Primii zece arhangheli (8)

Gabriel 

Gabriel este Arhanghelul Sferei Lunare, conform ierarhiei angelice. Acesta este unul dintre cei mai vechi arhan gheli menţionaţi în Scripturi. Este printre puţinii arhangheli menţionaţi cu numele în tradiţia creştină, alături de Michael şi Rafael, cunoscut ca mesagerul divin al Bunei Vestiri. Numele său provine din limba ebraică, unde înseamnă „Puternicul Domnului” sau „Puterea mea este Dumnezeu”. Poporul român şi în general, popoarele ortodoxe, îl cunosc sub numele de Gavriil. De obicei Gavril împarte hramul unei biserici cu Mihail, iar sărbătoarea dedicată lor la români este pe data de 8 Noiembrie. Islamul îl menţionează în Coran sub numele de Jibril sau Jibrail (pronunţat Gibriil sau Dj ibril) alături de Mikail (Michael), Israfil (Rafael) şi Izrail (Azrael). Considerat în general solul lui Dumnezeu, se presupune că majoritatea apariţiile benefice ale „îngerului lui Dumnezeu”, caracterizate de mesaje pacifiste, ar vorbi despre Gabriel. Pri ma sa apariţie în Biblie este în Cartea lui Daniel unde este menţionat cu numele “Gavriil”, fiind chemat de către puterile cereşti să tâlcuiască vedenia lui Daniel. Gabriel este printre altele Arhanghelul profeţilor şi proorocilor, inspiratorul profeţiilor, viziunilor şi viselor, în special celor premonitorii. În Cartea lui Enoh, text apocrif păstrat de către Biserica Ortodoxă Etiopiană drept carte canonică a Vechiului Testament, Gabriel apare de mai multe ori. De obicei cei doi îngeri care îl ridică pe Patriarhul Enoh la ceruri sunt consideraţi prin tradiţie Mihael şi Gabriel. În Cartea lui Enoh, Gabriel este considerat unul dintre îngerii care stau înaintea Tronului Divin sau “unul dintre îngerii care veghează”: Uriel, Raphael, Raguel, Michael şi Sarakiel, “unul dintre îngerii sfinţi care comandă peste Paradis şi peste heruvimi, şi deasemenea peste cei puternici”. Datorită importanţei sale ca vestitor divin, Arhanghelul Gabriel a rămas în memoria mai multor religii şi culturi. În vreme ce religia iudaica şi civilizaţia ebraică sunt guvernate de Arhanghelul Michael şi de influenţele solare, din punct de vedere cronologic Arhanghelul Gabriel a guvernat o altă religie orientală importantă şi anume Islamul. Arhanghelul Gabriel este cel care îi apare profetului Mohamed în timpul postului său ascetic şi îi arată o copie a Coranului Ceresc, îndemnându - l “Citeşte!” Astfel, Arhanghelul Gabriel este patronul religiei islamice şi prin extensie, al tuturor civilizaţiilor şi popoarelor care au adoptat-o ca religie oficia lă. Persanii, arabii, indienii, turcii şi o mare parte a Africii de Nord se af la sub protecţia sa spirituală. Gabriel guverneaza Sfera Lunară şi toate lucrurile care ţin de Lună, semiluna devenind în scurt timp simbolul puterii islamice. Întreaga cultură şi mistică arabă se desfăşoară în jurul cifrei 9 şi al ciclurilor lunare. Calendarul musulman este bazat pe ciclul lunar, mai mult, cele 28 de litere ale alfabetului sacru arab au corespondenţe subtile cu cele 28 de case lunare (a se vedea seria curent ă de articole pe această temă). Gabriel este unul dintre arhanghelii care patronează cunoaşterea şi mai ales, revelaţia. Alături de Raziel, Gabriel este arhanghelul care oferă accesul la informaţia subtilă. Fiind cea mai joasă dintre sferele planetare, sfera magică a Lunii reprezintă oglinda divină în care toate realităţile spirituale se oglindesc şi de unde pot fi accesate de către om. Sfera Lunară şi Arhanghelul Gabriel guvernează ciclurile vieţii. De la cele 9 luni petrecute în pântecul mamei până la cicluril e vitale de regenerare ale ţesuturilor, tot ce înseamnă viaţă şi putere vitală, este atribuit lui Gabriel şi Lunii. Din cele mai vechi timpuri, Luna şi zeităţile sale au fost legate de partea feminină, de fertilitate şi de ciclicitate. La fel cum Luna are un ciclu de creştere şi descreştere, viaţa omului este marcată de perioade ciclice ale generării şi degenerării, ale abundenţei şi lipsei, ale plinului şi ale golului. Nu există urcare care să nu presupună o coborâre şi deasemenea nu există o coborâre care să nu fie urmată