„DAR NU E DREPT!“

În viaţa de zi cu zi ne confruntăm, inevitabil, cu probleme. Dar problemele în sine nu cauzează neapărat suferinţă. Dacă putem aborda problema direct şi dacă ne putem concentra energia pe găsirea unei soluţii,de exemplu, problema poate deveni o provocare. Însă dacă adăugăm la atitudinea aceasta şi convingerea că problema noastră e „nedreaptă“, avem un ingredient suplimentar care poate intensifica mult tulburarea mintală şi suferinţa emoţională. Atunci, pe lângă faptul că în loc de o singură problemă avem două,senzaţia că „nu e drept“ ne distrage şi ne consumă, ne răpeşte energia de care am avea nevoie pentru a rezolva problema de la care am pornit.

Într-o dimineaţă, dorind să abordez subiectul cu Dalai Lama, l-am întrebat:

 — Ce putem face cu privire la senzaţia de nedreptate care pare să ne chinuiască atât de des când neconfruntăm cu vreo problemă?Dalai Lama a răspuns:

 — Sunt multe căi de a combate senzaţia că suferinţa noastră e nedreaptă. Am mai vorbit despre importanţa acceptării suferinţei ca fapt firesc în existenţa noastră. Şi cred că, în unele aspecte, tibetanilor le e mai uşor să accepte realitatea situaţiilor acestora dificile, fiindcă pot spune: „Poate e din cauza karmei mele din trecut“. Ei o atribuie unor acţiuni negative înfăptuite în viaţa aceasta sau în una anterioară, aşa că o acceptă mai uşor. 

Am văzut familii din aşezările noastre din India cu o situaţie foarte dură – trăiesc în condiţii mizere şi au copii orbi sau, uneori, retardaţi. Şi totuşi, doar ele ştiu cum,femeile acelea tot reuşesc să îi îngrijească şi nu spun decât: „Asta e karma lor; e soarta lor“. Dacă vorbim de karma, cred că e important să specificăm şi să înţelegem că, uneori, când conceptul acesta e înţeles greşit, lumea tinde să dea vina pe karma pentru orice şi încearcă să se debaraseze de răspundere sau de nevoia de a lua iniţiativa. 

Ar fi foarte uşor să spunem: „Asta e din cauza karmei mele din trecut,din cauza karmei mele negative din trecut, eu ce pot să fac? Nu e nimic de făcut“. E un mod total greşit dea înţelege karma, fiindcă, deşi experienţele noastre sunt o consecinţă a faptelor din trecut, asta nu înseamnă că individul nu are de ales sau că iniţiativa de a ne schimba, de a provoca o înnoire pozitivă nu îşi are locul. La fel se întâmplă în toate aspectele vieţii. Nu trebuie să devenim pasivi şi să ne scuzăm dela a lua iniţiativa pe motiv că totul e rezultatul karmei, fiindcă, dacă înţelegem corect conceptul de karma,ne vom da seama că de fapt karma înseamnă „acţiune“. Karma e un proces foarte activ. Iar când vorbim de karma sau de acţiune, vorbim chiar de fapta comisă de un agent – în cazul de faţă noi înşine – în trecut.Aşadar, cursul viitorului se află, în mare măsură, în mâinile noastre din prezent. Va fi determinat deiniţiativele pe care le luăm acum. Aşadar, karma nu trebuie înţeleasă ca forţă pasivă, statică, ci ca proces activ. Aceasta arată că agentul individual are un rol important în determinarea cursului procesului karmic.De pildă, chiar şi un act sau un scop simplu, ca satisfacerea nevoii de hrană… Pentru a ne atinge scopul acesta simplu, trebuie să iniţiem o acţiune. Trebuie să căutăm hrană, apoi trebuie s-o mâncăm; asta arată că până şi cel mai simplu act sau scop e dus la îndeplinire prin acţiune…

— Dar cei care nu cred nici în karma, nici într-un Dumnezeu Creator?

 — Pentru cineva care nu crede… Dalai Lama s-a gândit câteva clipe, apoi a continuat: …poate ar fi de ajutor o abordare practică, ştiinţifică. Cred că, de obicei, oamenii de ştiinţă consideră că e foarteimportant ca orice problemă să fie privită obiectiv, studiată fără prea multă implicare emoţională. Din perspectiva aceasta, poţi privi problema cu atitudinea: „Dacă există o cale de a lupta împotriva problemei, luptă, chiar dacă ajungi la tribunal!“ a râs. Apoi, dacă vezi că nu poţi învinge în nici un fel,poţi s-o laşi deoparte cu totul. Analizarea obiectivă a situaţiilor dificile, problematice, poate avea un rolfoarte important, fiindcă astfel se vede, de multe ori, că în culise acţionează şi alţi factori. De exemplu,dacă ai impresia că şeful te tratează nedrept la serviciu, poate există şi alţi factori; poate îl enervează altceva, o ceartă cu soţia de dimineaţă sau aşa ceva, iar comportamentul lui nu are nimic de-a face cu tine personal, poate nu îţi e adresat în mod specific. Bineînţeles, cu situaţia tot trebuie să te confrunţi, dar celpuţin, cu abordarea aceasta, vei putea evita anxietatea care ar veni să se adauge problemei.

 — Da, poate budiştii pot contracara senzaţia de nedreptate acceptând faptul că situaţia e rezultatul karmei lor, am comentat eu. Dar cum rămâne cu cei care nu cred în conceptul de karma? Cum sunt mulţi occidentali…

 — Cei care cred în ideea că există un Creator, un Dumnezeu, pot accepta mai uşor împrejurările dificile privindu-le drept parte din creaţia sau planul lui Dumnezeu. Se pot gândi că, deşi situaţia pare foarte gravă, Dumnezeu e atotputernic şi foarte milostiv, aşa că poate există un sens, o semnificaţie în spatele situaţiei, de care ei nu sunt conştienţi. Cred că o astfel de convingere le poate da sprijin şi ajutor când suferă.