Etapele calatoriei samanice - 2

Exerciţiu: respiraţia Micii Morţi 

Practicile de respiraţie sunt în centrul multor tradiţii spirituale, întrucât ele trezesc creierul Divin, ajutându-ne să intrăm în stări înalte de conştiinţă. Patanjali, autor al yoga sutrelor, a scris că prin practicile respiratiei pranayama, „vălul ce acoperă lumina interioară este rupt". Aici vom folosi exerciţiile de respiraţie numite „Mica Moarte". Exact ca atunci când muriţi, în acest exerciţiu veţi înceta să vă mai identificaţi cu ego-ul şi veţi experimenta starea atotcuprinzătoare de comuniune cu Spiritul. Exerciţiul de Mică Moarte produce o stare mai elevată de conştiinţă, necesară pentru călătorie. (Vă rog să vă reamintiţi că acest exerciţiu este practicat în interiorul spaţiului sacru pe care l-aţi creat.) Aşezaţi-vă confortabil, cu palmele în poală, închideţi ochii sau concentraţi-vă uşor asupra unui punct de pe podea, aflat în faţa voastră. Inspiraţi, numărând până la şapte. La sfârşitul inspiraţiei, rămâneţi în apnee şi număraţi încă o dată până la şapte. Expiraţi printr-o expiraţie continuă şi susţinută, numărând până la şapte, până când plămânii sunt goliţi de aer. în final, ţineţi-vâ respiraţia, numărând până la şapte. Repetaţi acest proces de şapte ori.  

Chiar dacă acest exerciţiu pare destul de simplu, „Mica Moarte" vă poate dezorienta şi e posibil să simţiţi o stare de ameţeală. Aceasta reprezintă intrarea voastră într-o stare modificată de percepţie, aşa că ar fi bine să nu pierdeţi şirul numărătorii. Am constatat că acest exerciţiu este la fel de puternic ca şi stările de conştiinţă pe care le-am experimentat pe parcursul meditaţiilor profunde. El trezeşte creierul Divin şi îi eliberează capacităţile de a călători în afara timpului. Odată ce aţi realizat exerciţiul, începeţi să călătoriţi, pentru a explora harta Lumii de Jos. 32 Exerciţiu: călătoria în Paradis Călătoria ne duce înapoi în Edenul nostru, înapoi la Mama de care am fost separaţi atunci când am adoptat credinţa că am fost alungaţi din paradis. Este o călătorie importantă deoarece, chiar dacă nu aţi crescut într-o familie religioasă unde să fi învăţat despre Adam şi Eva, aţi fost cu siguranţă afectaţi de cultura care îmbrăţişează ideea că am părăsit paradisul şi că nu ne vom mai întoarce niciodată acolo, decât dacă vom descoperi cheia secretă a porţii, adică, să fim frumoşi, faimoşi sau bogaţi. Aceasta va fi o dulce călătorie către casă, reîntoarcerea către Mama care nu ne-a părăsit niciodată şi nici ne va părăsi vreodată. Această hartă de călătorie este diferită în fiecare cultură, dar indigenii o învăţă de la o vârstă foarte fragedă. Unele culturi, cum ar fi Yoruba, urmează rădăcinile unui mare copac până în adâncimile Pământului, în Pântecul Mamei; popoarele din zona arctică îşi imaginează că se scufundă în adâncul mării; şamanii din pădurile tropicale îşi imaginează că se scufundă în râul Amazon. Aceasta este călătoria voastră de reconectare la spiritul Pământului şi la femininul sacru. Imaginaţi-vă cum corpul vostru luminos se scufundă în Pământ. Simţiţi solul bogat şi umed, rădăcinile marilor copaci şi pietrele ce se află în mâl. Mergeţi în jos prin pietriş, mai adânc şi mai profund, până când veţi găsi un râu interior. întindeţi-vă în apa lui, simţiţi cum pietrele vă apasă spatele; imaginaţi-vă apa rece şi răcoritoare care trece peste voi, spălând toate temerile, grijile, sau alte energii pe care doriţi să le îndepărtaţi şi să nu le luaţi în tărâmul sufletului. Când sunteţi gata, lăsaţi apele să vă ducă profund în pântecul Pământului, până când ajungeţi la marginea unei grădini luxuriante. Observaţi un izvor, o pajişte şi o pădure. Găsiţi un loc pe această pajişte, în care să staţi şi să ascultaţi cântecul păsărilor. Amintiţi-vă că puteţi veni aici oricând aveţi nevoie să vă vindecaţi şi să vă reînnoiţi. Acesta este pântecul dătător de viaţă, al Marii Mame; este Paradisul vostru personal. Adresaţi-vă Păzitorului Pragului: „Tu, cel care eşti cunoscut sub o mie de nume, Domnul Vieţii şi al Morţii". Priviţi în ochii lui şi continuaţi: „Păstrător al anotimpurilor, permitemi să intru în tărâmul tău. Arată-mi paradisul meu personal". Păzitorul Pragului îi apare fiecăruia dintre noi, sub forme diferite -poate fi un strămoş iubit, un personaj ce aparţine religiei, sau o fiinţă angelică. Permiteţi-i să vă ghideze printre pomi, prin grădinile proaspete şi pajişti, pentru a întâlni toate animalele care îşi fac aici adăpostul. Bucuraţi-vă de grădina în care le puteţi vorbi râurilor, copacilor şi stâncilor şi unde natura încă vă vorbeşte. Odată ce v-aţi explorat Paradisul personal şi i-aţi descoperit izvoarele, pădurile şi stâncile faceţi drumul înapoi la locul prin care aţi intrat, scufundaţi-vă în apă, permiteţi-i să vă aducă în locul în care v-aţi odihnit înainte. Relaxaţi-vă încă o dată aici, lăsaţi apa să vă împrospăteze şi pregătiţi-vă să vă întoarceţi în lume. Acum începeţi-vă călătoria înapoi prin stratul de piatră, treceţi printre rădăcinile pomilor, treceţi printre bolovanii gigantici şi prin solul bogat şi moale. întoarceţi-vâ în cameră şi în corpul vostru. Respiraţi profund şi deschideţi ochii, simţindu-vă împrospătaţi şi înnoiţi, experimentând sentimentul de a-i aparţine Pământului, umblând cuprinşi de o frumuseţe care rezultă din descoperirea faptului că nu aţi părăsit niciodată Paradisul. 

Exerciţiu: închiderea spaţiului sacru 

Sfârşiţi călătoria prin închiderea spaţiului sacru, închizând şi poarta către Lumile de Sus şi de Aduceţi-vă mâinile în poziţie de rugăciune în zona inimii şi apoi deschideţi-le în lateral. Deschideţi-le larg, apoi ridicaţi-le deasupra capului, până ce palmele se unesc. Cu palmele unite, aduce-ţi-le către centrul fiinţei voastre, către inima voastră, în postura de rugăciune. Repetaţi rugăciunea în cele patru direcţii şi către Rai şi Pământ - cea pe care aţi făcut-o mai devreme, doar că de această dată, mulţumiţi-le fiecăruia dintre spiritele animale, eliberaţi-le iar apoi închideţi spaţiul sacru. Acum suntem gata să începem procesul de recuperare a sufletului.