viitorul.Cu căteva excepţii, extrem de rare, nici o fiinţă umană n-a venit pe pământ fără să aibă greşeli de reparat, datorii de plătit. 

Caţi Iniţiaţi, caţi sfinţi şi profeţi au suferit, de asemenea, pentru a-şi repara greşelile pe care le-au făcut în încarnările anterioare! 

Aceasta nu a înpiedicat sufletul şi spiritul lor să trăiască în splendoarea divină, pentru că munceau fără răgaz, în ciuda karmei lor, şi astfel au devenit sfinţi.Orice vi se întâmplă, trebuie să vă păstraţi spiritul vostru într-o regiune inatacabilă. Aici trebuie să vă refugiaţi pentru a munci. Atunci, chiar dacă karma vă asaltează, vă veţi simţi deasupra: karma vrea să vă limiteze, voi vă veţi elibera; karma vrea să vă ţină în întuneric, voi vă veţi ilumina...pentru că în ciuda oricăror încercări voi vă continuaţi eforturile. Da, trebuie să căutaţi să ajungeţi la acel punct încare veţi scăpa sferei de influenţă a karmei.

Se pune acum problema de a şti dacă puteţi urca până acolo, dacă sunteţi capabili de a vă stabiliîn această regiune care se găseşte dincolo de vânturi, vârtejuri şi fulgere. Tocmai despre această regiune vorbea Iisus când dădea sfatul de “a construi casa pe stâncă”. Stânca este sfera spiritului încare trebuie să ne plasăm lăcaşul, pentru că este singurul loc ferit de intemperii. Este de asemenea“înaltul refugiu” din Psalmul 91: planul cauzal. Până când nu aţi atins această sferă prin gândire şi meditaţie, veţi stagna în regiunile inferioare ale planului mental şi al planului astral şi veţi fi vulnerabili,veţi rămâne pradă zbuciumărilor.Sper că aceste cuvinte vor clarifica mai bine problema. Nu putem scăpa karmei, dar putem să o plătim în diferite feluri. Este ca şi în viaţă, cel mai des se plăteşte cu bani, dar sunt alte mijloace de a-ţi achita datoriile: poţi munci sau face un cadou sau poţi face un serviciu...

În plan spiritual cel mai bun mijloc de plată este de a strânge aur, adică a-ţi dezvolta calităţi şi virtuţi. Dar şi rugăciunea e o formă de plată, pentru că şi în rugăciune puneţi aur, tot ce este mai bun din inima voastră, din sufletul şi spiritul vostru. Vă căiţi pentru greşelile voastre, promiteţi să le reparaţi prin fapte bune. 

Atunci Cerul spune:”De vreme ce se căieşte şi vrea să-şi repare greşeala, înseamnă că a înţeles: să-i uşurăm încercările”. Pentru că, ce doreşte Cerul? Ca noi să fim mai buni. El nu vrea să ne strivească, la ce i-ar servi? Dorinţa sa este ca noi să devenim mai conştienţi, mai înţelepţi; de aceea, dacă noi avem capultare, el continuă să ne trimită încercări. Dar dacă vede că noi am înţeles fără să trebuiască să trecem prin toate aceste încercări, îi este suficient, el nu ţine să ne nimicească.Există multe exemple de oameni care au plătit datoriile lor karmice lucrând pentru alţii,sacrificându-se, dându-şi timpul şi forţele, gândurile şi sufletul...Aceasta, pentru că nu trebuie să luăm de pretext cunoaşterea legii karmei, pentru a rămâne indiferenţi suferinţelor umane. 

Din nefericire, iată ce am constatat: auzind vorbindu-se despre karmă, anumiţi aşa zişi spiritualişti, în loc să gândească la toţi cei care suferă şi a se decide să facă ceva pentru ajutorarea lor, se mulţumesc să spună:”Oh, este karma lor”, şi nu fac nimic. 

Dacă o folosesc pentru a avea motive de a se bălăci în egoismul lor, uneoriar fi de preferat ca oamenii să nu fi auzit niciodată vorbindu-se de karmă. De aceea, consider că este o mare superioritate din partea occidentalilor de a nu accentua suferinţele celorlalţi fără a face nimic.

După cum se vede, când e foamete, sunt epidemii, inundaţii, cutremure de pământ, ei organizează imediat ajutoare, şi este minunat!

În realitate, bineînţeles, ar fi mai bine ca toţi să cunoască legile destinului, să înţeleagă de ce li se întâmplă anumite nenorociri şi se întâmplă şi altora, însă fără a înceta de a-i dori să-i ajute. Unii vor zice:”Dar de ce să-i ajutăm, de vreme ce primesc ce merită?” 

Întâi, pentru că eforturile ce le facem pentru a ajuta alte fiinţe nu sunt niciodată inutile: în anumite circumstanţe, văzând sinceritatea voastră,Cerul se poate îmbuna. Şi apoi, pentru voi înşivă, pentru a progresa. Ajutându-i pe ceilalţi, dezvoltaţi ceva în voi înşivă. Este ceea ce răspund totdeauna celor ce mă întreabă, de ce mă ocup atât de mult de ceilalţi; pentru că simt că aceasta îmi face bine, acţionează favorabil asupra mea. Atunci, voi de ce n-aţi face la fel? Şi voi vă veţi simţi mai bine.Acum, că ceilalţi beneficiază de ceea ce vreţi să faceţi pentru ei, şi sunt sau nu salvaţi, asta numai Dumnezeu ştie. Nu sunt destul de naiv pentru a nu vedea că nu este atât de uşor de a fi util.Deseori îmi spun: bietul de tine, crezi că, pentru că ai petrecut ore şi ore ascultând oamenii povestindu-ţi problemele şi suferinţele lor, şi vorbindu-le pentru a-i consola şi a le da sfaturi, ei vor ţine cont de cele-ai spus şi o vor lua pe calea cea bună? Nu-ţi fă prea multe iluzii: cei mai mulţi vor continua încă mult timp să meargă pe căile pe care sunt împinşi. Dar tu, continuă totuşi să te ocupi de ei, pentru că tu eşti cel care se întăreşte şi care se luminează. Şi dacă ei nu doresc să lucreze pentru Împărăţia lui Dumnezeu, tu fă-o: Împărăţia lui Dumnezeu va veni măcar în tine.Dacă toată lumea ar putea să gândească aşa “egoist”, ar fi formidabil. Da, trebuie să fii egoist,trebuie să fii interesat! Veţi spune “Dar cum? Totdeauna ne predicaţi dezinteresul, şi acum...” În realitate dezinteresul absolut nu există. Există doar dezinterese diferite: un interes inferior, material,grosolan şi un interes superior, divin, sublim. De aceea, singura întrebare importantă pentru voi este dea cunoaşte unde este adevăratul vostru interes. Cel care crede că interesul său este de a parveni cu orice preţ de a-şi aranja afacerile pe pământ, a deveni bogat, puternic şi glorios, trebuie să ştie că va ajunge în cealaltă lume gol, sărac, mizerabil, urât, deformat. Deci, el nu îşi cunoaşte adevăratul său interes.Şi voi trebuie să înţelegeţi cât este de important să vă puneţi la treabă pentru binele tuturora: pentru că astfel veţi plăti karma voastră. Cel care spune:”Ah, eu nu sunt prost! Nu voi face nimic pentru ceilalţi. Vreau să profit de viaţă, vreau să mănânc, să beau, să mă distrez...” va simţi karma abătându-se 100% asupra sa sub o formă sau alta; el se crede isteţ, dar în realitate este stupid şi ignorant.Iată utilitatea Ştiinţei Iniţiatice care ne învaţă să ne conformăm şi noi acestor reguli, acestor legişi metode, pentru a deveni cândva liberi, puternici şi fericiţi. Cel care neglijează această ştiinţă va lucra mereu contra interesului său.

