1.Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru cã nu le-am privit niciodatã cu adevãrat, nu ne-am îndreptat niciodatã atenţia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele în realitate.
Încercaţi sã creaţi numai lucruri frumoase, nu aduceţi la viaţã nimic urât.
Nu aveţi prea mult timp şi nu aveţi nici multã energie de pierdut. Având o viaţã atât de scurtã, având o sursã de energie atât de micã, este pur şi simplu stupid sã o pierdeţi în tristeţe, în furie, în urã, în gelozie.
Folosiţi-vã energia în iubire, folosiţi-o în actiuni creatoare, în prietenie, în meditaţie; îndreptaţi-vã spre ceva care sã vã înalţe.
Şi cu cât vã înãlţaţi mai mult, cu atât întâlniţi mai multe izvoare de energie care stau la dispoziţia voastrã. Depinde numai de voi.
2.Nu existã nimic care sã poarte eticheta "adevãr"; adevãrul nu este un lucru pe care îl vei putea gãsi într-o bunã zi într-o cutie,şi pe
care,deschizând-o, sã exclami uimit: "Fantastic! Am gãsit adevãrul!" Nu existã o astfel de cutie.
2.Nu existã nimic care sã poarte eticheta "adevãr"; adevãrul nu este un lucru pe care îl vei putea gãsi într-o bunã zi într-o cutie,şi pe
care,deschizând-o, sã exclami uimit: "Fantastic! Am gãsit adevãrul!" Nu existã o astfel de cutie.
3.A fi tu însuţi îţi oferã toate elementele pentru a te simţi împlinit, pentru ca viaţa sã aibã sens, semnificaţie. Simplul fapt de a fi tu însuţi şi de a creşte conform firii tale va duce la împlinirea destinului tãu.
4.Fiecare greşeala este o ocazie de a învãţa. Totul este sã nu comiţi
aceeaşi greşealã în mod repetat - ar fi o prostie...
Însã comite cât mai multe greşeli noi de care eşti în stare; nu trebuie sã-ţi fie teamã, cãci acesta este singurul mod în care natura îţi permite sã înveţi.
5.Pãrinţii au crezut întotdeauna despre copii cã sunt proprietatea lor şi cã aceştia trebuie sã le fie întru totul asemãnãtori, sã îi copieze întocmai. O copie este însã lipsita de orice frumusete, iar existenta nu apreciaza aşa ceva; ea se bucura numai de ceea ce este original.
Trebuie sã îţi ajuţi copiii sã creascã, astfel încât sã te depãşeascã.
Trebuie sã îi ajuţi sã nu te imite. Adevãrata îndatorire a pãrinţilor este aceea de a-şi ajuta copiii sã nu îi imite.
5.Pãrinţii au crezut întotdeauna despre copii cã sunt proprietatea lor şi cã aceştia trebuie sã le fie întru totul asemãnãtori, sã îi copieze întocmai. O copie este însã lipsita de orice frumusete, iar existenta nu apreciaza aşa ceva; ea se bucura numai de ceea ce este original.
Trebuie sã îţi ajuţi copiii sã creascã, astfel încât sã te depãşeascã.
Trebuie sã îi ajuţi sã nu te imite. Adevãrata îndatorire a pãrinţilor este aceea de a-şi ajuta copiii sã nu îi imite.
Copiii sunt tentaţi, prin însãşi firea lor, sã imite. Şi pe cine ar putea imita? Pãrinţii sunt cei mai apropiaţi.
Pânã acum pãrinţii au apreciat foarte mult faptul cã propriii lor copii le seamãnã. Tatãl se simte mândru cã fiul sãu îi seamãnã. Iar viaţa copilului este pierduta, el nu este dorit aşa cum este el de fapt.
Datoritã acestei concepţii greşite, de a fi mândru de copiii care te imitã, am creat o societate în care toatã lumea imit.
6.Banii sunt un lucru ciudat. Dacã nu îi aveţi, lucrurile sunt simple, nu apare nici o problemã. Însã dacã îi aveţi, problemele îşi fac,cu siguranţã, apariţia.
Una dintre cele mai mari probleme pe care le creeazã banii este faptul cã nu ştii niciodatã dacã tu eşti cel dorit sau ei.
Pânã acum pãrinţii au apreciat foarte mult faptul cã propriii lor copii le seamãnã. Tatãl se simte mândru cã fiul sãu îi seamãnã. Iar viaţa copilului este pierduta, el nu este dorit aşa cum este el de fapt.
