Ochii iubirii si adevarului

Nu fii îngrijorat că drumul tău nu este la fel cu al celorlalţi. E nevoie de curaj ca să fii tu însuţi şi să nu trăieşti reacţionând la ceea ce le place sau le displace altora. Fii curajos şi urmează-ţi inima. Tu trebuie să-ţi urmezi propria ta cale unică, pentru a te onora pe tine însuţi şi pentru a-ţi îndeplini ţelul spiritual.

Dacă sensul vieţii tale îi incomodează pe alţi oameni, atunci ei NU trebuie să împărtăşească această călătorie cu tine. Dacă aşa stau lucrurile, nu fii dezamăgit.

Atunci când ceilalţi aleg să plece – aceasta se datorează, de obicei, faptului că ei trebuie să meargă într-o anumită direcţie, pentru a se onora pe ei înşişi. Intotdeauna, dintr-un lucru bun ţi se dă mai mult. 

Dacă iubirea te face să te simţi bine, va fi mai multă iubire. Dacă banii te fac să te simţi bine, vei atrage mai mulţi bani. Dacă ceea ce faci cu timpul tău te face să te simţi bine, vei avea mai mult timp pentru a face acel lucru.

Dar dacă aceste lucruri nu-ţi fac plăcere, vei avea mai puţin din ele. Lucrurile de care nu te bucuri,nu prosperă. Ceea ce faci din spirit de sacrificiu sau vinovăţie, devine dificil şi problematic.Poţi să faci un milion de afirmaţii, dar nu vor avea nici un efect. Universul nu sprijină ceea ce faci din spirit de sacrificiu sau vinovăţie.

E chiar atât de simplu! Lumea nu va fi niciodată bună, decât dacă eşti dispus să-i vezi bunătatea. Ceea ce experimentezi depinde de felul în care priveşti lucrurile. Când priveşti prin prisma judecăţii,viaţa este denaturată şi goală. Când priveşti cu o inimă şi o minte deschisă, viaţa este impresionantă şi plină de sens.Atunci când priveşti ceva fără iubire, te separi de acel lucru. O faci pentru a încerca să-ţi micşorezi frica. Dar, cu cât te separi mai mult, cu atât este mai mică legătura dintre tine şi ceilalţi şi cu atât devii mai înfricoşat.

Singurul lucru care poate avea efect asupra fricii, este să o îmbrăţişezi cu iubire. De îndată ce priveşti cu iubire, vezi o lume diferită. 

Viaţa este invăţătorul nostru şi noi putem învăţa din tot ceea ce ne aduce ea. Bineînţeles că nu întotdeauna ne place ce ni se iveşte în cale. Atunci când viaţa ne cere să ne aprofundam înţelegerea şi compasiunea, nu suntem întotdeauna dispuşi să o facem. Suntem mulţumiţi cu nivelul la care ne aflăm.Putem să protestăm, atunci când viaţa ne cere să o luăm din loc, dar asta nu ne împiedică să mergem înainte. Nu-i putem spune “nu” vieţii noastre.

Puterea vindecătoare şi reparatoare a experienţei noastre se afla în capacitatea ei de a ne ajuta să accesăm şi să manifestam cele mai profunde părţi din noi înşine. Acesta este motivul pentru care provocările spirituale sunt o parte necesară a evoluţiei noastre. Adevărul este paradoxal. Pentru a-l înţelege în întregime, trebuie să-l abordezi din toate unghiurile.O singură abordare parţială nu duce decât la adevăruri parţiale.

Până când nu vei admite natura paradoxala a adevărului, nu vei transcende conflictul din conştiinţa,sau pe cel din cadrul relaţiei. Numai atunci când admiţi valabilitatea tuturor punctelor de vedere, poţi depăşi dualitatea, de Paul Ferrini.