– Unora parcă le sunt date numai suferinţe, toată viaţa…
– Trebuie să înţelegi că e un joc între
tine şi Dumnezeu. În suferinţă se ascunde, de fapt, dragostea lui
Dumnezeu faţă de tine. Şi atunci începi să găseşti un rost
fiecărei suferinţe. Fără Dumnezeu, totul sfârşeşte într-un mare absurd.
Şi cea mai mică suferinţă te doboară. Nu mai înţelegi nimic şi ajungi
să-ţi pui capăt zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinţă e umplută
de sens şi e mereu urmată de bucurie. Trebuie să nu uiţi niciodată că
Dumnezeu te iubeşte şi te pune la încercare. Te încearcă, pentru că vrea
să-ţi dea ceva. Dar cu un preţ! Trebuie să meriţi darul, să te ridici
spiritual la nivelul la care îl poţi primi. Nivelul următor al jocului.
Oricum, darul e întotdeauna cu mult mai mare decât suferinţa pe care o
treci ca să ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate dărui liber, că atunci
ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinţa, nu ne-ar mai lăsa
să înflorim liber. Dumnezeu, când ne iubeşte, ne pune la încercare, ca
pe argint în topitoare. Pentru că vrea să scoată din noi esenţa cea mai
pură.
– Ce ar trebui să facem că să fim fericiţi?
Pr. Pantelimon de la Oaşa – Formula AS, nr. 973, anul 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.