Deci, dacă aveţi de trecut prin încercări, în loc să vă plângeţi şi să vă văicăriţi, liniştiţi-vă,reflectaţi şi întrebaţi-vă:”Care este planul Domnului şi al tuturor prietenilor mei cereşti? Ce doresc ei să obţin?” Se va face o lumină, şi veţi înţelege că ei doresc să deveniţi mai răbdător, mai rezistent, mai inteligent sau încă altceva. 

Astfel, nu numai că nu vă revoltaţi, dar deveniţi chiar recunoscător şimulţumiţi. Şi aceste virtuţi spre care vă îndeamnă Cerul să le obţineţi, le veţi primi mult mai repede.Auzim de multe ori oameni care povestesc că şi-au găsit vocaţia sau chiar salvarea mulţumităunui accident, unei boli grave sau unei mari nenorociri. La început, ei credeau că totul e pierdut şi erau disperaţi, revoltaţi. Desigur, anumite încercări pot fi teribile, şi nu putem să nu suferim.

Dar de ce să nu ne gândim că într-o zi, mai târziu, vom găsi la capătul acestor încercări fericirea pe care o aşteptăm?

De ce să pierdem atât timp în disperare şi revoltă?Oricare ar fi încercările, Iniţiaţii continuă să lucreze, continuă în lumină, bine, în dragoste pentru că au înţeles esenţialul. Atunci, bucuraţi-vă pentru cunoştinţele din acest Învăţământ, bucuraţi-vă şi mulţumiţi pentru toate aceste pietre preţioase, aceste posibilităţi ce se dezvăluie în faţa voastră, în faţa spiritului vostru pentru o muncă gigantică. Fără această lumină, ce aţi deveni?

Să dezvoltăm sensibilitatea pentru lumea divină

Se spune că oamenii simpli, primitivi, puţin instruiţi, pot fi mai uşor fericiţi ca oamenii cultivaţi.Este adevărat, că dezvoltându-ne inteligenţa, gustul, devenim mai sensibili, deci mai vulnerabili laevenimente, la variaţia condiţiilor materiale sau psihologice în care trăim. Atunci, ce concluzie tragem?Că, pentru a fi fericiţi, trebuie să rămânem primitivi, sălbatici? În acest caz, de ce să nu mergem mai departe şi să descindem până la regnul animal? Animalele sunt fericite...Şi se prea poate ca plantele sunt şi mai fericite pentru că nu suferă de loc. Şi pietrele? Ele nu simt nimic, e şi mai bine...Iată o logică!Principala diferenţă între regnurile naturii: pietre, plante, animale, oameni este sensibilitatea, pentru că evoluţia e proporţională cu sensibilitatea. Plantele sunt mai sensibile decât pietrele, animalele sunt mai sensibile decât plantele, oamenii sunt mai sensibili decât animalele. 

Dar şirul fiinţelor nu se opreşte aici: deasupra oamenilor sunt îngerii, arhanghelii, divinităţile...Da, există o întragă ierarhie defiinţe din ce în ce mai sensibile...până la Dumnezeu Însuşi. 

Dumnezeu este omniscient, simte tot, vede tot, ştie tot pentru că numai El Însuşi e cu adevărat sensibil. Iată adevărata dimensiune a sensibilităţii.Singurul cu adevărat sensibil este Dumnezeu.Cât despre om, e adevărat că, devenind mai sensibil, devine mai vulnerabil, ceea ce îi aduce şi dezavantaje. Dar e preferabil, pentru că îşi dezvoltă sensibilitatea, iar sensibilitatea îl face să evolueze.Pentru a avea o vedere clară asupra acestui subiect, trebuie să revenim la chestiunea celor două naturi din noi: natura inferioară şi natura superioară. Până ce omul nu a început să lucreze asupra lui însuşi, cu scopul de a-şi stăpâni tendinţele egocentrice ale naturii sale inferioare, e evident cădezvoltarea sensibilităţii e însoţită de dificultăţi şi suferinţe de tot felul. Instruirea care se dă în şcoli şiuniversităţi nu face, din păcate, decât să agraveze această tendinţă: punând accentul pe achiziţia de cunoştinţe şi nu pe formarea caracterului, nu încetăm să dăm tinerilor decât pretexte pentru a deveni mai egoişti, dificili şi mofturoşi. Nu se face nimic pentru a-i învăţa pe cei ce studiază cum să se servească de cunoştinţele pe care le primesc, pentru un scop nobil, mai generos. Din contră: în fiecare domeniu, fiecare învaţă să se folosească de cunoştinţele lui pentru a ajunge la o anumită poziţie socială, pentru prestigiul său, binele său material. Şi astfel, devenind adulţi responsabili în societate, şi unii şi alţii nu se gândesc decât cum să tragă pătura peste ei, având ca şi consecinţe nemulţumire, agresivitate,certuri, pentru că toţi se simt atacaţi şi lezaţi de comportamentul egocentric al altora.Această sensibilitate nevralgică care este hrănită de natura inferioară, personalitate, face viaţa imposibilă şi de aceea se trage concluzia că, pentru a fi fericit, e mai bine să nu fi sensibil.În realitate, rebuie să facem diferenţa între adevărata sensibilitate şi această sensibilitate maladivă care va duce la susceptibilitate sau hipersensibilitate. Adevărata sensibilitate e o facultate care ne face capabili de a ne ridica foarte sus, pentru a avea acces la o lume din ce în ce mai subtilă pentru a-i înţelege realităţile. Hipersensibilitatea e o manifestare a naturii inferioare care se crede centrul lumii,are impresia permanentă că nu i se dă destulă atenţie, care se simte frustrată, rănită şi devine agresivă.Când am făcut această distincţie, înţelegem că trebuie să lucrăm asupra naturii inferioare pentru a ostăpâni: e singura posibilitate care permite adevăratei sensibilităţi să înflorească, să se îmbogăţească.


