Forta e in tine

Un lucru pe care l-am putea spune, în general, unei astfel de persoane ar fi că, în calitate de oameni,suntem dăruiţi cu minunata inteligenţă omenească. Mai mult, toţi oamenii au capacitatea de a fi foarte hotărâţi şi de a-şi orienta voinţa aceasta puternică în orice direcţie doresc. Despre asta nu încape îndoială. Aşadar, dacă ţinem minte că avem atât de mult potenţial şi ne amintim de el repetat, până începe să facă parte din viziunea noastră normală asupra omului (inclusiv asupra noastră), nu ne vom mai simţi atât de descurajaţi, neajutoraţi şi dispreţuitori faţă de propria persoană.

Cred că se poate face o paralelă între situaţiile acestea şi modul în care tratăm bolile fizice. Când tratează o boală sau alta, doctorii nu prescriu doar antibiotice pentru infecţia în sine, ci au grijă şi ca starea fizică de bază a pacientului să-i permită să suporte antibioticele. Pentru asta, doctorii se asigură,de exemplu, că omul se hrăneşte corespunzător în general, iar uneori se întâmplă să fie nevoie să prescrie vitamine sau alt întăritor pentru organism. Atâta timp cât corpul omului are puterea aceasta fundamentală,va avea şi potenţialul, capacitatea, de a se vindeca cu ajutorul medicamentelor.

 În acelaşi fel, dacă suntem şi rămânem conştienţi de faptul că avem darul acesta minunat care este inteligenţa umană şi că ne putem întări voinţa şi o putem folosi în mod pozitiv, ne vom bucura, în esenţă, de o stare bună de sănătate mintală – de o forţă lăuntrică născută din înţelegerea faptului că avem un potenţial uman enorm.

Conştientizarea acestui fapt poate acţiona ca un mecanism încorporat în noi înşine, care ne ajută să ţinem piept oricăror greutăţi, indiferent de situaţie, fără să ne pierdem speranţa şi fără să ne lăsăm copleşiţi de ura faţă de noi înşine. 

Amintindu-ne de calităţile minunate pe care le avem în comun cu orice om, ne va fi mai uşor să neutralizăm impulsul de a crede că suntem răi şi că nu merităm nimic.
Mulţi tibetani includ reflecţia aceasta în meditaţia lor zilnică. Poate de aceea conceptul de ură de sine nu aprins rădăcini în cultura tibetană.