Eu nu te-am părăsit, doar ţi-am arătat că nu m-ai meritat! Şi nu, nu ţi-am plătit cu aceeaşi monedă pentru că nu îmi stă în fire, doar am vrut să vezi că pot fi şi eu indiferentă, dar nu am făcut-o ca să te rănesc pe tine, ci ca să mă pot vindeca pe mine însămi. Am făcut tot ce am putut ca să mă pot vindeca de amăgiri şi aşteptări, de cuvinte rostite degeaba şi de fapte care nici acum nu ar fi apărut între noi.
Dacă spun că nu m-ai meritat nu o fac pentru că sunt mofturoasă sau pretenţioasă sau pentru că îmi doresc să arunc cu pietre în ceea ce am trăit împreună. Sunt mândră că am putut să iubesc aşa cum te-am iubit pe tine, iar despre mofturi şi pretenţii nu poate fi vorba. Spun că nu m-ai meritat pentru că m-ai lăsat prea mult să aştept ceva ce trebuia trăit la timpul său. Spun asta pentru că nu aş fi vrut să îţi simt absenţa atunci când nu ne despărţeau decât două straturi de piele. Am meritat eu atâtea aşteptări sau nu ai meritat tu să te aştept de atâtea ori?
Îmi poţi spune că m-am schimbat şi am devenit indiferentă. Îmi poţi spune că trebuia să lupt mai mult pentru tine. Eu am să îţi spun că nu m-am schimbat, că sunt acelaşi om, dar că am realizat că vreau ceva mai mult, că merit ceva mai mult şi că sunt capabilă să găsesc, să păstrez şi să iubesc acel ceva. Eu am să îţi spun că am luptat oricum mai mult decât trebuia pentru tine, cel care a lăsat iubirea noastră pradă îndoielilor. Îmi pare rău, dar trebuie să spun că nu m-ai meritat. Şi nu e vorba de orgoliu sau ambiţii, e vorba despre suflet şi cuvinte rostite care aveau nevoie să devină fapte.
Sursa http://damadetrefla.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.