Sensibilitatea nu e numai această facultate care ne face să ne emoţionăm, ci ne face rămânemuimiţi în faţa fiinţelor pe care le iubim, în faţa frumuseţii naturii sau în faţa operelor de artă. Ea ne deschide porţile imensităţii, luminii, ne dă înţelegerea ordinii divine a lucrurilor, ne permite să vibrăm la unison cu regiuni, entităţi şi curenţi ai Cerului.Aceata e sensibilitatea pe care toţi trebuie să o cultivăm, dacă nu, umanitatea va regresa. Vedem uneori oameni care sunt pe cale să se reîntoarcă la stadiul animal, vegetal sau chiar la stadiul de piatră!Da, ei nu fac nici un efort de a-şi educa sensibilitatea, se lasă în voia lor, şi în acest caz, în mod necesar se întorc pe scara evoluţiei. Din contră, graţie efortului pentru adevărata sensibilitate, materia noastră devine mai fină, mai suplă, mai pură, vibrează altfel, şi ne face capabili să percepem lumea divină, neatenuează stupiditatea, răutatea, atitudinea jignitoare; nu le mai dăm atenţie. Înainte de a dezvolta această sensibilitate înaltă, reacţionam la cea mai mică agresiune, în timp ce acum nu suferim de loc.Aceasta e adevărata sensibilitate, aceea a sufletului şi spiritului, care ne protejează de hipersensibilitate,această sensibilitate ridicolă, ce provine din natura noastră inferioară. Atunci, sunt două avantaje: ne deschidem luminii, frumuseţii, fericirii lumii divine, şi scăpăm de tenebre, urâţenie şi de suferinţele pământului. Iată, deci, un subiect la care merită să reflectăm.Acum, pentru a dezvolta această sensibilitate la lumea divină, e foarte important ca voi să luaţi cunoştinţă de valoarea unor anumite momente ce le trăiţi, momente în care în linişte, reculegere, primiţi o lumină, o graţie a Cerului. Multe din suferinţele voastre provin chiar din cauză că nu posedaţi această stare de conştiinţă. Primiţi binecuvântări, dar aceasta nu durează, faceţi repede în aşa fel încât le pierdeţi, foarte simplu, chiar din cauză că ignoraţi ceea ce aţi primit. Oricând există o altă preocupare mai importantă: câteva mici reparaţii, câteva discuţii discuţii legate de lucruri nesemnificative. Vă imaginaţi că Cerul trebuie să fie tot timpul gata să-şi reverse binecuvântările iar voi, când vă place,când nu aveţi ceva mai interesant de făcut, să vă opriţi câteva minute pentru a le primi. Nu, aceasta nu trebuie să se petreacă aşa. Cerul nu e la dispoziţia oamenilor superficiali şi nepăsători. 

Într-un moment determinat, în anumite condiţii, el îşi revarsă binecuvântările şi dacă nu sunteţi destul de conştienţi pentru a le primi sau nu ştiţi să le conservaţi, cu atât mai rău pentru voi, ele vă vor părăsi.Deci, fiţi atenţi: în zilele în care simţiţi că aţi avut o revelaţie, că aţi primit o graţie a Cerului,încercaţi să conservaţi acest lucru cu precizie. 

Chiar v-am dat o metodă. Încercaţi să vă amintiţimomentele cele mai luminoase ale existenţei voastre, gândiţi-vă prin cine au venit şi cum s-au produs,faceţi-le să revină des în memoria voastră ca şi cum vă recântaţi deseori o muzică ce vă place, şi retrăiţi din nou aceleaşi senzaţii de puritate, libertate, lumină.Din nefericire, majoritatea oamenilor fac chiar contrariul: ei îşi amintesc numai de ce i-a făcut să sufere, poartă cu ei acest lucru, îl privesc, îl rumegă. Este foarte periculos, nu trebuie să te întorci spre ceea ce a fost rău. Trebuie să trageţi pentru totdeauna o concluzie şi să nu mai reveniţi la aceasta.Vă faceţi rău revenind continuu asupra unor stări sau evenimente negative.

Atunci, de acum începând, când Dumnezeu vă va da binecuvântarea sa, păstraţi-o cu sfinţenie, pentru că fericirea constă într-o permanentă atenţie îndreptată către lucrurile frumoase, într-o sensibilitate faţă de tot ce este divin. 

Când simţiţi că spiritul, lumina vă vizitează, nu lăsaţi să se şteargăaceste impresii gândindu-vă imediat la altceva, opriţi-vă îndelung asupra acestei impresii pentru ca easă pătrundă profund în voi şi să dea rezultate. Astfel ea lasă urme pentru eternitate. Trebuie formată o obişnuinţă: în loc să ne aplecăm tot timpul asupra stărilor negative, asupra decepţiilor, animozităţilor,debarasaţi-vă de ele şi concentraţi-vă asupra a ce vi se întâmplă bine, pur, luminos.

Fiti recunoscatori pentru fericire

O femeie bătrână îl caută într-o zi:”A, Nastratin Hogea, dacă ai şti situaţia noastră! 

Familia noastră nu şi-a putut permite să locuiască decât într-o mică casă, şi suntem înghesuiţi acolo eu, bărbatul meu, fiul meu, soţia lui şi copiii lor: e înspăimântător, nu mai putem trăi aşa.

-Da, înţeleg, spuse Nastratin Hogea, dar există un remediu.

- Care? 

-Îţi voi spune, dar trebuie mai întâi să-mi promiţi săfaci tot ce-ţi voi cere. 

-Bine, promit. 

-Bun, şi să vii în fiecare zi să îmi spui noutăţile. 

Aveţi câine? 

-Da. 

-Şi pisică? 

-Da. 

- Atunci luaţi-i şi pe ei în casă. 

-Dar, Nastratin Hogea, ce îmi ceri? 

-Ai promis să faci tot ce-ţi spun, nu-i aşa?”

Ea a plecat şi a făcut după cum a promis. 

”E oribil, îi spune lui Nastratin Hogea revenind a doua zi.

Câinele şi pisica s-au păruit tot timpul, n-am avut nici un moment de odihnă.

-E bine.Aveţi şi capră?

-Da.

-Atunci luaţi-o înăuntru.

”Când ea reveni a doua zi:” Ah, Nastratine, capra n-a avut stare, arăsturnat totul, n-am putut dormi toată noaptea, ce ne vom face? 

-Nu-ţi fă griji, totul merge bine.Aveţi şi găini?

-Da.

-Atunci aduceţi-le înăuntru.

”Nu vă mai povestesc în ce hal reveni bătrâna a doua zi.” 

Porc aveţi? întrebă vesel Nastratin.

-Da,spuse ea copleşită.

-Ei bine, adu-l în casă acum.” 

Ea a vrut să protesteze, dar nu avu curaj: doar promisese. 

A doua zi, cu lacrimi în ochi, spuse în hohote de plâns: ” Nastratin Hogea, mi-ai promis ajutorul, dar merge din ce în ce mai rău.Vom înnebuni,viaţa noastră e un infern!