Datoritã acestei concepţii greşite, de a fi mândru de copiii care te imitã, am creat o societate în care toatã lumea imit.
6.Banii sunt un lucru ciudat. Dacã nu îi aveţi, lucrurile sunt simple, nu apare nici o problemã. Însã dacã îi aveţi, problemele îşi fac,cu siguranţã, apariţia.
Una dintre cele mai mari probleme pe care le creeazã banii este faptul cã nu ştii niciodatã dacã tu eşti cel dorit sau ei.
Şi acest lucru este atât de dificil de aflat, încât ai prefera sã nu îi ai deloc. Atunci, cel puţin, viaţa ar fi simplã.
Banii, care ar fi putut reprezenta o mare plãcere, devin însã - în acest caz - o sursã de angoasã. Nu ei sunt însã adevãrata sursã, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este nici un pãcat sã îi ai, nu este nevoie sã ai un sentiment de culpabilitate.
7.Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuã. Dar
oamenii au impresia cã ei înşişi reprezintã ceva static.
Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenitã; viaţa este o continuã schimbare. Cu cât existã mai multã schimbare, cu atât viaţa este mai abundentã. Iar o viaţã abundentã aduce cu sine extraordinare schimbãri, clipã de clipã.
8.Fã ceva care sã înalţe în tine un cântec şi sã creeze un ritm al
celebrãrii în jurul tãu.
O astfel de viaţã o numesc religioasã.
Ea nu se bazeaza pe principii, pe disciplinã şi nici pe legi.
Banii, care ar fi putut reprezenta o mare plãcere, devin însã - în acest caz - o sursã de angoasã. Nu ei sunt însã adevãrata sursã, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este nici un pãcat sã îi ai, nu este nevoie sã ai un sentiment de culpabilitate.
oamenii au impresia cã ei înşişi reprezintã ceva static.
Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenitã; viaţa este o continuã schimbare. Cu cât existã mai multã schimbare, cu atât viaţa este mai abundentã. Iar o viaţã abundentã aduce cu sine extraordinare schimbãri, clipã de clipã.
8.Fã ceva care sã înalţe în tine un cântec şi sã creeze un ritm al
celebrãrii în jurul tãu.
O astfel de viaţã o numesc religioasã.
Ea nu se bazeaza pe principii, pe disciplinã şi nici pe legi.
Ea se rezumã la o singurã idee: aceea de a-ţi trãi viaţa în mod inteligent.
9.Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior. Şi nu existã nicipersoane egale între ele. Fiecare este unic.
Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberaţie. Nu toţi
oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Însã
aceasta nu înseamnã cã Rabindranath Tagore este superior pentru cã nu poţi fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine.
Eu cred cã fiecare reprezintã o manifestare unicã. Trebuie deci sã
renunţãm la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate şi
inegalitate şi sã le înlocuim cu ideea nouã de unicitate.
Într-adevãr, fiecare individ este unic.
Priveşte doar cu mai multã iubire şi vei vedea cã fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu îl mai are nimeni altcineva.
10.Omul nu a învãţat încã sã guste frumuseţea singurãtãţii. El cautã mereu sã se angajeze într-o relaţie, sã fie cu cineva - cu un prieten, cu un parinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societãţi, cluburi - Lyon Club, Rotary Club. El a creat partide
politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însã toate acestea sunt necesare pentru a-l face sã-şi uite singurãtatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi încerci sã uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: cã te-ai nãscut singur, cã vei muri singur, cã indiferent ce ai face,trãieşti singur.
11.Orice efort de evitare a singurãtãţii eşueazã şi va eşua, deoarece este împotriva legilor fundamentale ale vieţii. În fond, nu ai nevoie de un surogat care sã te facã sã-ţi uiţi singuratãtea; trebuie doar sã devii conştient de singurãtatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simţi, este atât de frumos tocmai pentru cã
reprezintã eliberarea de mulţime, de turmã, de celãlalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sã auzi cuvântul "singur", cã îţi şi aminteşti de o ranã; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te rãneşte. Ai nevoie de cineva pentru
a-l umple.
12.Cuvântul "singurãtate" nu are acelaşi sens - de ranã, de gol care trebuie umplut. Singurãtate înseamnã pur şi simplu împlinire. Eşti un întreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa.
