Pentru cei care nu cred in farmece

Am avut o relatie foarte lunga si foarte foarte frumoasa. Am trecut prin toate etapele adolescentei cu el, m-a format, a fost ceva extraordinar, pana in zi de azi nu am mai cunoscut asa ceva. Aveam absolut totul in comun. Puteam spune ca e sufletul meu pereche. Eram logoditi si aveam planuri de casatorie dupa terminarea facultatii. De aceasta relatie ca si de urmatoarele care au venit am incercat mereu sa fug. Nici eu nu stiam de ce si unde. Aveam mereu o neliniste. La un moment dat am incetat subit sa-l iubesc, n-am inteles de ce, m-am dus si la un psiholog sa mai pot salva ceva. N-am reusit. In sfarsit… Am cunoscut pe altcineva. Am iubit, iar, nu la fel, in alt fel, n-am putut ramane impreuna. Suferinta. Am cunoscut pe alticineva. Planuri de casatorie. Nunta anulata. Bolnava. Dar doctorii (dintre cei mai buni si mai mari) nu vedeau mare lucru. Durerile de cap persistau si erau insuportabile, plus alte simptome. Ma trimite cineva la preot. Aflu pentru prima data ca am facute nenorociri/farmece(spuneti-le cum vreti)pe mine. Raman in stare de soc. Adica de-aia am pierdut eu atatia oameni minunati si am ajuns bolnava? Ca orice om sceptic ma hotarasc sa mai cer niste pareri. Ajung la altul care imi spune ca sunt “moarta” si nu pot tine nici o relatie, iar bolile le datorez faptului ca, corpul meu e prea slab sa lupte cu puterea vrajilor. Cineva ii spune prietenului meu de la vremea respectiva (mi-a vazut o poza) sa ma trimita la preot ca nu ma pot casatori desi el ii spusese ca nunta va avea loc in anul respectiv. I-a raspuns ca nu se va intampla. Si a avut dreptate. Stabilesc ca nu sunt o ignoranta din fundul nu-stiu-carei vagauni, ci una care a citi la viata ei carti de spiritualitate, despre karma, puterea gandului, lectii de viata, examene pe care trebuie sa le dam in viata pentru a ne inalta spiritual, coincidente care nu sunt coincidente, datorii pe care trebuie sa le platim altora carora le-am facut rau in vieti anterioare, etc. si ma hotarasc ca nu cred in asa ceva. Asta impreuna cu “vrajile se leaga doar de cei ce cred in ele”.In concluzie nu am facut nimic. Am ignorat. M-am apucat sa studiez psihologia sa inteleg si mai bine neantelesul. Au urmat alte relatii esuate urmate de reantoarcerile lor care nu puteau trai fara mine, ghinioane nemasurate (nu cunosc personal o persoana care sa lupte mai mult ca mine pentru orice lucru marunt/important. Probleme la servici. Accidente de masina. De tren. E greu sa redau in cuvinte. In sfarsit…A inceput lumea dinnou sa ma trimita la un preot. Capac a pus tot o boala, cand am crezut ca dau coltul.Plus ca aveam cosmaruri (cand reuseam sa dorm). Nu mancam aproape nimic, ma uscam pe picioare. Doctorii nu-mi mai gaseau solutii.AJUNSESEM SA CRED CA NU MAI SUNT NORMALA. Eu stiam ca judec bine problemele si gasesc cele mai bune solutii dar intotdeauna ceva mergea prost. INTOTDEAUNA. AVEAM SENZATIA CA UMBLU IN MAINI CAND RESTUL LUMII ERA IN PICIOARE. In tot acest timp m-am rugat la Dzeu sa-mi explice ce se intampla ca eu una nu mai vad lumina. Ajung la un alt preot si aflu acelasi lucru ca acum 10 ani. Preotul(sa-i dea Dumnezeu muuulta sanatate si numai bine)se uita la mine si fara sa ma intrebe nimic incepe sa-mi descrie ceea ce traiesc eu. Soc total. Nici eu nu m-as fi exprimat mai bine. De data asta aflu si de unde mi se trage. Imi sfintesc casa si scap si de cosmaruri. Scap de boala. Incep sa am pofta de mancare. Ajung la mai multi preoti, incep sa ma leg tot mai mult de biserica. Era unicul meu sprijin. Am intrebat cum e posibil asa ceva.? Mi s-a raspuns “diavolul e pe pamant, 90% din populatie e “legata” intr-un fel sau altul”. Am ramas ingrozita si am considerat in inteligenta mea „(ne)masurata“ ca exagereaza. Procentul mi se parea foarte mare. Dar mi-a raspuns ca nu am idee ce vede el ca preot…

Acum nu imi mai permit sa nu cred. Asta doar daca vreau sa mor intr-un alt accident sau doborata de o boala. Dar ideea e, si asta spun sa auda cine are urechi de auzit, ca am pierdut 10 ani (de cand am aflat prima data) de iubire, liniste, sanatate si probabil o familie reusita pentru ca m-am crezut mai desteapta, cu picioarele pe pamant, si ca nu cred in “prostii”. Daca eram o igoranta rezolvam problema mai demult. Cine trece prin asa ceva, stie ce spun. Si nu va mai mirati. Chiar se intampla.

Nu stiu cum e posibil sa ajungi asa un pinocchio dus de sfori de o forta malefica. Dar eu sunt prea “marunta” poate pentru a mi se permite dezvaluirea unor asemenea “greutati”.

Se intampla multe pe lumea asta, in jurul nostru, dar noi vedem doar ceea ce ne este permis. Un televizor alb negru nu a cunoscut niciodata alte culori, dar asta nu inseamna ca ele nu exista…Intr-o zi o sa intelegem si noi mai multe. Desi multi vad, putini pricep… (tally_weijl). Sursa - portaltfm