-Bine,spuse Hogea cu gravitate,trăgându-se de barbă, voi aranja totul. Scoate porcul şi revino mâine să mă vezi.” 

A doua zi, ea reveni surâzând:”Ah, ne simţim mai bine, începem să respirăm.-Acum, scoate găinile...” Şi astfel, zi după zi, toate animalele părăsiră casa. 

Când ieşiră toate, Nastratin Hogea întrebă: Acum cum e? - A, e extraordinar, e ca în paradis, lumea cântă şi se îmbrăţişează.

-Ei bine, vezi, sunteţi în acelaşi punct ca în ziua când ai venit să te plângi că viaţa e insuportabilă. Atunci, de ce te-ai plâns?

”Unii vor zice:”E o istorie prostească!” Să spunem că e un pic exagerată; dar e adevărat că indiferent cum ne simţim, bine sau rău, fericiţi sau nefericiţi, totul este relativ. Sunteţi câteodată leneşi,trişti, viaţa vă pare fără culoare, fără gust...şi iată, primiţi o veste rea, a avut loc un accident şi unmembru al familiei e grav accidentat. Veţi fi nefericit. Dar peste câteva ore, aflaţi ca e o eroare, a fost o confuzie. Atunci, pe neaşteptate, ce bucurie! Viaţa va părea uşoară, frumoasă şi bogată! Da, dar de ce nu vi se părea aşa şi înainte? De ce a trebuit să vi se anunţe, din greşeală, o catastrofă pentru a vă face conştient că înainte aţi fost fericit?

RUGACIUNE LA MARE NEVOIE

RUGACIUNE LA MARE NEVOIE I


 VOI 318 SFINTI, PARINTI, DEZLEGATI BLESTEMUL, SFARAMATI LANTURILE, RUPETI ZAPISURILE, RISIPITI FARMECELE, IERTATI GRESELILE PARINTILOR MEI, IERTATI-MA PE MINE PACATOSUL CA MULT AM GRESIT SI MULT RAU AM FACUT DIN COPILARIA MEA SI PANA IN CEASUL DE ACUM,IARA VOI BUNI SI MILOSTIVI SFINTI, DEZLEGATI BLESTEMUL, RUPETI ZAPISURILE,RISIPITI FARMECELE CARE SUNT FACUTE ASUPRA MEA, ASUPRA CASEI MELE. DOAMNE IARTA-MA PE MINE PACATOSUL SI PRIMESTE RUGACIUNEA MEA CUM AI PRIMIT CEI 2 BANI AI VADUVEI. DOAMNE AJUTA-MA SE CITESTE MIERCURI/JOI/VINERI MAI CU SEAMA IN JURUL OREI 12 NOAPTEA DACA SE POATE INAINTE CU 10 -15 MIN DE ORA 12

RUGACIUNE LA MARE NEVOIE II

ISUSE AUZI-MA, ISUSE ASCULTA-MA, ISUSE PAZESTE-MA ZIUA SI NOAPTEA PENTRU PREA SFANT SANGELE TAU CARE L-AI VARSAT PENTRU IERTAREA PACATELOR NOASTRE, PENTRU RUGACIUNILE PREA CURATEI SI PREA NEVINOVATEI MAICII TALE, PENTRU RUGACIUNILE MERGATOAREI INAINTE, PENTRU RUGACIUNILE BOTEZATORULUI IOAN CARE TE-A BOTEZAT IN APA IORDANULUI SI IORDANUL S-A INTORS LA MARIREA TA.PAZESTE SUFLETUL MEU DE TOT RAUL SI DE SABIA PIERZATOARE A DIAVOLULUI, DE DUSMANII VIZIBILI CACI TU ESTI APA VIE A VIETII NOASTRE AMIN.
SE CITESTE CU ACELEASI REGULI CA SI PRIMA RUGACIUNE

Iubirea prin ochii unui inger

Cand Angela s-a indragostit de barbatul din viata ei, pe care il intalnea mereu, incerca sa faca totul pentru el, sa ii ofere ajutorul cand era bolnav, sa ii gateasca, sa ii spele, etc, intr-un cuvant un “inger” de fata.
Intr-o zi, Marius a fost detasat sa lucreze intr-o alta firma si Angela s-a rugat de seful ei sa o trimita in acelasi loc. Numai ca Marius nu o iubea si de cate ori o vedea, o umilea.

Intr-o seara, s-a rugat la Dumnezeu sa ii dea iubirea visata, pentru care se lupta si suferea atat. Obosita, de atata alergatura la serviciu, Angela a adormit, iar dimineata a trezit-o lumina puternica de la geamul unde locuia. Un barbat extraordinar de frumos, intrase in casa si o privea cu niste ochi care o scanau pana in suflet. Speriata l-a luat la rost pe strain, ca sa afle pana la urma ca era un inger, chiar ingerul ei pazitor. Cum nu credea, si-a intins aripile albe, stralucitoare in fata ei….

A intrebat-o daca isi mai aminteste ce a cerut in rugaciune si Angela a zis ca da…L-a rugat pe inger sa o ajute, sa il cucereasca pe Marius, insa acesta a spus ca nu poate schimba inimi impietrite in inimi indragostite. Pe inger il vom numi numarul 13.

A spus ca o va ajuta sa se schimbe ea, pentru a-l cuceri pe Marius, insa asta avea sa mai dureze,ingerul venise cu un scop,sa ii indeplineasca dorinta.

Marius era genul de barbat orgolios, care nu ar fi acceptat niciodata, o fata obisnuita ca Angela. Insa Angela era speciala, iar Marius nu avea ochii care sa o vada asa cum era ea de fapt…

Ingerul nr.13 a inceput sa petreaca mai mult timp alaturi de Angela, sa viziteze locuri frumoase din natura, sa rada impreuna la o cana de cafea, sa viseze cu ochii deschisi,pana la urma ingerul s-a indragostit de ea…Angela si-a dat seama ca iubirea mult visata, nu era Marius de care se agatase tot timpul, ci ingerul care o vizitase si care a ramas cu ea.

Concluzia, noi cerem in rugaciuni ceea ce “credem” ca ni se cuvine…dar Dumnezeu ne daruieste ceea ce este mai frumos in ochii lui….

Gandurile Micului Print

1. Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii.

2. Oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii.

3. Daca vrei sa construiesti un vapor, sa nu incepi prin a-i trimite pe oameni dupa lemne, cuie, unelte, sfori si alte materiale. Invata-i intai sa tanjeasca dupa marea indepartata, nesfarsita.

4. Orice viata este un miracol.

5. A te judeca pe tine insuti este mult mai greu decat a-i judeca pe altii. Daca ajungi sa te judeci cum trebuie, inseamna ca esti intr-adevar un om intelept.