Încearcã deci sã gãseşti centrul tãu lãuntric în care eşti totdeauna singur, în care singurãtatea a fost întotdeauna perfectã. În viaţã, în moarte sau oriunde ai fi, eşti mereu singur. Însã aceastã singurãtate este atât de plinã - nu este nici un gol -, atât de completã, atât de încãrcatã cu toate darurile vieţii, cu toate frumuseţile şi binecuvântãrile existenţei, încât imediat ce ai gustat din propria ta singurãtate, durerea va dispãrea. În locul ei se va naşte un ritm nou, de o extraordinarã blândeţe, pace, fericire şi binecuvântare.
Aceasta nu înseamnã cã un om care este centrat în singuratate nu îşi
poate face prieteni; în realitate, numai o asemenea fiinţã poate avea
prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezintã o nevoie, ci o împartãşire. Fiinţa umanã are atât de mult, încât poate împãrţi cu alţii.
13.Priviti existenţa, cu întreaga ei abundenţã. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este, însã, abundentã - milioane şi milioane de pãsãri, milioane de animale, totul existã din abundenţã.
Natura nu este asceticã, ea danseaza pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul pãsãrilor. Ea cântã peste tot - în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul pãsãrilor...
De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare sã existe nici un motiv care sã justifice existenţa lor, în afara faptului că aceastã abundenţã este în însãşi firea existenţei, aceastã bogãţie este însãşi esenţa ei; existenţa nu crede în sãrãcie.
Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberaţie. Nu toţi
oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Însã
aceasta nu înseamnã cã Rabindranath Tagore este superior pentru cã nu poţi fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine.
Eu cred cã fiecare reprezintã o manifestare unicã. Trebuie deci sã
renunţãm la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate şi
inegalitate şi sã le înlocuim cu ideea nouã de unicitate.
Într-adevãr, fiecare individ este unic.
Priveşte doar cu mai multã iubire şi vei vedea cã fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu îl mai are nimeni altcineva.
10.Omul nu a învãţat încã sã guste frumuseţea singurãtãţii. El cautã mereu sã se angajeze într-o relaţie, sã fie cu cineva - cu un prieten, cu un parinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societãţi, cluburi - Lyon Club, Rotary Club. El a creat partide
politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însã toate acestea sunt necesare pentru a-l face sã-şi uite singurãtatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi încerci sã uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: cã te-ai nãscut singur, cã vei muri singur, cã indiferent ce ai face,trãieşti singur.
11.Orice efort de evitare a singurãtãţii eşueazã şi va eşua, deoarece este împotriva legilor fundamentale ale vieţii. În fond, nu ai nevoie de un surogat care sã te facã sã-ţi uiţi singuratãtea; trebuie doar sã devii conştient de singurãtatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simţi, este atât de frumos tocmai pentru cã
reprezintã eliberarea de mulţime, de turmã, de celãlalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sã auzi cuvântul "singur", cã îţi şi aminteşti de o ranã; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te rãneşte. Ai nevoie de cineva pentru
a-l umple.
12.Cuvântul "singurãtate" nu are acelaşi sens - de ranã, de gol care trebuie umplut. Singurãtate înseamnã pur şi simplu împlinire. Eşti un întreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa.
Încearcã deci sã gãseşti centrul tãu lãuntric în care eşti totdeauna singur, în care singurãtatea a fost întotdeauna perfectã. În viaţã, în moarte sau oriunde ai fi, eşti mereu singur. Însã aceastã singurãtate este atât de plinã - nu este nici un gol -, atât de completã, atât de încãrcatã cu toate darurile vieţii, cu toate frumuseţile şi binecuvântãrile existenţei, încât imediat ce ai gustat din propria ta singurãtate, durerea va dispãrea. În locul ei se va naşte un ritm nou, de o extraordinarã blândeţe, pace, fericire şi binecuvântare.
Aceasta nu înseamnã cã un om care este centrat în singuratate nu îşi
poate face prieteni; în realitate, numai o asemenea fiinţã poate avea
prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezintã o nevoie, ci o împartãşire. Fiinţa umanã are atât de mult, încât poate împãrţi cu alţii.
13.Priviti existenţa, cu întreaga ei abundenţã. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este, însã, abundentã - milioane şi milioane de pãsãri, milioane de animale, totul existã din abundenţã.
Natura nu este asceticã, ea danseaza pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul pãsãrilor. Ea cântã peste tot - în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul pãsãrilor...
De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare sã existe nici un motiv care sã justifice existenţa lor, în afara faptului că aceastã abundenţã este în însãşi firea existenţei, aceastã bogãţie este însãşi esenţa ei; existenţa nu crede în sãrãcie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.