Spiritul este deasupra legilor destinului

Toate încercările care ne vin au o raţiune; trebuie să o căutăm şi dacă o vom face cu sinceritate,cu scopul de a progresa, lumea invizibilă, care nu e chiar închisă şi crudă, ne va da răspunsul. Vă poate releva cum, într-o altă încarnare, aţi călcat legile divine şi vă poate arăta că primiţi aceste încercări în conformitate cu justiţia divină, pentru a vă îndemna să vă reparaţi erorile. Desigur, veţi spune: “Dar de ce în această formă? Această judecată putea veni cu blândeţe, cu gentileţe, să mi se explice cu cuvinte amiabile ce trebuie să fac pentru a mă schimba. Nu sunt atât de prost ca să nu înţeleg.”

Din păcate, nu vă cunoaşteţi de loc. Da, de câte ori entităţile celeste au venit să vă explice în toate manierele posibile că trebuie să fiţi mai conştiincios, mai cinstit, mai răbdător, mai generos, etc.,şi voi n-aţi auzit, n-aţi văzut, n-aţi înţeles nimic. 

Deci acum, pentru că v-aţi arătat atât de surd, orb,mărginit, trebuie să fiţi puţin zguduiţi. 

Iată de ce justiţia divină v-a trimis să vă încarnaţi în condiţii dificile, unde aveţi de suferit pentru a vă plăti datoriile şi aveţi de învăţat câteva adevăruri. 

Şi voi trebuie să acceptaţi această situaţie.De altfel, dacă nu vreţi să acceptaţi aceasta, nu se schimbă, oricum, nimic. Nu ne putemsustrage justiţiei divine şi nu o putem evita. 

De aceasta, e inutil să consultăm astrologi, cum fac unii, pentru a vă preveni de pierderile şi acidentele la care sunteţi expuşi. 

E inutil să vă puneţi la adăpost.Pentru că, orice veţi face, nu evitaţi nimic: nu scăpaţi de destin prin şiretlicuri. Singurul lucru pe care îl puteţi face este să lucraţi cu lumina, pentru ca atunci când zilele încercărilor vor veni, să aveţi posibilitatea de a le suporta mai bine.Ştiţi, de exemplu, că veţi suferi de o boală gravă: ei bine, ducând o viaţă raţională, purificând şi întărind organismul vostru, vă pregătiţi armele cu care veţi lupta. Nu aveţi posibilitatea să evitaţi această boală, dar în ziua când va începe, îi veţi putea micşora aria de acţiune. 

Această lege e valabilă întoate domeniile: eforturile pe care le faceţi pentru a vă întări şi pentru a vă purifica vă vor permite să înfruntaţi încercările în condiţii mai bune.Destinul nu se lasă înduioşat, dar el nu e niciodată crud; e just. 

Toate greşelile pe care le-aţi comis se adună pe un platan al balanţei, dar dacă vă decideţi să vă redresaţi viaţa, tot ceea ce faceţi bun va apăsa pe celălalt platan. Deci, când va veni momentul de a plăti pentru greşeli, gândurile,sentimentele, acţiunile voastre bune intervin pentru ca plata să fie mai mică. Aceasta înseamnă, deasemenea, că nu trebuie să fim fatalişti spunând: “Pentru că destinul meu e aşa şi aşa, nu e nimic defăcut, trebuie să-l accept.” Nu. Nu uitaţi niciodată aceasta: destinul nu ne cere sufocarea, înăbuşirea spiritului. 

Din contră, destinul există pentru a ne obliga să ne trezim spiritul şi să lucrăm cu el, pentru ane crea un nou destin.Din cauza greşelilor săvârşite în încarnările precedente, omul trebuie să sufere, conform destinului său; hinduşii spun că e o “Karmă” de plătit. 

Dar aceasta nu semnifică că e imposibil de areacţiona la aceasta, pentru că cel ce nu face nimic altceva decât să sufere, o sfârşeşte, într-o zi, strivit.

Din contră, trebuie să luptăm cu armele iubirii şi luminii, pentru a triumfa asupra destinului şi pentru a intra în ordinul Providenţei. 

Din acest moment, nu mai există destin pentru omul ce s-a hotărât sătrăiască în lumină. El a schimbat planul, legile nu mai sunt aceleaşi, a ieşit din lumea fatalităţii pentru aintra în cea a graţiei.Marea majoritate a oamenilor, care nu au idei prea clare despre acest subiect, folosesc cu indiferenţă cuvântul destin pentru tot ce li se întâmplă în viaţă, bun sau rău. Nu, să numim, dacă vreţi,“destin” consecinţele ignoranţei noastre, greşelilor noastre, şi “Providenţă” consecinţele luminii noastre şi a tot ceea ce am făcut bun. Deci, acum e clar: există Providenţă pentru cei ce trăiesc în lumina şi dragostea divină şi există destin pentru cei ce se încăpăţânează să rămână mărginiţi şi răutăcioşi. Acel care vrea să iasă de sub influenţa destinului trebuie să înceapă prin a vedea clar lucrurile: să discearnă gândurile, sentimentele şi faptele care-i îngreunează karma, şi să se străduie să devină mai înţelegător,mai pur, mai dezinteresat. Astfel el va intra în sfera Providenţei unde îşi crează cu adevărat viitorul.Cu căteva excepţii, extrem de rare, nici o fiinţă umană n-a venit pe pământ fără să aibă greşeli de reparat, datorii de plătit. 

