Adevarul despre moarte cu OSHO

Ne este teamã de moarte, deoarece ştim cã vom muri (?...) şi nu vrem ca acest lucru sã se întâmple. Dorim sã rãmânem cu iluziile noastre;dorim sã trãim într-o stare în care sã putem spune: "toţi ceilalţi vor muri,însã nu şi eu." Aceastã iluzie este omniprezentã: "Eu nu voi muri."
Moartea este un subiect tabu.
Oamenilor le este teamã sã discute despre ea, deoarece le aminteşte de propria lor moarte. Ei sunt preocupaţi de viaţa de zi cu zi; apropierea morţii este iminentã (?...). Şi ca urmare apare dorinţa de a se refugia în activitãţile lor. 

Acestea sunt ca o perdea: nu, nu vor muri, în nici un caz
nu vor muri, cel puţin nu acum, poate mai târziu. "O sã vedem noi, atunci când se va întâmpla."
Dacã acceptaţi viaţa în totalitate, aţi acceptat şi moartea; ea este doar o odihnã. 

Aţi lucrat toatã ziua; nu doriţi oare sã vã odihniţ? Somnul vã
reconforteazã, vã pune din nou în formã. Întreaga obosealã dispare,
sunteţi din nou proaspeţi.
Moartea realizeazã acelasi lucru, la un nivel mai profund. Ea schimbã acest corp cu un altul, deoarece corpul pe care îl aveţi nu mai poate fi înviorat de un somn obişnuit - a îmbãtrânit (...). Se impune o schimbare mai importantã; este nevoie de un corp nou. Energia voastrã vitalã are nevoie de o nouã formã. Moartea este doar un somn care vã ajutã sã treceţi mai uşor într-o nouã formã.