de o altă urcare. De la cele mai scurte cicluri, precum de activitate în timpul zilei şi de odihnă în timpul noptii, până la cele mai lungi cicluri (ciclurile de vârstă, ciclurile psihice), entitatea directoare şi guvernatoare pe ntru spec ia umană este Gabriel. Gabriel acţionează ca o balanţă, o pârghie de echilibru între funcţiile celorlalţi arhangheli. Potrivit numelui, Arhanghelul Zonei Lunare întrupează idealurile puterii şi forţei, dar în acelaşi timp, Gabriel are o parte feminină, maternă, plină de iubire, compasiune şi înţelegere. Ideea de putere poate fi înţeleasă cu atât mai bine din perspectiva mamei, energiile feminine care generează viaţa şi care o menţin indiferent de regnul în care se manifestă fiind printre cele mai puternice existente. Imaginaţi - vă procesul prin care ia naştere o plantă; cea mai mică şi mai firavă plantă, chiar, de exemplu ghiocelul. De la o sămânţă extrem de mică, aflată într -o stare de semi- hibernare în solul îngheţat, la un moment dat legea ciclurilor împreună cu umezeala, căldura şi întunericul în care se află sămânţa, dau curs energiilor vitale să se dezvolte. Cel mai slab fir embrionar începe să crească, încet dar sigur, căutând lumina Soarelui, propulsându - şi tulpina moale prin straturi de pământ, nisip şi zăpadă, ajungând în cele din urmă la suprafaţă. Pentru un observator extern poate părea extrem de banală încolţirea ghiocelului la sfârşitul iernii, dar dacă am fi să ne punem în locul seminţei, ne - am putea da seama de forţa inimaginabilă necesară gener ării vieţii. Forţa este cu adevărat impresionantă, şi o putem compara cu cea a unui nou- născut uman urcând un munte. Cele două jumătăţi care au compus la început sămânţa, vor fi primele nutriente ale noii plante care prin procesul de descompunere (moarte) vor da energia lor, viata lor, noii plante, indiferent că este gh iocel, grâu sau orice altceva. Pretutindeni în natură se observă acelaşi ciclu al vieţii. Fie că este vorba de sacrificiul unei seminţe pentru vlăstarul pe care îl poartă sau sacrificiul părinţilor pentru copiii lor, ciclul etern a l vieţii se oglindşte în toate. Gabriel este arhanghelul speranţei, care deţine cheile puterii şi forţei divine, ajutând acolo unde este cazul pe cei slabi sau dimpotrivă, punând piedici celor puternici în a - şi continua acţiunile rău -voitoare. Din punct de vedere karmic, ultimul spirit guvernator prin judecata căruia trece sufletul odată venit la încarnare, este Gabriel. Conform acţiunilor din vieţile precedente şi lecţiilor învăţate în acestea, sau chiar în timpul intermediar dintre vieţi, sufletului îi este dată o cantitate mai mare sau mai mică de putere, o libertate mai mare sau mai mică de a acţiona şi drepturi după măsură. Astfel persoanele care şi - au exercitat liberul arbitru în mod abuziv, care şi -au impus put erea sau voinţa lor asupra celorlalţi, vor avea de îndurat la rândul lor abuzurile altora, fie ele mai grave sau mai uşore, iar cei care au dat dovadă de mila, compasiune, devoţiune, respect pentru semenii lor şi pentru celelalte creaturi, vor beneficia de libertăţi mai mari şi de putere mai mare. La fel se decide capacitatea individului de a lua legătura cu lumile spirituale. Cei care în trecut au avut capacităţi extrasenzoriale şi le - au cultivat cu multă înţelepciune le pot păstra şi în noile întrupări, născându - se clarvăzători sau mediumi. Cei care au avut astfel de capacităţi şi le - au folosit abuziv vor avea aceeaşi pasiune, determinare şi hotărâre în a le redobândi, însă cu foarte multă muncă şi cu foarte multe piedici, tocmai pentru a învaţa lecţiile necesare, adevărata valoare şi utilizare a puterii. Putem să îl chemăm pe Gabriel în ajutor când avem nevoie de întărire şi forţă, pentru a fi protejaţi de orice rău şi mai ales, pentru a fi inspiraţi. 

Ajutorul său poate fi chemat prin următoarea invocaţie - rugăciune: “Prin numele lui Dumnezeu Cel Atot - puternic şi De - viaţă - dătător, Şaday El -Hai, te chem Gabriel, arhanghel al puterii divine şi al naşterii, pentru a mă cufunda în izvorul vieţii eterne al Creatorului, Aici şi Acum. Amin!”