6. Omul se descopera pe el insusi cand se masoara cu obstacolul.

7. Adevarul nu-l vedem decat cu sufletul. Esentialul scapa privirii.

8.Daca muncim numai pentru bunurile materiale, ne cladim singuri temnita.

9. Pentru a fi fericit trebuie doar sa te gandesti ca undeva, printre milioane de stele, este fiinta iubita.

10. Oamenii de pe planeta ta, zise micul print, cresc cinci mii de trandafiri intr-o singura gradina... si tot nu gasesc ceea ce cauta...

20 de ganduri care te pot ajuta

1)Porniti hotarat spre succes folsind puterea credintei.

2)Obtineti succesul crezand in reusita.

3)Ingraditi neincrederea si aura ei negativa.

4)Obtineti rezultate remarcabile crezand in putere.

5)Nu zamisliti decat ganduri pozitive.

6)Cultivati-va puterea credintei.

7)Puneti la punct un program concret de obtinere a succesului.8)Vaccinati-va impotriva "scuzemiei", boala esecului.

9)Aflati secretul ce se ascunde in atitudinea dumneavoastra fata de sanatate.

10)Faceti patru pasi pozitivi in directia vindecarii de scuzemia ce invoca starea sanatatii.

11)Aflati de ce puterea gandului este mai importata decat inteligenta.

12)Folositi-va creierul la gandit nu doar ca pe un simplu depozit de fapte.

13)Stapaniti la perfectie trei modalitati simple de a va vindeca scuzemia ce invoca lipsa inteligentei.

14)Depasiti obstacolul varstei "prea tanar" sau "prea "batran".

15)Uitati de scuzemia ce invoca ghinionul si atrageti norocul de partea dumneavoastra.

16)Folositi tehnica actiunii pentru a va vindeca de frica si a va consolida increderea.

17)Folositi-va memoria astfel incat sa va sporiti doza de incredere.

18)Depasiti-va frica fata de ceilalti.19)Credeti mai mult in dumneavoastra insiva folosindu-va corect propria constiinta.

20)Transformati gandurile increzatoare in fapte prin care va dovediti increderea in sine.

Vreau sa.....

Vreau sa ma asculti fara sa ma judeci. 

Vreau sa-ti spui parerea fara sa-mi oferi sfaturi. 

Vreau sa ai incredere in mine fara sa-mi ceri nimic. 

Vreau sa ma privesti fara sa-ti proiectezi dorintele in mine. 

Vreau sa-mi dai curaj fara sa ma impingi de la spate. 

Vreau sa ma ajuti fara sa incerci sa hotarasti in locul meu. 

Vreau sa te apropii de mine fara sa ma invadezi. 

Vreau sa cunosti partile din mine care-ti displac cel mai mult. 

Vreau sa accepti aceste parti fara sa incerci sa le schimbi. 

Vreau sa ma protejezi fara sa-mi spui minciuni. 

Vreau sa stii ca de astazi poti conta mereu pe mine. Fara conditii.                                                        de Jorge Bucay

"Goleste-ti ceasca"

Exista o poveste straveche Zen care zice cam asa: Un tanar a citit toate cartile pe care le-a putut gasi despre Zen. 

A auzit apoi de cel mai mare maestru Zen, si a reusit sa obtina o intalnire cu el pentru a invata de la el. Cand s-au asezat, tanarul a incepul sa-i spuna maestrului tot ce stie si a invatat el despre Zen, din cartile lui, spunand ca Zen inseamna asta si Zen inseamna aia, si asa mai departe... 

Dupa putin timp, maestrul Zen il cheama pe tanar sa serveasca un ceai, dupa cum era obiceiul. Incepe ritualul de servire a ceaiului, cum era obiceiul, in timp ce tanarul observa cu atentie, nu zicea nimic, numai se apleca cand era servit. Maestrul incepe sa toarne ceai in ceasca studentului. A turnat pana la umplere si apoi a continuat sa toarne. Ceaiul a trecut de marginea cestii si a inceput sa curga pe masa. Maestrul a continuat sa toarne in timp ce ceaiul a inceput sa curga pe podea. 

Intr-un final, studentul nu s-a mai putut abtine. A urlat, "Opreste-te! Opreste-te din turnat! Ceasca este plina - nu poate intra mai mult in ea!". 

Maestrul s-a oprit din turnat si a zis: "Exact ca si aceasta ceasca, mintea ta este plina de propriile opinii si pareri. Cum poti sa inveti altceva, pana nu iti golesti prima data ceasca?".

Povestea pietrelor mari

Un profesor de filozofie, in timpul unui curs, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre mici de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti: - Borcanul este plin? Au fost cu totii de acord ca este plin.

Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti: -Borcanul este plin? Au fost din nou de acord ca este plin. Si au ras.

Dupa aceea a luat o cutie cu nisip si a turnat nisipul in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber. - Acum, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul.

Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la serviciu, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care cu adevarat conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip…

Prin ce ochi privesti viata ?

Oamenii inca mai simt frica fata de abandonarea in bratele Iubirii Infinite. Si, pe undeva, este ceva absolut normal. Dat fiind faptul ca majoritatea oamenilor cred doar in lumea fizica, perceptia aceasta este de inteles. Am intalnit multe cazuri in care oamenii mi-au spus ca ei cred doar in ceea ce vad. Insa, aici se produce scanteia! 

Intrebarea urmatoare este: prin ce ochi privesti? Prin ochii fizici? Prin ochii materiali? Prin ochii limitarii? Ceea ce vezi, aceea devii. Daca faci un pas in spate si incerci sa iti reamintesti ca tu esti mai mult decat ceea ce aparentele fizice iti transmit, atunci vei incepe sa prinzi gustul vietii. Daca te vei impiedica pe strada, ce vei vedea in aceasta experienta? Vei vedea ca viata nu te iubeste, sau vei vedea ca viata te iubeste atat de mult, incat tu inca mai existi in urma acelui obstacol? Vei condamna soarta, sau vei multumi pentru faptul ca inca mai traiesti? Fericirea nu poate fi palpata din punct de vedere fizic, insa chiar si asa, fericirea exista. Si nimeni nu poate contesta asta. Visul tau din mijlocul noptii nu exista in lumea materiala, insa asta nu inseamna ca nu exista...

Depinde de noi cum alegem sa fim.

Eu cred ca depinde de noi cum alegem sa fim. 

E ca in povestea aceea cu cafeaua, o stiti? E o poveste motivanta si o voi imparti cu voi:

Intr-o zi, o fata si-a vizitat tatal la restaurantul in care era bucatar. I s-a plans tatalui sau, ca nimic nu-i iesea bine. Ca avea multe probleme, ca oamenii o dezamageau, ca nu apuca sa rezolve o problema si aparea alta... si se considera invinsa.

Tatal sau a luat 3 oale in care a pus apa fiert.

Cand apa a inceput sa fiarba, a pus morcovi intr-o oala, cateva oua in alta si in ultima niste cafea.

Fata astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce vroia sa-i arate tatal ei.

