CALEA CĂTRE FERICIRE
Fireşte, identificarea stării mintale ca factor principal în obţinerea fericirii nu neagă faptul că trebuiesă ne fie îndeplinite şi nevoile fizice esenţiale – hrană, îmbrăcăminte şi adăpost. Dar, odată satisfăcutenevoile acestea esenţiale, mesajul e clar:
nu avem nevoie de mai mulţi bani, nu avem nevoie de maimult succes sau faimă, nu avem nevoie de corpul perfect şi nici măcar de partenerul perfect – acum,chiar în clipa aceasta, avem mintea, singurul echipament fundamental necesar pentru a obţinefericirea deplină.
Prezentând perspectiva aceasta asupra lucrului cu propria minte, Dalai Lama a început: — Când vorbim de „minte“ sau „conştiinţă“ avem în vedere multe variante. La fel cum, dintrecondiţiile sau obiectele exterioare nouă, unele sunt foarte folositoare, altele foarte dăunătoare, iar uneleneutre. Aşadar, când avem de-a face cu ceva exterior, de obicei începem prin a încerca să ne dăm seamacare dintre diversele substanţe sau chimicale sunt folositoare, ca să le putem cultiva, înmulţi şi folosi. Iarde substanţele dăunătoare ne descotorosim. În acelaşi fel, când e vorba de minte, avem de fapt mii degânduri diferite, mii de „minţi“ diferite. Dintre ele, unele sunt foarte utile; pe acelea trebuie să le păstrămşi să le încurajăm. Unele sunt negative, foarte nocive; pe acestea trebuie să încercăm să le reducem.
Aşadar, primul pas în căutarea fericirii este învăţătura.
Mai întâi trebuie să învăţăm în ce fel ne fac rău emoţiile şi comportamentele negative şi în ce fel ne ajută emoţiile pozitive. Apoi trebuie să înţelegem căemoţiile acestea negative nu sunt doar foarte rele şi dăunătoare pentru noi personal, ci şi pentru societate şi pentru viitorul întregii lumi. Odată ce ne dăm seama de asta, vom fi mai hotărâţi să le facem faţă şi să le învingem. Apoi trebuie să înţelegem aspectele benefice ale emoţiilor şi comportamentelor pozitive.Odată ce le înţelegem, suntem mai hotărâţi să le preţuim, să le dezvoltăm şi să le sporim, oricât de greu ne-ar fi.
Apare înăuntrul nostru un fel de voinţă spontană de a acţiona. Aşadar, prin procesul acesta de învăţare, de analizare a gândurilor şi a emoţiilor benefice şi a celor nocive, ne dezvoltăm treptat o convingere fermă de a ne schimba, pentru că avem senzaţia că „acum, secretul propriei mele fericiri, alviitorului meu frumos, e în mâinile mele. Să nu ratez ocazia!“. În budism, principiul cauzalităţii e acceptat ca lege naturală.
În raporturile noastre cu realitatea, trebuie să ţinem cont de legea aceasta. Astfel, deexemplu, în cazul experienţelor de zi cu zi, dacă avem de-a face cu evenimente pe care nu le dorim, cea mai bună metodă de a ne asigura că nu vor avea loc este să avem grijă ca nici condiţiile cauzale care le dau naştere de obicei să nu fie întrunite. În acelaşi fel, dacă ne dorim să aibă loc un anumit eveniment sausă avem o anumită experienţă, e logic să încercăm să sporim cauzele şi condiţiile care le dau naştere. La fel se întâmplă şi cu stările şi experienţele mintale. Dacă doreşti fericirea, trebuie să cauţi cauzele care îidau naştere, iar, dacă nu doreşti suferinţa, trebuie să ai grijă ca împrejurările şi cauzele care-i dau naştere să nu mai aibă loc. E foarte important să apreciem corect principiul cauzal. Am vorbit despre importanţa supremă a factorului mintal în atingerea fericirii.
Prin urmare, următoarea noastră sarcină este să examinăm varietatea de stări mintale prin care trecem. Trebuie să identificăm clar diferitele stări şi sădistingem între ele, să le clasificăm în funcţie de aportul pe care îl au sau nu la fericirea noastră.
Prin urmare, următoarea noastră sarcină este să examinăm varietatea de stări mintale prin care trecem. Trebuie să identificăm clar diferitele stări şi sădistingem între ele, să le clasificăm în funcţie de aportul pe care îl au sau nu la fericirea noastră.
— Puteţi să daţi câteva exemple specifice de stări mintale diferite şi să explicaţi cum le-aţi clasifica?l-am întrebat.
Dalai Lama a spus: — De exemplu, ura, invidia, furia şi aşa mai departe sunt dăunătoare. Le considerăm stări negative fiindcă ne distrug fericirea; dacă nutreşti ură sau ranchiună faţă de cineva, odată ce te umpli şi tu de ură şide emoţii negative, şi cei din jur ţi se par ostili. Prin urmare, ai parte de mai multă teamă, de mai multe inhibiţii şi ezitări şi te simţi nesigur. Toate astea cresc înăuntrul tău, împreună cu senzaţia de singurătate în mijlocul unei lumi pe care o vezi ca fiind ostilă. Toate aceste senzaţii negative se dezvoltă din cauza urii. Pe de altă parte, stări mintale precum bunătatea şi compasiunea sunt, fără îndoială, cât se poate depozitive. Sunt foarte utile…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.