Arta fericirii2

— Chiar şi în termeni convenţionali, în viaţa de zi cu zi, considerăm că educaţia e un factor foarte important pentru o viaţă reuşită şi fericită. Iar cunoştinţele nu le asimilăm în mod natural. Trebuie să ne antrenăm, trebuie să trecem printr-un program de pregătire sistematică şi aşa mai departe. Considerăm că educaţia şi antrenamentul convenţional sunt foarte grele; altfel de ce ar aştepta elevii vacanţa cu atâta nerăbdare? 

Şi totuşi, ştim că această educaţie e absolut necesară pentru o viaţă fericită şi reuşită. Înacelaşi fel, se poate să nu fim înclinaţi în mod firesc către acţiunile pozitive, dar trebuie să ne antrenăm în mod conştient pentru a le cultiva. Faptul e cu atât mai adevărat în societatea modernă, în care există tendinţa de a accepta că a decide dacă ceva se cuvine sau nu (ce trebuie făcut şi ce nu) cade în grija religiei. În mod tradiţional, se consideră că e răspunderea religiei să impună care comportamente se cuvin şi care nu. Dar în societatea de azi religia şi-a pierdut o parte din prestigiu şi din influenţă. 

În acelaşi timp, nu a fost înlocuită de nici o alternativă, de exemplu o etică seculară. Aşadar, s-ar părea că acordăm mai puţină atenţie nevoii de a trăi aşa cum se cuvine. De aceea cred că trebuie să depunem unefort deosebit şi să ne străduim în mod conştient să dobândim astfel de cunoştinţe. De exemplu, deşi eu cred că natura noastră umană este, în esenţă, blândă şi înclinată spre compasiune, mai cred şi că nu e suficient faptul că aceasta e natura fiinţei noastre;trebuie să învăţăm să înţelegem şi să apreciem mai cuprinzător faptul acesta. Iar schimbarea felului cum ne percepem pe noi înşine, prin învăţare şi înţelegere, poate avea un impact cât se poate de concret asupra modului cum interacţionăm cu ceilalţi şi cum ne trăim viaţa de zi cu zi.

 — Când vorbim despre felul cum cunoaşterea duce la libertate sau la rezolvarea unei probleme,trebuie să înţelegem că aici există mai multe niveluri. Să spunem, de exemplu, că oamenii din epoca depiatră nu ştiau să prepare carnea, dar aveau totuşi nevoia biologică de a se hrăni, aşa că mâncau ca animalele sălbatice. Pe măsură ce au evoluat, au învăţat să gătească, apoi au învăţat să adauge tot felul de mirodenii ca mâncarea să fie mai gustoasă, apoi au inventat reţete tot mai diverse. Chiar şi în ziua de azi,dacă suferim de o boală anume şi, prin puterea noastră de a învăţa, aflăm că un anumit aliment nu ne facebine, ne abţinem de la el chiar dacă dorim să-l mâncăm. E clar că, pe măsură ce cunoaşterea noastră devine mai complexă, vom face faţă lumii înconjurătoare mai eficient. Mai trebuie să avem şi capacitatea de a judeca urmările pe termen lung şi pe termen scurt ale propriilor comportamente şi de a le pune în balanţă. De exemplu, când sunt orbite de furie, animalele simt furia, dar nu sunt în stare să înţeleagă că e distructivă. În cazul oamenilor însă, vorbim de un alt nivel, la care există conştiinţa de sine, care ne permite să reflectăm şi să observăm că, atunci când apare, furia ne face rău. Aşadar, putem emite judecata că furia e distructivă. Trebuie să fim capabili de deducţia aceasta. Deci nu e la fel de simplu ca atunci când ne băgăm mâna în foc, ne ardem şi învăţăm imediat să n-o mai facem pe viitor. Cu cât mai sofisticate sunt educaţia şi cunoaşterea noastră asupra surselor fericirii şi a cauzelor suferinţei, cu atât vom fi mai eficienţi în obţinerea fericirii. De aceea cred că educaţia şi cunoaşterea sunt esenţiale.