miercuri, 2 martie 2016

Regăsiţi echilibrul dintre mijloacele materiale şi cele spirituale



Regăsiţi echilibrul dintre mijloacele materiale şi cele spirituale

Omul are enorm de multe posibilităţi în planul fizic, şi cu mult mai multe în domeniul psihic, dar cum nu s-a exersat niciodată, nu ştie să se folosesască de posibilităţile gândului. Câţi oameni nu întâlnim în viaţă, aflaţi într-o situaţie neprevăzută, care încep să se sperie şi să se plângă la tot pasul! Niciodată nu se întreabă dacă în gândirea lor, în spiritul lor, nu ar putea găsi elemente capabile pentru a îndrepta situaţia. Nu, ei încep să alerge să-şi smulgă părul, să plângă, să ia medicamente… să utilizeze arme şi, de aceea totul merge din ce în ce mai rău. În faţa oricăror dificultăţi, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne concentrăm, să ne reculegem, să ne conectăm la lumea invizibilă ca să avem în sfârşit lumina şi să descoperim cum să acţionăm. Numai dacă îndeplinim această unică condiţie putem fi lucizi, organizaţi, eficienţi. Sigur, pot fi folosite şi mijloace materiale, dar nu trebuie început cu ele, ci cu cele psihice. Cum vreţi să rezolvaţi situaţia când sunteţi speriaţi şi fără direcţie? În acel moment toate condiţiile necesare complicării sau distrugerii lucrurilor sunt îndeplinite. Şi aceasta se întâmplă deseori, se acţionează în grabă, orbeşte, şi atunci când izbucneşte un incendiu, devii aşa de înspăimântat încât, în loc să te îndepărtezi de foc, te arunci în el! Nu veţi putea găsi nici o soluţie fără lumină. Priviţi, de exemplu: sunteţi trezit noaptea de un zgomot, de ceva care a căzut şi s-a spart, sau de cineva care a intrat… V-aţi arunca în întuneric? Nu, pentru că ştiţi că ar fi imprudent. Primul lucru pe care-l faceţi este să aprindeţi lumina, ca să puteţi vedea şi apoi veţi acţiona. Ei bine, pentru orice situaţie în viaţă aveţi, mai întâi, nevoie să aprindeţi lumina, ca să vă luminaţi, adică să vă reculegeţi şi să vă concentraţi, pentru a şti cum să reacţionaţi. Dacă nu aveţi această lumină, veţi merge în stânga, veţi bate la mai multe uşi, veţi încerca tot felul de mijloace care se vor arăta ineficiente. De ce? Pentru că acolo nu este lumină. Esenţialul este lumina; datorită ei se evită o mare pierdere de timp, de bani, se evită multe pagube. Cei care au acordat importanţă vieţii interioare, gândirii, voinţei, spiritului, îi depăşesc pe ceilalţi în stăpânirea de sine, în putere, calm şi împlinire. Acestea sunt lucruri verificate, dar nu au fost niciodată studiate ştiinţific, toate acestea fiind lăsate pe seama psihologilor şi a misticilor. Ştiinţa oficială ar fi trebuit de mult timp să se ocupe de această problemă, pentru că tot ceea ce se întâmplă în om este prea important ca să fie neglijat. Ar fi trebuit să studiem prin ce mijloace înţelepţii, Iniţiaţii, au ajuns să triumfe în orice încercări, de ce lucruri s-au folosit ei, unde au putut găsi toate aceste elemente. Ei bine, nu s-au făcut nimic din toate acestea. Într-o zi, i se va reproşa ştiinţei că a lăsat această problemă la o parte. Oamenii au în ei înşişi factori extrem de eficienţi: gândul, imaginaţia, voinţa… dar, cum ei au obiceiul să alerge, de preferinţă, spre mijloacele exterioare, evident că facultăţile lor psihice nu se vor dezvolta. Ei nu găsesc încrederea şi caută mereu ceva în exterior, ceva material, palpabil. “Gândirea, gândirea, dar am încercat, fără nici un rezultat”. De ce? Presupuneţi că aveţi o slăbiciune fizică sau psihică: ca să o formaţi aţi lucrat aproape sute de ani, atunci cum vă puteţi imagina că în două minute o să vă descotorosiţi de ea? Pentru ca acest lucru să se întâmple, vor trebui să treacă tot sute de ani. Există o justiţie în Univers. În realitate, este bine să unim cele două mijloace, interioare şi exterioare, pentru a accelera lucrurile, dar munca trebuie începută imediat cu sufletul, cu spiritul şi gândul, şi apoi amplificată cu câteva elemente fizice, pentru a uşura procesul. Pentru moment, se întâmplă exact contrariul: ştiinţa face descoperiri, tehnica şi industria le aplică ca să facă să funcţioneze economia ţării. Astfel, în interesul economiei este otrăvită şi slăbită specia umană. Credeţi că exagerez? Nu! Se lucrează pentru progresul ştiinţei, dar nu şi pentru progresul umanităţii. Pentru a întreţine focul în căminul vostru, trebuie să-i daţi combustibil. Ei bine, aici combustibilul pentru ştiinţă îl constituie chiar oamenii… Deci, intraţi în cuptoare! Iar focul continuă să funcţioneze datorită acestor victime. Peste cincizeci de ani nu va mai exista nici un om sănătos, şi când spun cincizeci, sunt generos. Vi se spune: “Luaţi asta, luaţi aceea”, şi aşa vă intoxicaţi. Dar eu vă spun: nu luaţi nimic, dar mâncaţi corect, dormiţi corect şi, mai ales, 24 gândiţi corect! Ştiu că dacă aş vorbi secole despre acest subiect, puţini mă vor urma. Majoritatea vor spune: “Să recurgi la lumea interioară, la gând, ce mai înseamnă şi asta! Nu, noi ştim ce ştim!” şi vor continua să caute totul în exterior. Da, se poate spune că din cauza tuturor aparatelor şi a maşinilor pe care ştiinţa le-a pus la dispoziţia lor, oamenii sunt pe cale să-şi piardă puţin câte puţin capacităţile, pentru că nu mai fac eforturi şi nici vreo muncă interioară. Niciodată ei nu vor câştiga nimic în acest fel, în realitate, mijloacele exterioare nu fac decât să-i slăbească, în timp ce, în interior forţele spiritului rămân somnolente, paralizate. În aparenţă există progrese în modul de viaţă, dar, în realitate, se produce o slăbire a voinţei, a vitalităţii. De altfel, de câtva timp, anumiţi savanţi încep, în sfârşit, să se îndoiască de faptul că tot progresul tehnic contribuie, cu adevărat, la binele umanităţii. În realitate, oamenii nu au înţeles niciodată adevărata raţiune a progresului tehnic. Toate aceste ustensile, aparate, maşini, mijloace de transport, există pentru ca oamenii să nu mai facă nimic – nici măcar să meargă – pentru că există maşini care fac totul în locul lor? Nu, aceste îmbunătăţiri au venit pentru ca ei să se elibereze de greutăţile materiale care îi strivesc, ca să se poată consacra, în sfârşit, activităţilor spirituale, divine. Iată adevărata semnificaţie a progresului tehnic: să elibereze omul, dar în vederea altor munci, cele spirituale. Altfel, este foarte rău; dacă omul nu mai are nimic de făcut decât să stea întins pe nisip sau pe iarbă, să consume sau să lâncezească în timp ce maşinile muncesc, va fi foarte rău pentru el. Trebuie înţeles că Inteligenţa cosmică a permis toate aceste progrese materiale pentru ca omul, degajat de sarcinile materiale, să se poată consacra activităţilor sublime.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.