Meloterapia, un mijloc de vindecare

Orfeu a fost considerat in mitologia greaca drept cel mai renumit cintaret si poet al Antichitatii. Melodiile interpretate de Orfeu fermecau intreaga natura: oamenii si animalele salbatice se opreau sa il asculte, iar riurile isi incetau cursul. Cea mai vestita aventura este legata de casatoria sa cu Euridice. Poetul s-a indragostit de aceasta nimfa, dar chiar in ziua nuntii lor mireasa a fost muscata de un sarpe veninos si a murit. 
Orfeu, cuprins de durere, si-a luat lira si, printr-o grota bintuita de duhuri rele, a coborit in Infern. La auzul incintatoarelor acorduri, paznicul lumii, cainele Cerber, l-a lasat sa treaca.  

Din vremuri stravechi menestrelul care isi spunea povestile le insotea de muzica pentru a le face mai placute ascultatorilor.In ziua de astazi, omul modern nu mai are timp pentru a folosi acest mijloc de terapie, insa ce se poate asculta  tinand cont ca nu toate genurile de muzica sunt adecvate ? Se cunoaste faptul ca plantele si animalele sunt receptive la muzica suava, in special cea simfonica.Un crescator de vaci a pus muzica animalelor, iar productia de lapte s-a dublat in comparatie cu cele nesupuse acestui tratament.  

 Bebelusul adoarme fericit cand mama lui ii canta un cantecel de leagan.Suntem mereu inconjurati de muzica, natura  are sunetele ei, fosnetul frunzelor, susurul apelor, trilurile melodioase  ale pasarilor.

Astazi, oamenii de stiinta pot descifra  efectele fiziologice  ale muzicii asupra organismului (asupra sistemului vegetativ si visceral) folosind intre altele, electromiograful si electroencefalograful.Ritmul muzicii influenteaza sistemul nervos vegetativ : cel lent calmeaza, iar cel rapid accelereaza bataile inimii. Un volum sonor redus, cu intervale mici poate linisti si chiar adormi pe cel care il asculta. In schimb, repetarea unor game identice (ca in suprodusele de discoteca) poate excita nervos si provoaca, uneori irascibilitate. Sunetele nemuzicale, zgomotele pot declansa o crestere acuta a tensiunii, palpitatii, hipoaciditate si dereglarea echilibrului glicemic (este adevarat ca nu la toti indivizii). Cand limita decibelilor urca, muzica duce la o serie de tulburari ale auzului si ale organului vestibular.

Initial, meloterapia era folosita in tratamentul astmului, prin lectii de cant, acesta fiind un bun exercitiu respirator. Farmacopeea muzicala moderna cuprinde lucrari celebre, recomandate in special in tratamentul unor boli psihice:
• Nocturna a V-a de Chopin si Uvertura la Parsifal – in cazurile de tensiune nervoasa
• Fugile lui Bach – pentru stimularea atentiei si a memoriei
• Poemul Vltava de Smetana – in cazurile de surmenaj
• Imnul bucuriei de Beethoven  - in starile melancolice
• Romanta in Fa major de Beethoven sau Clar de luna de Debussy – in cazul starilor conflictuale
Din experienta mea, pot spune ca muzica preferata, sa fie de calitate, poate avea un efect asemanator cu recomandarile de mai sus.