Caţi Iniţiaţi, caţi sfinţi şi profeţi au suferit, de asemenea, pentru a-şi repara greşelile pe care le-au făcut în încarnările anterioare! 

Aceasta nu a înpiedicat sufletul şi spiritul lor să trăiască în splendoarea divină, pentru că munceau fără răgaz, în ciuda karmei lor, şi astfel au devenit sfinţi.Orice vi se întâmplă, trebuie să vă păstraţi spiritul vostru într-o regiune inatacabilă. Aici trebuie să vă refugiaţi pentru a munci. Atunci, chiar dacă karma vă asaltează, vă veţi simţi deasupra: karma vrea să vă limiteze, voi vă veţi elibera; karma vrea să vă ţină în întuneric, voi vă veţi ilumina...pentru că în ciuda oricăror încercări voi vă continuaţi eforturile. Da, trebuie să căutaţi să ajungeţi la acel punct încare veţi scăpa sferei de influenţă a karmei.

Se pune acum problema de a şti dacă puteţi urca până acolo, dacă sunteţi capabili de a vă stabiliîn această regiune care se găseşte dincolo de vânturi, vârtejuri şi fulgere. Tocmai despre această regiune vorbea Iisus când dădea sfatul de “a construi casa pe stâncă”. Stânca este sfera spiritului încare trebuie să ne plasăm lăcaşul, pentru că este singurul loc ferit de intemperii. Este de asemenea“înaltul refugiu” din Psalmul 91: planul cauzal. Până când nu aţi atins această sferă prin gândire şi meditaţie, veţi stagna în regiunile inferioare ale planului mental şi al planului astral şi veţi fi vulnerabili,veţi rămâne pradă zbuciumărilor.Sper că aceste cuvinte vor clarifica mai bine problema. Nu putem scăpa karmei, dar putem să o plătim în diferite feluri. Este ca şi în viaţă, cel mai des se plăteşte cu bani, dar sunt alte mijloace de a-ţi achita datoriile: poţi munci sau face un cadou sau poţi face un serviciu...

În plan spiritual cel mai bun mijloc de plată este de a strânge aur, adică a-ţi dezvolta calităţi şi virtuţi. Dar şi rugăciunea e o formă de plată, pentru că şi în rugăciune puneţi aur, tot ce este mai bun din inima voastră, din sufletul şi spiritul vostru. Vă căiţi pentru greşelile voastre, promiteţi să le reparaţi prin fapte bune. 

Atunci Cerul spune:”De vreme ce se căieşte şi vrea să-şi repare greşeala, înseamnă că a înţeles: să-i uşurăm încercările”. Pentru că, ce doreşte Cerul? Ca noi să fim mai buni. El nu vrea să ne strivească, la ce i-ar servi? Dorinţa sa este ca noi să devenim mai conştienţi, mai înţelepţi; de aceea, dacă noi avem capultare, el continuă să ne trimită încercări. Dar dacă vede că noi am înţeles fără să trebuiască să trecem prin toate aceste încercări, îi este suficient, el nu ţine să ne nimicească.Există multe exemple de oameni care au plătit datoriile lor karmice lucrând pentru alţii,sacrificându-se, dându-şi timpul şi forţele, gândurile şi sufletul...Aceasta, pentru că nu trebuie să luăm de pretext cunoaşterea legii karmei, pentru a rămâne indiferenţi suferinţelor umane. 

Din nefericire, iată ce am constatat: auzind vorbindu-se despre karmă, anumiţi aşa zişi spiritualişti, în loc să gândească la toţi cei care suferă şi a se decide să facă ceva pentru ajutorarea lor, se mulţumesc să spună:”Oh, este karma lor”, şi nu fac nimic. 

Dacă o folosesc pentru a avea motive de a se bălăci în egoismul lor, uneoriar fi de preferat ca oamenii să nu fi auzit niciodată vorbindu-se de karmă. De aceea, consider că este o mare superioritate din partea occidentalilor de a nu accentua suferinţele celorlalţi fără a face nimic.

După cum se vede, când e foamete, sunt epidemii, inundaţii, cutremure de pământ, ei organizează imediat ajutoare, şi este minunat!

În realitate, bineînţeles, ar fi mai bine ca toţi să cunoască legile destinului, să înţeleagă de ce li se întâmplă anumite nenorociri şi se întâmplă şi altora, însă fără a înceta de a-i dori să-i ajute. Unii vor zice:”Dar de ce să-i ajutăm, de vreme ce primesc ce merită?” 

