vineri, 23 august 2019
Intelepciune japoneza
Străinii ar putea vorbi ore întregi, probabil, despre natura misterioasă a culturii japoneze. Ceea ce este mai fascinant și captivant despre această țară este probabil faptul că, în ciuda îmbrățișării sale a modernitatii și a realizărilor tehnologice imense, oamenii săi continuă să mențină legături foarte puternice cu rădăcinile și tradițiile antice.
1. Un obiect în plus e o grijă în plus.
2. Fără oameni simpli nu există oameni mari.
3. Tine minte recunoștința ca și supărarea.
4. Nu s-a întâmplat vreodată ca cineva în pielea goală să piardă ceva.
5. Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere.
6. Fă ce poți, iar ceea ce nu poți, lasă în voia soartei.
7. Dacă întrebi – ți-e rușine un minut, iar dacă nu știi – ți-e rușine toată viața.
8. Când vine nenorocirea, bizuie-te doar pe tine.
9. După ce te-ai gândit bine – hotărăște, iar după ce ai hotărât – nu te mai gândi.
10. Nu există dușman mai periculos decât prostul.
11. Nu-l reține pe cel ce pleacă și nu-l alunga pe cel ce vine.
12. Cazi de 7 ori dar ridică-te de 8 ori.
13. În casa în care oamenii râd, vine fericirea.
14. Dacă o problemă poate fi rezolvată, atunci nu trebuie să-ți faci griji. Dacă problema nu are soluții, e inutil să-ți faci griji.
15. Omul rău încearcă să se justifice, omul bun – să-și îndrepte greșeala.
16. Fii învățătorul inimii tale – nu-i permite inimii să devină învățătorul tău.
17. Repede înseamnă încet, dar fără întreruperi.
18. Negustorul înțelept nu-și scoate chiar la început toată marfa.
19. Uneori o clipă e mai de preț ca o comoară.
20. Fii precaut cu cel ce tace.
21. O broască într-un puț nu cunoaște măreția mării.
22. Cel care dorește foarte mult să se ridice va gândi la o cale de a construi o scară.
23. Soțul și soția ar trebui să fie asemenea cu o mână și un ochi: atunci când mâna doare, ochii plâng; și când ochii plâng, mâna le șterge lacrimile.
24. Soarele nu știe cine are dreptate sau cine greșeșete. El strălucește fără scop și oferă căldură tuturor.
25. Dacă o femeie dorește ceva, va urca și un munte ca să obțină acel ceva.
26. Dacă doriți să pictați o ramură, trebuie să auziți suflarea vântului.
27. Cinstea / Sinceritatea excesivă se învecinează adesea cu prostia.
28. O vorbă bună te poate menține cald timp de trei luni de iarnă.
29. Cine bea nu cunoaște pericolele vinului; cel care nu bea nu-i cunoaște beneficiile.
30. Când cineva este îndrăgostit, cicatricile lăsate de pojar ii par la fel de frumoase ca și gropitele de pe obrajii unei persoane.
31. Chiar dacă o sabie este necesară doar o singură dată într-o viață, tot ar trebui să fie purtată tot timpul.
32. Florile frumoase nu dau roade bune.
duminică, 11 august 2019
Ce sa faci daca ai parinti toxici !
Nu e necesar sa va iertati parintii pentru a va simti mai bine si pentru a va schimba viata!
Principiile religioase, filozofice si psihologice va spun de cele mai multe ori ca iertarea este primul pas spre linistea sufleteasca (uneori chiar unicul), dar eu nu cred asta. La inceputul carierei mele am facut aceasta greseala si le-am cerut clientilor mei sa-i ierte pe cei care le facusera rau, mai ales pe parinti. Alti clienti sustineau inca de la inceputul terapiei ca si-au iertat deja parintii pentru raul facut, dar ulterior constatam ca asta nu-i ajuta deloc sa se simta mai bine! Unii se simteau chiar si mai complexati, si mai vinovati, gandeau "poate nu i-am iertat suficient" etc. Am inceput sa examinez cu atentie conceptul de iertare si sa ma intreb daca nu cumva iertarea chiar incetineste procesul vindecarii.