A scos ouale intr-un castron, a scos morcovii intr-o farfurie si la sfarsit a pus cafeaua intr-o ceasca.

Privindu-si fiica, el a intrebat-o:

- Draga mea, ce vezi aici?

- Oua, morcovi si cafea... (a raspuns ea)

I-a spus sa atinga morcovii. Ea i-a atins si a observat ca erau moi.

Apoi i-a cerut sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Atunci ea a observat ca era foarte tare.

Dupa care, i-a cerut sa guste din cafea. Si ea a inceput sa soarba lichidul parfumat.

Surprinsa si curioasa l-a intrebat pe tatal sau:

- Ce semnificatie au toatea astea, tata?

Atunci el i-a explicat ca cele 3 elemente au infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca, au reactionat complet diferit.

Morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat.

Ouale au devenit foarte dure.

In schimb, cafeaua a schimbat apa...

Care din aceste elemente te crezi tu?

Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi? Esti un morcov, care pare tare, dar, cand fatalitatea si durerea te ating, te inmoi si iti pierzi taria?

Esti un ou, care incepe cu o inima maleabila, cu un spirit fluid, dar dupa o moarte in familie, o despartire, sau o dezamagire, devine dur si inflexibil?

Sau esti un graunte de cafea, care devii o savoare parfumata si energizanta?

Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care-i cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere, cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.

Trebuie ca si tu sa ajungi ca si boabele de cafea...

Atunci cand esti lovit de necazuri, tu sa poti reactiona pozitiv, fara sa te lasi invins!

Asa cum cafeaua supusa la durere raspandeste o aroma placuta si un gust bun, sa poti si tu sa te transformi in bine, invatand din durerile tale...

Iti doresc ca intotdeauna sa fie o lumina in fata drumului tau si a persoanelor care te inconjoara!

Si intotdeauna sa poti iradia cu forta, optimismul si bucuria ta de a trai “dulcea aroma de cafea”.

Si niciodata sa nu pierzi acest parfum, pe care trebuie sa-l transmiti si celorlalti!

Rugaciunea sfintei Parascheva pentru vineri

Dacă vrei ca sf. Parascheva să te ajute să-ţi îndeplineşti o dorinţă fierbinte, spune rugăciunea aceasta 13 vineri la rând:

"Purtatoare de chinuri Sfinta Paraschiva roaga-te parintelui ceresc ca pe mine cel impovarat cu toate pacatele si infrinat sa ma ridice spre cuvintarea marirei Sale si ma indrepteze, ca totdeauna sa am sus inima, sa gindesc la cele ceresti, iar nu la cele pamintesti. Roaga-te la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca a auzit ruga TA cea cucernica, ca si pe mine lenesul, cel ce ma trindavesc spre rugaciune si spre implinirea poruncilor lui Dumnezeu, sa ma indrepteze sai sa-mi dea cuget, ca sa doresc a ma ruga lui neincetat. Cheama si pe Duhul Sfint- izvorul carele te-a intarit pe tine, Fecioara curata la lupta cea buna ca sa-mi zideasca mie inima curata si Duhul drept sa innoaisca intru cele dinlauntrul ale mele si mai virtos sa ma cheme si sa-mi dea osindie, ca sa ma nevoiasca in viata curata si sa ma intareasca in facerea faptelor bune. Cred ca toate acestea mi le poti mijloci mie, o Sfinta Paraschiva, la Sfinta treime si de vei vrea ai putinta a-mi ajuta mie, ca ceea ce ai preamarit pe Dumnezeu cu faptele tale. AMIN.

Cuvioasa Maica Paraschiva, in genunchi vin la tine sa ca sa te rogi Parintelui ceresc pentru iertarea pacatelor mele savirsite cu fapta sau cu gindul, cu vina sau fara vina mea si astfel cu sufletul curat vin si te rog ajuta-ma.
Sterg din minte orice gind in afara de tine Doamne si unde esti tu acolo e si Harul Tau. Nici un lucru nu-mi este greu Doamne. AMIN"

Rugaciunea de joi care implineste dorintele

Această rugăciune se face fie 9 zile consecutiv, fie în 9 zile de joi consecutiv: "O, sfântă apărătoare a celor aflați la mare nevoie, tu, care străluceşti precum steaua speranței în bezna întunericului, binecuvântată Sfântă Rita, oglinda vie a harului lui Dumnezeu, exemplu de răbdare şi tărie, model al tuturor etapelor vieții! Alătur voința mea celei a lui Dumnezeu, grație Mântuitorului Iisus Hristos, care a îndurat purtarea coroanei de spini și căruia tu i-ai fost alături zi de zi. Mijlocește tu, cu harurile și virtuțile tale, ruga mea către Sfânta Fecioară Maria, ca să îmi asculte durerea întru slava lui Dumnezeu și sfințirea mea. Îndrumă-mă și arată-mi calea cea bună, o, sfântă protectoare şi susținătoare a celor aflați la necaz, să pot obține iertarea păcatelor, perseverență, puterea de a păși cu curaj, bunătate și răbdare pe calea vieții. [Acum se spune dorința.] Sfântă Rita, avocata imposibilului, roagă-te pentru noi! Sfântă Rita, avocata celor neajutorați, roagă-te pentru noi! Ajută-mă, Sfântă Rita! Roagă-te pentru mine, ca prin tine să-mi crească iubirea pentru Hristos şi pentru crucea Sa."

Rugaciunea zilei de MIERCURI

Rugaciunea zilei de miercuri

Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa. Ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar.

La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta. Si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum. Ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale.

Rugaciunea care tine dusmanii la distanta

Nu Te departa de la mine Doamne. Si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase. Nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi. Ci ca femeia cea pacatoasa sa-Ti spal picioarele, cu lacrimile ochilor mei. Pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din Gura Ta cea dulce Iertate sa-ti fie pacatele.

Rugaciunea pentru MARTI

RUGĂCIUNEA DE MARŢI

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plîng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpîne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să ma duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.

Rugaciunea pentru LUNI

„Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință recunosc și mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiești.

Deci astăzi, că este luni și începutul săptămânii, mă rog cu umilință îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, și-mi ajută să pun început bun și să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire!

O Doamne, astăzi îți dau sufletul și trupul meu și voința mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, în această lume iar nu în cealaltă viață. Și Iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de mărirea Ta în rai.

La aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic: O, cereștilor ajutători și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulţumesc pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dați în toate zilele nouă, nevrednicilor și păcătoșilor. Scutiți-mă de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, ca să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciți-mă să vă văd la moartea mea stând în jurul meu și să duceți sufletul meu în cer, ca să se închine măririi Feței lui Dumnezeu, iar vouă să vă mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut pentru mine și binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.”

