Definitia casatoriei cu OSHO

Încercãm, prin orice mijloace, sã trecem peste senzaţia cã suntem strãini unul faţã de altul. De aceea am şi inventat tot felul de ritualuri. Un bãrbat se cãsãtoreşte cu o femeie. Şi ce este în fond cãsãtoria? Este doar un ritual. De ce este nevoie de el? Deoarece soţii doresc sã treacã peste faptul ca sunt strãini, doresc sã comunice cumva, sã intre în relaţie.
Însã aceastã relaţie nu este creatã niciodatã; ei îşi imagineazã cã unul joacã rolul soţului, celãlalt rolul soţiei, însã rãmân strãini unul faţã de altul.
Şi vor trãi astfel împreunã toatã viaţa, însã nu vor fi nimic mai mult decât nişte strãini, deoarece nimeni nu poate pãtrunde în singurãtatea celuilalt.
Senzaţia de ciudãţenie dispare numai dacã puteţi pãtrunde în
singurãtatea mea, sau dacã pot intra în singuratatea voastrã - însã acest lucru nu este posibil, acest lucru nu se poate realiza din punct de vedere practic. 

Putem sã ne apropiem foarte mult, însã cu cât ne apropiem mai
mult, cu atât devenim mai conştienţi de faptul cã suntem strãini;
apropiindu-ne, observãm mai bine acest lucru. Celãlalt îmi este total
necunoscut; s-ar putea chiar sã nu fiu în stare sã îl cunosc.

Adevãrul este cã suntem singuri, cã suntem strãini, iar lumea ar fi cu mult mai bunã dacã am accepta acest lucru ca pe un adevãr
fundamental - faptul cã suntem strãini.
Ce este rãu în a te îndrãgosti de un strãin? De ce trebuie neapãrat sã
distrugi aceastã senzaţie a necunoscutului înainte de a te îndrãgosti de el?
Unul din lucrurile frumoase ale vieţii este acela ca suntem cu toţii strãini şi nu avem nici o posibilitate de a schimba aceastã realitate. Este frumos sã existe strãini care se iubesc, sã existe strãini care îţi sunt prieteni şi pe care îi întâlneţti în întreaga lume. 

Atunci întreaga lume devine un mister; ea este realmente un mister.

Este cunoscut faptul cã atunci când te îndrãgosteşti de un bãrbat, iubirea ta nu se îndreaptã cãtre bãrbatul real ci cãtre unul plasmuit de imaginaţia ta. 

Înainte de a fi împreunã, când îl zãreşti de la fereastra ta, când îl
întâlneşti pe plajã câteva minute, sau când vã ţineţi de mânã la film,
începeţi sã vã spuneţi: "Suntem fãcuţi unul pentru altul".
Însã nici o fiinţã nu este facutã pentru alta. Vã proiectaţi doar, în mod inconştient, propriile fantasme asupra celuilalt. 

Creaţi astfel în jurul lui o anumitã aurã, iar el o creeazã în jurul vostru. Totul pare frumos, deoarece înfrumuseţaţi totul, visaţi, nu vedeţi realitatea. 

Mai mult, fiecare se strãduieşte sã deranjeze cât mai puţin imaginaţia celuilalt.
Prin urmare, femeia se comportã aşa cum doreşte bãrbatul, iar acesta se poartã aşa cum doreşte partenera sa. 

Însã acest lucru se poate întâmpla numai câteva minute, cel mult câteva ore. Odatã ce vã cãsãtoriţi şi trebuie sã trãiţi împreunã douãzeci şi patru de ore pe zi, acest lucru - aceastã pretenţie de a fi ceea ce nu eşti de fapt - se transformã într-o povarã de nesuportat.
Cât timp puteţi sã vã comportati în aşa fel încât sã satisfaceţi fantezia celuilalt? 

Mai devreme sau mai târziu acest lucru devine dificil. Şi
începeţi sã vã rãzbunaţi. Începeţi sã distrugeţi tot ceea ce imaginaţia
bãrbatului a creat în jurul vostru, deoarece nu doriţi sã fiţi prizoniera unei imagini - doriţi sã fiţi, pur şi simplu, voi înşivã.
Tot astfel se întâmplã şi cu bãrbatul: el doreşte sã fie liber, sã fie el
însuşi. Acesta este veşnicul conflict dintre îndrãgostiţi, senzaţia la care se ajunge în toate relaţiile.