Am concluzionat ca iertarea cuprinde doua aspecte: renuntarea la dorinta de razbunare si absolvirea vinovatului de raspundere. Am acceptat ca trebuie sa renuntam la gandul de razbunare. Dorinta de razbunare este un sentiment normal, dar negativ, creeaza nefericire si frustrare si lucreaza impotriva starii emotionale de bine. O razbunare ofera o satisfactie efemera si produce in schimb haos emotional. Este o pierdere de energie si de timp. Renuntarea la dorinta de razbunare este un pas dificil dar sanatos. Celalalt aspect nu este insa atat de clar definit. Totusi aveam senzatia ca ceva nu este in regula, din moment ce ni se sugereaza sa ignoram responsabilitatea unui om care a maltratat alt om, mai ales un copil. De ce, pentru numele lui Dumnezeu, am ierta un parinte care a batut si a terorizat? Un parinte care a chinuit si a facut viata altora un iad? Acest gen de iertare nu este decat o alta forma de negare: "Daca te iert, ne putem preface in continuare ca ceea ce s-a intamplat n-a fost asa grav." Aceasta componenta a iertarii ii impiedica pe multi oameni sa-si recastige controlul asupra propriei vieti.
Unul din cele mai periculoase aspecte ale "iertarii" este ca influenteaza capacitatea de a elimina emotiile/sentimentele acumulate si tinute la adapost atata timp. Cum poti sa mai fii furios pe un parinte pe care l-ai iertat? Responsabilitatea nu poate merge decat in doua directii: in exterior, catre oamenii care ne-au facut rau, sau in interior, catre propria persoana. Cineva trebuie sa poarte raspunderea. Deci puteti sa-i iertati pe parinti, dar va veti uri pe Dvs. insiva si mai mult. Iertarea nu e o scurtatura ca sa suferiti mai putin in timpul terapiei. O perioada trebuie sa va pastrati furia vie daca doriti rezultate. Ii putem ierta pe parintii "toxici", dar mai bine s-o facem la sfarsitul decat la inceputul perioadei de curatenie emotionala.
Este normal sa fim furiosi pentru ce s-a intamplat. Este normal sa fim tristi pentru ca nu am primit dragostea pe care ne-am fi dorit-o. Trebuie sa incetam a minimaliza sau a ignora suferinta care ne-a fost provocata. "A ierta si a uita" se traduce mult prea des prin "a ne preface ca nu s-a intamplat nimic". Iertarea este acceptabila numai atunci cand parintele care v-a facut un rau face ceva ca sa merite iertarea; el trebuie sa recunoasca ce a facut, sa-si asume intreaga responsabilitate si sa demonstreze prin fapte ca vrea sa-si repare greseala. [...] Linistea sufleteasca v-o veti recapata atunci cand va veti desprinde de controlul parintilor toxici, chiar si fara a-i ierta. Susan Forward – Parinti toxici
joi, 1 august 2019
Povestea ingerului pazitor
A fost odata ca niciodata o femeie rea si amarnica la suflet. Si femeia aceea a facut cat a facut umbra pamantului si, implinindu-i-se sorocul, a murit. Si murind n-a lasat dupa ea nici o fapta buna. Dracii au pus atunci gheara pe ea si au aruncat-o in iazul de foc. Iar ingerul ei pazitor sta pe mal si-si tot framanta mintea:
- Oare ce fapta buna o fi savarsit in viata ei ca sa pot pune o vorba pentru ea la Dumnezeu?
Si, aducandu-si aminte, se duce el si-I spune lui Dumnezeu:
- A smuls din gradina un fir de ceapa si l-a dat de pomana, a miluit o biata femeie saraca.Ingerul a coborat de graba in iad si, intinzandu-i firul de ceapa, a zis:
- Apuca-te vartos de el, femeie, si eu am sa te scot afara.
Si a inceput sa traga binisor, binisor de fir, pana ce a scos-o aproape toata din iaz. Dar ce sa vezi? Ceilalti osanditi, cand au prins de veste ca ingerul vrea s-o scape, s-au agatat care mai de care de ea, sa-i traga si pe ei afara. Scorpia de femeie insa, haina cum era la suflet, a inceput sa dea din picioare si sa urle:
- Pe mine vrea sa ma scoata, nu pe voi, ceapa e a mea, nu a voastra!
Nici n-a apucat sa termine, si firul de ceapa s-a rupt. Femeia a cazut inapoi in iad si arde si acum in focul gheenei, ingerul a izbucnit in plans si a plecat.
- Ia firul acela de ceapa, zice Dumnezeu, si da-i-l sa se agate de el, si cauta s-o tragi afara. Daca izbutesti s-o scapi, sa vina aici in rai, daca nu, sa ramana unde se afla acum.
Rugaciunea de lumina a arhanghelilor
Rugaciune de dezlegare a lui Mihail Arhanghelul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)