Invidia sub masca prieteniei

Invidia

Nimic nu-i dezbină mai mult pe oameni decât invidia, care e o boală neînchipuit de grea şi mult mai primejdioasă decât iubirea de argint, căci ea este rădăcina tuturor relelor. Iubitorul de argint este mulţumit atunci când el dobândeşte ceva, pe când cel care invidiază nu se mulţumeşte decât atunci când semenul său nu dobândeşte nimic. Fericirea sa este nefericirea celuilalt. Există o nebunie mai mare ca aceasta? Omul invidios se topeşte ca o lumânare văzând că vecinului său îi merge bine. Astfel, el nu numai că se lipseşte de bunătăţile cereşti, dar nici în această viaţă nu are linişte. Molia nu roade lâna şi nici viermele carnea aşa cum invidia roade şi distruge inima şi măruntaiele omului invidios.

Nu este nici o greşeală dacă îi numim pe invidioşi fiare şi demoni. Aşa sunt invidioşii sau chiar mai răi, pentru că fiarele se năpustesc asupra noastră numai când sunt flămânde sau când noi le stârnim, însă invidioşii, de multe ori chiar şi atunci când le facem bine, se poartă ca şi cum i-am fi nedreptăţit. Demonii simt duşmănie faţă de noi, dar nu şi faţă de ceilalţi demoni, în vreme ce oamenii invidioşi nu ţin cont de nimic. Aceştia nu se îngrijesc de mântuire şi îşi dau sufletul la iad, umplându-şi inimile cu tristeţe şi tulburare fără nici un motiv.

Rău mare este invidia. Există ceva mai rău decât ea? Poate preacurvia. Dar cel care săvârşeşte preacurvie măcar, pe de o parte, simte o anumită plăcere, iar pe de altă parte, păcătuieşte doar câteva minute, pe când cel care invidiază nu se odihneşte zi şi noapte, căci invidia este un vierme care îi roade inima fără încetare.

Aşa cum porcul este mulţumit când se tăvăleşte prin noroi, şi diavolul, când ne face rău, la fel se bucură omul invidios de răul semenului său. Se simte foarte bine când cineva din jurul său păţeşte o nenorocire. Nefericirea celuilalt este fericirea sa şi fericirea celuilalt este nefericirea sa. Aşa cum scarabeul se hrăneşte cu murdărie, la fel se hrăneşte şi omul invidios cu suferinţele altora.

Oamenii văd cum este înjunghiat un animal şi le pare rău de el. Însă cel invidios vede că semenul său are parte de binefaceri, şi suferă, se face fiară sălbatică şi se îngălbeneşte de ciudă. Ce nebunie mai e şi asta? Spu-ne-mi: de ce faci astfel? Ce te-a apucat? Te necăjeşte faptul că fratele tău este fericit, important şi faimos? Dimpotrivă, pentru acestea ar trebui să te bucuri şi să-I mulţumeşti lui Dumnezeu.

Îmi vei spune: „Am vrut doar ca Dumnezeu să Se slăvească prin mine”. Însă atunci când te bucuri pentru fericirea aproapelui tău, Dumnezeu Se slăveşte prin tine. Iar dacă Dumnezeu Se slăveşte prin aproapele tău, iar acesta îţi este duşman, este un motiv în plus să ţi-l faci prieten. Dar tu, dimpotrivă, faci din prieten duşman, pentru că Dumnezeu Se slăveşte prin acela. În ce fel ţi-ai mai putea arăta duşmănia faţă de Dumnezeu?

Iată de ce, chiar dacă ai face minuni sau ai fi curat cu trupul, dacă ai posti şi te-ai nevoi şi dacă ai ajunge la virtuţile îngerilor, nu eşti decât un păcătos, pentru că a pus stăpânire pe tine patima invidiei. Nu te deosebeşti cu nimic de închinătorii la idoli, dacă îi iubeşti pe cei care te iubesc. Gândeşte-te atunci care este starea ta dacă îi urăşti pe cei care te iubesc. Este mai rău să invidiezi decât să duşmăneşti, pentru că cel care duşmăneşte se potoleşte dacă dispare pricina duşmăniei lui şi chiar şi-l face prieten pe duşmanul său, pe când cu cel care invidiază aşa ceva nu se întâmplă niciodată. Cel care duşmăneşte îşi arată pe faţă patima, pe când invidiosul o ţine ascunsă. Cel care duşmăneşte are un anumit motiv pentru care se comportă astfel, pe când invidiosul nu are nici un motiv, în afară de patima sa şi de îndemnul satanei.

Află că cine doreşte rău semenului său sau îl nedreptăţeşte, sie însuşi îşi face rău. Pe când cine doreşte binele pentru semenul său sau îi face bine, sie îşi face bine. Cel care este vorbit de rău, nu numai că nu va fi nedreptăţit, dar va primi şi o mare răsplată. Nu acesta este vrednic de pedeapsă – bineînţeles, dacă nu a prici-nuit el însuşi vorbele rele care s-au iscat despre el –, ci acela care îl vorbeşte de rău.

Poate că îmi vei spune acum: „Nu îl vorbesc de rău degeaba. Mi-a făcut nedreptate”. Ţi-a făcut nedreptate? Atunci de ce te nedreptăţeşti şi tu acum, judecându-l pe omul care ţi-a făcut nedreptate? Astfel, semeni cu cel care, încercând să se apere, întoarce cuţitul înspre sine. Dacă vrei şi ţie să-ţi faci bine şi pe acela să-l cuminţeşti, spune despre el cuvinte bune. Dacă spui cuvinte rele, nu vei fi crezut de ceilalţi, care se vor gândi că vorbele tale izvorăsc din duşmănia pe care o ai faţă de el.

Nu-ţi murdări, dar, sufletul cu răutate, ci împodobeşte-l cu virtuţi. Nu arunca în semenul tău cu noroi, ci împleteşte-i cununi prin cuvinte de laudă. Nu scoate din gura ta necurăţii, căci tu vei fi primul care le va simţi duhoarea, ci oferă bunătate şi dragoste, ca să fii tu primul care le simte mirosul plăcut. Nimeni nu-l iubeşte pe omul invidios, pe când pe omul bun, care ştie să spună cuvinte frumoase despre orice, cu toţii îl iubesc ca pe un frate adevărat.

Atunci când invidiem pe cineva, îi facem acestuia, fără voia noastră, un mare bine. Pentru că Dumnezeu există şi le vede pe toate. Şi dacă este nedreptăţit un om care nu nedrep-tăţeşte pe nimeni, cu atât mai mult este acesta binecuvântat şi slăvit. În acelaşi timp, tu care invidiezi, eşti pedepsit. Şi cum să nu fii pedepsit când invidiezi un om care nu ţi-a făcut nici un rău, dacă eşti pedepsit şi atunci când nu te bucuri pentru binele vrăşmaşului tău?

