– Maicuţă, am momente în care simt o frica nefirească, intensă, de orice şi oricine. Cum pot să fac scap de ea?
– Asta este anxietate. Este o frică
bazată si ea, initial, pe o experienţă tristă, pe o traumă de care te
temi că se poate repeta. Ai nevoie să identifici rădăcina acestei frici
şi să te vindeci prin iertarea cu Domnul a celor ce ţi-au făcut rău si
prin credinţă în prezenţa Lui iubitoare. Frica aceasta nefirească poate
să vină şi din faptul că noi nu vrem să primim orice ni s-ar
întâmpla. Noi credem că unele întâmplări pot fi rele că suntem la
cheremul lor. Aceasta este gândirea lumească, gândirea omului care se
identifică cu ea. Dar nici o întâmplare nu este doar rea dacă suntem cu
Dumnezeu. Orice întâmplare va fi o ocazie în care eu imi probez
credinta, îmi probez trăinicia increderii mele în Dumnezeu: „Doamne, fii
cu mine”. Dacă Îl uit pe Dumnezeu, eu pot să-mi provoc o nenorocire din
orice. Pot să fiu într-un loc foarte sigur si să mi se intâmple o
nenorocire, pentru că Îl uit pe Dumnezeu, si pot să fiu într-un loc
foarte periculos pentru mine si sa nu mi se întâmple nimic rău pentru că
sunt cu Dumnezeu. Acesta este gândul pe care trebuie să-l avem:
„Doamne, mi-e frică. Accept simtirea fricii, dar nu primesc gândurile
care o însoţesc, ci pe acela că Tu esti cu mine în această frică”.
Curajos este cel care face ce are de făcut desi îi este frică, nu cel
căruia nu-i este frică. La toţi ne este frică de ceva.
Asadar, află mai întâi ce ai de iertat
din urmă si, cu rugăciune si Spovedanie şi credinţă în mila si purtarea
de grijă a lui Dumnezeu, vei birui. Mare grijă la calitatea si adâncimea
Spovedaniei. Ca poate fi un lucru nespovedit care te chinuie din adânc,
amenintându-te cu gândul că cineva ar putea afla si că asa nu vei mai
avea parte de iubire si acceptare. Dar, de fapt, tu nu te poţi iubi cu
acel ghimpe în inima şi te temi că si ceilalţi vor face la fel…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.