Arta fericirii3

- Când încercăm să determinăm propria contribuţie la o situaţie, ce e de făcut cu situaţiile în care, înmod clar, nu avem nici o vină, chiar şi cu situaţiile relativ neimportante din viaţa de zi cu zi, de exempluatunci când cineva ne minte intenţionat? am întrebat. 

— Sigur, la început se poate să mă simt dezamăgit când cineva nu e sincer, dar chiar şi aici, dacăexaminez situaţia, s-ar putea să descopăr că, de fapt, motivul pentru care mi-a ascuns ceva nu e rău. Poate pur şi simplu nu are încredere în mine. De aceea, uneori, când mă simt dezamăgit de astfel de incidente, încerc să le privesc din alt unghi; mă gândesc că, poate, omul acela n-a vrut să-mi încredinţeze oinformaţie fiindcă nu voi fi în stare să păstrez secretul. Am de obicei un fel de a fi destul de direct, dincauza căruia, poate, omul acela a conchis că nu sunt un om care să ţină secrete, că poate nu sunt capabilsă păstrez un secret aşa cum se aşteaptă ceilalţi. Cu alte cuvinte, nu sunt demn de toată încredereaceluilalt din cauza felului meu de a fi. Dacă privesc lucrurile astfel, aş considera că vina e a mea.

Dalai Lama descria astfel natura mereu schimbătoare a vieţii: „E extrem de important să cercetăm cauzele, originile suferinţei, felul cum apare. Procesul trebuie să înceapă cu aprecierea naturiivremelnice, trecătoare a existenţei noastre. Toate lucrurile, evenimentele şi fenomenele sunt dinamice, seschimbă în fiecare clipă; nimic nu rămâne static. Ideea aceasta o putem aprofunda meditând asupracirculaţiei sângelui în corp: sângele curge încontinuu, se mişcă; nu stă niciodată pe loc. Natura aceasta rapid schimbătoare a fenomenelor e ca un mecanism încorporat. De vreme ce stă în natura tuturorfenomenelor să se schimbe de la o clipă la alta, putem înţelege de aici că nimic nu are capacitatea de apersista, de a rămâne la fel. Iar din moment ce toate lucrurile sunt supuse schimbării, nimic nu există într-o condiţie permanentă, nimic nu poate rămâne la fel prin propria putere independentă. 

Aşadar, toate lucrurile se află sub puterea sau sub influenţa altor factori. În orice secundă ştim că, oricât de plăcută saude îmbucurătoare e experienţa prin care trecem, nu va dura. Aceasta e baza unei suferinţe numite înbudism «suferinţa schimbării»“