De ce suferi, omule, pentru fericirea semenului tău? Dacă trebuie să suferi pentru ceva, să suferi pentru nefericirea ta, nu pentru bunăstarea celuilalt. Invidia ta este o nebunie, după cum vezi şi tu, de aceea eşti de neiertat. Desfrânatul poate aduce în apărarea sa faptul că l-a îndemnat dorinţa cărnii, criminalul aduce furia, hoţul, sărăcia. Dar tu ce motiv ai avut? Nici un alt motiv decât răutatea ta nemăsurată.

Mare neajuns este invidia, foarte mare neajuns! Invidia ne face să nu ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru.

Dar acesta este omul invidios: nu poate suferi să-l vadă pe celălalt că este fericit, căci fericirea aproapelui său este nenorocirea sa.
Însă, tu, care te chinui din pricina invidiei, vei fi nefericit.
Nefericiţi sunt şi au fost toţi oamenii invidioşi din toate timpurile şi din toate locurile, pentru că se chinuiesc din pricina răutăţii lor şi, mai mult decât atât, sunt izgoniţi de Dumnezeu pentru acest păcat înfricoşător. Nu le rămâne altceva de făcut decât să se pocăiască şi să dobândească smerenie şi dragoste, ca să primească linişte sufletească şi bunăvoinţa lui Dumnezeu.

SURSA https://www.ioanguradeaur.ro/741/invidia/

Rugaciunea secreta de la muntele Athos

Universul este plin de puterea nemărginită a lui Dumnezeu. Deși nevăzută, ea poate fi simțită. Prin rugăciune, puterile cerului sunt puse la dispoziție și Dumnezeu toarnă binecuvântări peste capacitatea noastră de a primi.“Rugăciunea este deschiderea inimii lui Dumnezeu ca unui prieten” este o definiție. Rugăciunea este comuniune cu cerul, o conversație în ambele sensuri între Dumnezeu și om. Rugăciunea este parola inimii umilite atunci când se apropie de Majestatea cerului. Unul dintre primii creștini a scris: “Prin rugăciune vasul gol este adus la fântâna plină”.

Unii simt că nu se pot ruga deoarece nu știu cum să vorbească lui Dumnezeu. Ei nu știu ce să spună. Dar Dumnezeu ascultă mai degrabă la inimile noastre decât la buzele noastre când ne rugăm. Cuvintele pe care le spunem sunt fără însemnătate în comparație cu simțămintele noastre cele mai adânci.

RUGACIUNEA CATRE MAICA DOMNULUI

Maica Domnului, Fecioara Maria, eu robul tau ma  rog Tie in fiecare zi, pentru sanatate, iertarea pacatelor, spor in viata, realizarea dorintelor, indepartarea bolilor, a farmecelor, a blestemelor dusmanoase de la sufletul meu, casa si familia mea. AJUTA-MA Maica a Domnului, ca prin puterea Ta, Nascatoare de Dumnezeu, sa am un destin fericit in viata pe care o mai am de trait. Sa traiesc alaturi de oameni  buni, in pace si liniste, in armonie si intelegere deplina in viata mea de toate zilele.
Pentru care, drept multumire si recunostinta, voi inchina aceasta rugaciune in fiecare seara de trei ori pentru marele ajutor pe care il voi primi de la Tine, Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu.

AMIN.

Rugaciunea celor 5 degete

1.Degetul mare este cel mai apropiat de voi,asa ca incepeti rugaciunile pentru cei apropiati voua.Ei sunt persoanele cele mai apropiate voua.A va ruga pentru cei dragi voua, este cea mai dulce obligatie.

2.Aratatorul este dedicat celor care va invata, va instruiesc si va vindeca.Ei au nevoie de suport si intelepciune pentru a-i ghida pe ceilalti.Mereu sa ii pastrati in rugaciunile voastre.

3.Degetul cel mai inalt este pentru cei care ne conduc. Si ei au nevoie de Dumnezeu in drumul lor.

4.Degetul inelar.Poate va surprinde, dar este cel mai slab dintre degete.Ne aminteste sa ne rugam pentru cei slabi si bolnavi.Cei bolnavi, raniti sau slabi mereu au nevoie de rugaciuni.

5.Ultimul deget este degetul mic.Cel mai mic dintre toate degetele va reaminteste ca trebuie sa va rugati pentru voi insiva.Atunci veti putea vedea in mod clar nevoia celorlalti si sa aveti putere pentru a va ruga pentru altii sau pentru grup.Si de asemenea, veti putea sa va rugati pentru voi, pentru a va rezolva propriile probleme.


P.S. Traducere engleza-romana = Valentina C. 

Rugaciune pentru reusita in viata

Doamne, asa precum arde lumanarea mea de repede, luata din sfanta biserica, tot asa sa-mi ajute Dumnezeu, Maica Precista si toti sfintii, ca sa piara tot atat de repede toate facaturile, spurcaciunile, toate relele si patimile, blestemele si lucrurile diavolesti, farmecele, descantecele, mestesugurile si uneltele diavolesti de la locul unde
stau, de la casa mea, din familia mea, de la cei bantuiti de patimi (bautura, cafea, tutun, curvie, jocuri de noroc, neascultare si nesupunere, injuraturile de cele sfinte), din capul meu, din trupul meu, din sufletul meu, din familia mea. 

Doamne, ajuta-ma sa-mi recapat sanatatea, linistea, sporul si prosperitatea casei, a serviciului, a locului unde lucrez, sa fiu binevazut, sa am spor in casa, in vite, in pasari, sa fiu ferit de accidente si de relele intamplari, eu si casa mea, familia si colaboratorii de la munca. 

Doamne, sa se departeze vrajmasii si sa se imblanzeasca, sa am soarta buna de la Dumnezeu, sa mi se dezlege cununiile si facaturile, sa fiu ferit de argintul viu si lucrurile vrajitoresti sa nu aiba putere asupra mea. Doamne, fereste casa mea de ura si invidie, de certuri, de batai, de boli molipsitoare, de betii, de anturaj prost. Doamne, fereste familia mea si sufletele noastre de toate incercarile si rautatile si da-ne, Doamne, sanatate, impliniri, realizari si viata fara de primejdii. Doamne, intareste-ma si pastreaza-mi credinta stramosilor, credinta crestinilor. 

Doamne, ocroteste pe parintii mei, pe fratii mei, pe surorile mele (se spun numele lor) si dezleaga blestemele viilor si mortilor cazute asupra noastra. Si lumineaza mintea si soarta copiilor nostri, da-le spor la invatatura si reusita in viata. Doamne, vegheaza si intareste tineretul si copiii celor de-un neam si o credinta cu noi. Doamne, ai grija de toti copiii si intelepteste si pe copiii mei. (Toate numele pentru care se roaga respectivul.) Doamne, da-ne painea cea de toate zilele si linistea ta cea sfanta! 

Doamne, sa se implineasca toate rugaciunile noastre! Doamne, ajuta-ne! Doamne, iarta-ne! Doamne, miluieste-ne! Doamne, fie-Ti mila de noi! Doamne al puterilor, fii cu noi! Amin!