Întâi, pentru că eforturile ce le facem pentru a ajuta alte fiinţe nu sunt niciodată inutile: în anumite circumstanţe, văzând sinceritatea voastră,Cerul se poate îmbuna. Şi apoi, pentru voi înşivă, pentru a progresa. Ajutându-i pe ceilalţi, dezvoltaţi ceva în voi înşivă. Este ceea ce răspund totdeauna celor ce mă întreabă, de ce mă ocup atât de mult de ceilalţi; pentru că simt că aceasta îmi face bine, acţionează favorabil asupra mea. Atunci, voi de ce n-aţi face la fel? Şi voi vă veţi simţi mai bine.Acum, că ceilalţi beneficiază de ceea ce vreţi să faceţi pentru ei, şi sunt sau nu salvaţi, asta numai Dumnezeu ştie. Nu sunt destul de naiv pentru a nu vedea că nu este atât de uşor de a fi util.Deseori îmi spun: bietul de tine, crezi că, pentru că ai petrecut ore şi ore ascultând oamenii povestindu-ţi problemele şi suferinţele lor, şi vorbindu-le pentru a-i consola şi a le da sfaturi, ei vor ţine cont de cele-ai spus şi o vor lua pe calea cea bună? Nu-ţi fă prea multe iluzii: cei mai mulţi vor continua încă mult timp să meargă pe căile pe care sunt împinşi. Dar tu, continuă totuşi să te ocupi de ei, pentru că tu eşti cel care se întăreşte şi care se luminează. Şi dacă ei nu doresc să lucreze pentru Împărăţia lui Dumnezeu, tu fă-o: Împărăţia lui Dumnezeu va veni măcar în tine.Dacă toată lumea ar putea să gândească aşa “egoist”, ar fi formidabil. Da, trebuie să fii egoist,trebuie să fii interesat! Veţi spune “Dar cum? Totdeauna ne predicaţi dezinteresul, şi acum...” În realitate dezinteresul absolut nu există. Există doar dezinterese diferite: un interes inferior, material,grosolan şi un interes superior, divin, sublim. De aceea, singura întrebare importantă pentru voi este dea cunoaşte unde este adevăratul vostru interes. Cel care crede că interesul său este de a parveni cu orice preţ de a-şi aranja afacerile pe pământ, a deveni bogat, puternic şi glorios, trebuie să ştie că va ajunge în cealaltă lume gol, sărac, mizerabil, urât, deformat. Deci, el nu îşi cunoaşte adevăratul său interes.Şi voi trebuie să înţelegeţi cât este de important să vă puneţi la treabă pentru binele tuturora: pentru că astfel veţi plăti karma voastră. Cel care spune:”Ah, eu nu sunt prost! Nu voi face nimic pentru ceilalţi. Vreau să profit de viaţă, vreau să mănânc, să beau, să mă distrez...” va simţi karma abătându-se 100% asupra sa sub o formă sau alta; el se crede isteţ, dar în realitate este stupid şi ignorant.Iată utilitatea Ştiinţei Iniţiatice care ne învaţă să ne conformăm şi noi acestor reguli, acestor legişi metode, pentru a deveni cândva liberi, puternici şi fericiţi. Cel care neglijează această ştiinţă va lucra mereu contra interesului său.

Deci, dacă aveţi de trecut prin încercări, în loc să vă plângeţi şi să vă văicăriţi, liniştiţi-vă,reflectaţi şi întrebaţi-vă:”Care este planul Domnului şi al tuturor prietenilor mei cereşti? Ce doresc ei să obţin?” Se va face o lumină, şi veţi înţelege că ei doresc să deveniţi mai răbdător, mai rezistent, mai inteligent sau încă altceva. 

Astfel, nu numai că nu vă revoltaţi, dar deveniţi chiar recunoscător şimulţumiţi. Şi aceste virtuţi spre care vă îndeamnă Cerul să le obţineţi, le veţi primi mult mai repede.Auzim de multe ori oameni care povestesc că şi-au găsit vocaţia sau chiar salvarea mulţumităunui accident, unei boli grave sau unei mari nenorociri. La început, ei credeau că totul e pierdut şi erau disperaţi, revoltaţi. Desigur, anumite încercări pot fi teribile, şi nu putem să nu suferim.

Dar de ce să nu ne gândim că într-o zi, mai târziu, vom găsi la capătul acestor încercări fericirea pe care o aşteptăm?

De ce să pierdem atât timp în disperare şi revoltă?Oricare ar fi încercările, Iniţiaţii continuă să lucreze, continuă în lumină, bine, în dragoste pentru că au înţeles esenţialul. Atunci, bucuraţi-vă pentru cunoştinţele din acest Învăţământ, bucuraţi-vă şi mulţumiţi pentru toate aceste pietre preţioase, aceste posibilităţi ce se dezvăluie în faţa voastră, în faţa spiritului vostru pentru o muncă gigantică. Fără această lumină, ce aţi deveni?