Psalm 35 (cei care ma dusmanesc pe nedrept)

Războiește‑Te, Doamne, cu împotrivitorii mei!

Luptă‑Te cu cei ce se luptă cu mine!

Înarmează‑Te cu scut și cu pavăză!

Ridică‑Te, ca să‑mi ajuți!

Dezvelește‑Ți sulița și lancea

pentru prigonitorii mei!

Spune sufletului meu:

„Eu sunt izbăvirea ta!“

Să fie rușinați și umiliți

cei ce caută să‑mi ia viața;

să dea înapoi, să fie făcuți de rușine

cei ce‑mi plănuiau răul!

Să fie ca pleava luată de vânt

și să‑i izgonească Îngerul Domnului!

Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea,

iar Îngerul Domnului să‑i urmărească!

Căci, fără temei, mi‑au întins un laț pe ascuns;

fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.

De aceea, să‑i ajungă prăpădul pe neașteptate

și să fie prinși în lațul pe care mi l‑au întins pe ascuns;

să cadă în el în timpul prăpădului!

Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,

se va înveseli de izbăvirea Lui.

Toate oasele mele vor zice:

„Doamne, cine este ca Tine,

Care să‑l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,

pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“

Niște martori violenți se ridică

și mă întreabă ceea ce nu știu.

Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău,

și îmi pustiesc sufletul.

Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac

și îmi smeream sufletul prin post.

Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,

Umblam ca pentru un prieten, ca pentru un frate ale meu.

Ca unul care‑și bocește mama,

mă aplecam de întristare.

Dar când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună;

se adună împotriva mea fără să știu;

ei sfâșie și nu se opresc.

Ca niște bufoni batjocoritori

scrâșnesc din dinți împotriva mea.

Stăpâne, cât vei mai privi?

Scapă‑mi sufletul de pustiirile lor,

și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!

Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare,

Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.

Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept

și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!

Căci ei nu vorbesc de pace,

ci urzesc înșelătorii

împotriva oamenilor liniștiți din țară.

Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!

Ochii noștri și‑au văzut dorința împlinită!“

Doamne, Tu ai văzut! Nu tăcea!

Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!

Trezește‑Te, scoală‑Te pentru apărarea mea,

pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!

Judecă‑mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!

Nu‑i lăsa să se bucure de mine!

Să nu zică în inima lor: „Ha! Așa cum ne‑a dorit sufletul!“

Să nu zică: „L‑am înghițit!“

Să fie făcuți de rușine și de râs

cei ce se bucură de necazul meu!

Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace

cei ce se ridică împotriva mea!

Să strige de bucurie și să se veselească

cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea,

cei se spun întotdeauna:

„Mărit să fie Domnul

Care dorește pacea robului Său!“

Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta,

și lauda Ta toată ziua!