Premisa aceasta se bazează pe faptul că stările noastre de spirit pozitive pot acţiona ca un antidot pentru tendinţele negative şi stările de spirit amăgitoare. A doua premisă estedeci că, pe măsură ce sporim puterea acestor factori-antidot şi le dăm mai multă putere, vom reuşi săreducem tot mai mult forţa elementelor mintale şi emoţionale dăunătoare şi influenţa, şi efectele lor.Când vorbim despre eliminarea stărilor de spirit negative, trebuie să ţinem cont de un lucru. În practica budistă, cultivarea anumitor calităţi mintale precum răbdarea, toleranţa, bunătatea şi altele ca ele poate crea antidoturi specifice împotriva stărilor de spirit negative ca ura, furia şi ataşamentul excesiv.Aplicarea antidoturilor ca iubirea sau compasiunea pot reduce mult gradul sau influenţa stărilor mintaleşi emoţionale dăunătoare, dar, de vreme ce încearcă să elimine doar anumite emoţii negative specifice,individuale, într-un fel pot fi considerate simple măsuri incomplete. Emoţiile dăunătoare, ca ataşamentulşi ura, vin, în esenţă, din ignoranţă – din perceperea greşită a naturii adevărate a realităţii.
De aceea,toate tradiţiile budiste par să cadă de acord că pentru a înlătura complet toate tendinţele negative trebuieaplicat antidotul pentru ignoranţă – „factorul Înţelepciune“, care este indispensabil.
„Factorul Înţelepciune“ ne cere să înţelegem profund natura adevărată a realităţii. Aşadar, în cadrul tradiţieibudiste, pe lângă antidoturile specifice pentru stări de spirit specifice (de exemplu răbdarea şi toleranţa,antidoturi specifice pentru furie şi ură), avem şi un antidot general (cunoaşterea profundă a naturiisupreme a realităţii) care acţionează împotriva tuturor stărilor de spirit negative. E ca atunci când vremsă scăpăm de o buruiană otrăvitoare: îi putem înlătura efectele dăunătoare retezând ramurile şi frunzele,sau putem înlătura toată planta, mergând la rădăcină şi smulgând-o din pământ.
Una dintre metodele care mi se par folositoare pentru combaterea grijii acesteia este cultivarea gândului următor:
dacă situaţia sau problema e de aşa natură încât poate fi rezolvată, nu e nevoie să ne îngrijorăm.Cu alte cuvinte, dacă există o soluţie, o cale de ieşire din dificultate, nu e cazul să nelăsăm copleşiţi de ea. Acţiunea potrivită e să căutăm soluţia. E mai firesc să ne folosim energia pegăsirea acesteia decât pe grija provocată de problemă.
Pe de altă parte, dacă nu există nici o cale de ieşire, nici o soluţie, nici o posibilitate de rezolvare, iarăşi nu are nici un rost să ne îngrijorăm,fiindcă oricum nu putem face nimic.
În cazul acesta, cu cât mai repede acceptăm starea de fapt, cu atâtmai uşor ne va fi. Bineînţeles, formula aceasta e condiţionată de confruntarea directă cu problema. Altfel nu vom afla dacă există sau nu o soluţie pentru ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.