O femeie bătrână îl caută într-o zi:”A, Nastratin Hogea, dacă ai şti situaţia noastră!
Familia noastră nu şi-a putut permite să locuiască decât într-o mică casă, şi suntem înghesuiţi acolo eu, bărbatul meu, fiul meu, soţia lui şi copiii lor: e înspăimântător, nu mai putem trăi aşa.
-Da, înţeleg, spuse Nastratin Hogea, dar există un remediu.
- Care?
-Îţi voi spune, dar trebuie mai întâi să-mi promiţi săfaci tot ce-ţi voi cere.
-Bine, promit.
-Bun, şi să vii în fiecare zi să îmi spui noutăţile.
Aveţi câine?
-Da.
-Şi pisică?
-Da.
- Atunci luaţi-i şi pe ei în casă.
-Dar, Nastratin Hogea, ce îmi ceri?
-Ai promis să faci tot ce-ţi spun, nu-i aşa?”
Ea a plecat şi a făcut după cum a promis.
”E oribil, îi spune lui Nastratin Hogea revenind a doua zi.
Câinele şi pisica s-au păruit tot timpul, n-am avut nici un moment de odihnă.
-E bine.Aveţi şi capră?
-Da.
-Atunci luaţi-o înăuntru.
”Când ea reveni a doua zi:” Ah, Nastratine, capra n-a avut stare, arăsturnat totul, n-am putut dormi toată noaptea, ce ne vom face?
-Nu-ţi fă griji, totul merge bine.Aveţi şi găini?
-Da.
-Atunci aduceţi-le înăuntru.
”Nu vă mai povestesc în ce hal reveni bătrâna a doua zi.”
Porc aveţi? întrebă vesel Nastratin.
-Da,spuse ea copleşită.
-Ei bine, adu-l în casă acum.”
Ea a vrut să protesteze, dar nu avu curaj: doar promisese.
A doua zi, cu lacrimi în ochi, spuse în hohote de plâns: ” Nastratin Hogea, mi-ai promis ajutorul, dar merge din ce în ce mai rău.Vom înnebuni,viaţa noastră e un infern!
-Bine,spuse Hogea cu gravitate,trăgându-se de barbă, voi aranja totul. Scoate porcul şi revino mâine să mă vezi.”
A doua zi, ea reveni surâzând:”Ah, ne simţim mai bine, începem să respirăm.-Acum, scoate găinile...” Şi astfel, zi după zi, toate animalele părăsiră casa.
Când ieşiră toate, Nastratin Hogea întrebă: Acum cum e? - A, e extraordinar, e ca în paradis, lumea cântă şi se îmbrăţişează.
-Ei bine, vezi, sunteţi în acelaşi punct ca în ziua când ai venit să te plângi că viaţa e insuportabilă. Atunci, de ce te-ai plâns?
”Unii vor zice:”E o istorie prostească!” Să spunem că e un pic exagerată; dar e adevărat că indiferent cum ne simţim, bine sau rău, fericiţi sau nefericiţi, totul este relativ. Sunteţi câteodată leneşi,trişti, viaţa vă pare fără culoare, fără gust...şi iată, primiţi o veste rea, a avut loc un accident şi unmembru al familiei e grav accidentat. Veţi fi nefericit. Dar peste câteva ore, aflaţi ca e o eroare, a fost o confuzie. Atunci, pe neaşteptate, ce bucurie! Viaţa va părea uşoară, frumoasă şi bogată! Da, dar de ce nu vi se părea aşa şi înainte? De ce a trebuit să vi se anunţe, din greşeală, o catastrofă pentru a vă face conştient că înainte aţi fost fericit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.