Cat depinde fericirea de dorintele noastre

— Uneori parcă întreaga noastră cultură occidentală se bazează pe achiziţiile materiale; suntem înconjuraţi, bombardaţi, de reclame la cele mai noi produse, la cea mai modernă maşină şi aşa maideparte. E greu să nu ne lăsăm influenţaţi. Ne dorim atâtea şi atâtea lucruri. Parcă nu ne putem opriniciodată. Puteţi să vorbiţi puţin despre dorinţe? 

— Cred că există două feluri de dorinţe, mi-a răspuns Dalai Lama. Unele sunt pozitive. Dorinţa defericire. E absolut îndreptăţită. Dorinţa de pace. Dorinţa de mai multă armonie şi prietenie în lume. Uneledorinţe sunt foarte folositoare. Dar, de la un punct încolo, dorinţele pot deveni nerezonabile, ceea ce deobicei cauzează probleme. De exemplu, uneori mă duc prin supermarketuri. Îmi place foarte mult să intru în supermarketuri pentru că văd tot felul de lucruri frumoase. Iar când mă uit la atâtea şi atâtea produse, încep să am senzaţia că le vreau, şi primul meu impuls ar fi probabil să-mi spun: „A, vreau asta; şi asta“.Apoi, al doilea gând care-mi vine e: „Dar chiar îmi trebuie?“ De obicei răspunsul e nu. Dacă asculţi deprima dorinţă, de impulsul iniţial, în curând o să rămâi cu buzunarele goale. Dar celălalt nivel al dorinţei,cel care se bazează pe nevoile esenţiale – hrană, îmbrăcăminte şi adăpost, e mai rezonabil. Uneori,calificarea unei dorinţe drept excesivă sau negativă depinde de împrejurări sau de societatea în care trăieşti. De exemplu, dacă trăieşti într-o societate prosperă, în care maşina trebuie să te ajute să tedescurci zi de zi, bineînţeles că nu e nimic în neregulă în a-ţi dori o maşină. Dar, dacă trăieşti într-un sat sărac din India, unde te poţi descurca foarte bine şi fără maşină, dar tu tot îţi doreşti una, chiar dacă ai bani s-o cumperi, până la urmă riscă să-ţi aducă necazuri. Poate da naştere la sentimente neplăcute printre vecini şi aşa mai departe. Sau, dacă trăieşti într-o societate mai prosperă şi ai maşină, dar îţi tot doreşti maşini din ce în ce mai scumpe, vei avea acelaşi fel de probleme.

Atunci cum putem ajunge la mulţumirea interioară? Există două metode. Una este să obţinem tot cevrem şi ne dorim – bani, case, maşini, partenerul sau partenera perfectă, corpul perfect. Dalai Lama a arătat mai devreme dezavantajul acestei metode; dacă nu ne punem frâu dorinţelor, mai devreme sau mai târziu vom da de ceva ce ne dorim, dar pe care nu-l putem avea.

A doua metodă, mai eficientă, presupune nu a avea ce ne dorim, ci a ne dori şi a aprecia ceea ce avem.

Un fel de fericire care, aşa cum o defineşte Dalai Lama, este stabilă şi durabilă. O fericire care rămâne cu noi, în ciuda urcuşurilor şi coborâşurilor vieţii, indiferent de fluctuaţiile normale ale stării de spirit, ca parte din însăşi matricea fiinţei noastre.Din perspectiva aceasta ne e mai uşor să facem „alegerea corectă“, fiindcă acţionăm pentru a ne oferi ceva, nu pentru a ne refuza sau a răpi ceva – e o atitudine care presupune înaintarea spre scop, nu îndepărtarea de el, care presupune să ne bucurăm de viaţă, nu să o respingem. Senzaţia aceasta fundamentală de înaintare spre fericire poate avea un efect foarte profund: ne face mai receptivi, mai deschişi la bucuria de a trăi.